1,472 matches
-
poeziei de atmosferă”, deturnându-le în poncif, nu doar tenta întunecată a unei viziuni sau o anume cadență a rostirii, ci și un calapod pentru sintagme. Impresia de monotonie rămâne oricum preponderentă, chiar dacă poetul încearcă să-și extindă claviatura de la romanță, sonet, rondel și psalm la pantum și triolet, ba chiar, surprinzător, la odă. B. pune mult zel în poezia ocazională. Apaticul se smulge, în asemenea momente, din marasmul unei existențe tulburi, clamându-și cu o dârzenie care îl face de nerecunoscut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
1972), Eka (1995). A scris și versuri pentru copii: Craiul Criș (1985), Întoarcerea cerbilor (1986). Versul lui C. cultivă teme tradiționale, precum suferința, singurătatea într-o lume glacială ori grea și apăsătoare, dar și o lirică a pastelului și a romanței. SCRIERI: Carte de început, Chișinău, 1935; Casa de pe Prut, Chișinău, 1939; Cântece de acasă, București, 1941; Sfârșitul nord, Chișinău, 1944; Proteus la mal, București, 1969; În memoria substanței, București, 1972; Craiul Criș, București, 1985; Întoarcerea cerbilor, București, 1986; Eka, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286306_a_287635]
-
teza de doctorat în filologie cu tema Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu. Debutează în culegerea colectivă Dintre sute de catarge (1977). În 1988, publică placheta Rouă de cuvinte. Cultivă o lirică de confesiune erotică, în tonalitatea și cu atributele romanței: cadru, atmosferă, vocabular, simbolistică. Poeziile-romanțe ale autoarei mărturisesc unele tangențe cu romanțele lui I. Minulescu, bizuindu-se pe o formulă lirică simplă și melodioasă, pe o bună tehnică de versificație. SCRIERI: Dintre sute de catarge (în colaborare), Chișinău, 1977; Rouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285646_a_286975]
-
Eminescu. Debutează în culegerea colectivă Dintre sute de catarge (1977). În 1988, publică placheta Rouă de cuvinte. Cultivă o lirică de confesiune erotică, în tonalitatea și cu atributele romanței: cadru, atmosferă, vocabular, simbolistică. Poeziile-romanțe ale autoarei mărturisesc unele tangențe cu romanțele lui I. Minulescu, bizuindu-se pe o formulă lirică simplă și melodioasă, pe o bună tehnică de versificație. SCRIERI: Dintre sute de catarge (în colaborare), Chișinău, 1977; Rouă de cuvinte, pref. Leonida Lari, Chișinău, 1988; Sentimentul naturii în poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285646_a_286975]
-
pantofii și ciorapii de sânge. Ea dansează încă, dar după un ritm halucinat: în vârtejul muzicii, partenerii au ajuns cu dansatoarea în cimitir. Niște cavaleri scheletici și-au pierdut anatomia pe drum și cântă, cu o suvenire a vocilor stinse, romanțe culese din epitafe"199. Dimensiunea tragediei nu poate fi afirmată pur și simplu, ea apare într-o scenă filmată sau, cum ar spune Arghezi, "concretizată vizual", care bulversează senzorialitatea lectorului (imagine, sunet, sugestii tactile). E un spectacol al lumii muribunde
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rămân în fruntea plutonului de poeți ai revistei, alături de ei începând să semneze G. Vâlsan, Mircea Dem. Rădulescu, I. U. Soricu, Constanța Hodoș. Eclectismul stilistic al programului, afirmat anterior, este probat, în poezie, de acceptarea unui poem de Ion Minulescu, Romanța celor trei galere. În primăvara lui 1907, ca o replică la reprimarea răscoalelor țărănești, George Coșbuc tipărește Parabola Sămănătorului. În 1908 Ion Scurtu prezintă „un scriitor nou”, A. Mirea, după ce anterior apăruse Povestea unei nopți de iarnă, din Caleidoscopul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
ochi și o singură frunte și altceva nu mai știu... / Închid un ochi și văd / mari adevăruri solide. Îl deschid, / și lucrurile se fac mai mici / și văd cu doi ochi / mai puțin decât cu unul..." Câte un ecou de "romanță veche" ori din vreun "cântec lăutăresc", vreun fragment din François Villon (în traducerea lui Romulus Vulpescu) sau o amintire din Lamartine acestea devin motive declanșatoare cărora li se dă carnație în dezvoltări personale. Pe tulpina zicalei despre popularul Ieremia, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
propunând scenarii frapant-novatoare, textualizând și muzicalizând, poemele lui specifice produc o voie bună continuă, un fel de joyeuseté de mare finețe intelectuală. Elegiile lui Emil Brumaru nu sunt neapărat elegii; la rândul lor, texte care se numesc Baladă, Pastel, Imn, Romanță ori Idilă sunt niște variațiuni cu totul libere; un poem e Rugăciune, altul Bagatelă, altul Epigramă (în sensul elin, originar, de inscripție). Cutare Baladă cu ecouri barbiene e, în realitate, o "Vedenie" în sintaxă ermetică, minuțios încifrată. Balada poetului de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Al. Steriadi și Al. Satmari. C. scrie o poezie intimistă, cu vădite accente neoanacreontice. Afectând naivitatea, alegând o tonalitate jucăușă, câteodată ușor ironică, autoarea reface senzual, cu insistențe indiscrete, scenariul unui aprins joc de-a dragostea. Prin acordurile ei de romanță, această poezie cu articulații fragile se înrudește frapant cu versurile lui Gheorghe din Moldova. SCRIERI: Câte au fost, cu desene de J. Al. Steriadi și Al. Satmari, București, 1916. Repere bibliografice: Predescu, Encicl., 463; Dicț. lit. 1900, 219-220. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286425_a_287754]
-
solitar; plaiurile natale, maramureșene, unde scriitorul și-a petrecut copilăria și primii ani ai tinereții, sunt o temă predilectă. Caracteristic poeziei lui este sentimentalismul alimentat de nostalgii vagi, de doruri și melancolii. Cântec al toamnei, versurile au o turnură de romanță sau de rugă duioasă și nostalgică, iar elementele figurale, împrumutate din universul cromatic și muzical al anotimpului preferat, sunt expresii ale melancoliei și tristeții, decorul autumnal fiind cadrul cel mai adecvat rostirii lor: „Cât mai avem din timp la îndemână
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
Laura lui Petrarca, și mă întreb ce-au înțeles ei din acea lungă și laborioasă fenomenologie a Muzei, mai ales că aveai febră. Nu că n-ar fi putut înțelege, dar ce i-ar fi putut interesa pe ei o romanță de la începutul Renașterii italiene?"864. Timpul alocat lumilor devine tot mai mic. Planurile temporale se succed cu tot mai multă repeziciune. În opoziție, lumea în care există el și Laura este o lume încremenită, în afara timpului și a istoriei, în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
bahice cu Mihai Codreanu sau poemele libertine rămase prin arhivele confraților cărora le sunt trimise. T. a publicat și un volum de poezii lirice, Caiet (1938), oferind, indirect, secretul evoluției și al formulei sale scriitoricești. Autorul evocărilor tandre și al romanțelor din ciclurile Cântecele toamnei, Foi îngălbenite și Creionări a înțeles înzestrarea sa modică pe terenul poeziei (lirice) și, în consecință, și-a pus în valoare adevăratul talent. Suspinului minor i-a preferat - semn de inteligență artistică - voluptatea râsului și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
al interdicției și, poate, o terapie. El trebuie să manevreze cu energie partitura lui „nu”, dar trebuie să privească atent lumea din imediata apropiere, unde lucrurile își destăinuie mesajul secret, potențialul cosmic. Prima impresie este de cântec de pahar, de romanță ratată, de plângere amoroasă, a doua lectură atrage atenția asupra unui proiect neobișnuit, ce se va împlini mai tîrziu, în altă limbă. Nu e de neglijat nici sugestia folclorică, dialogul rapid, insertul antipoetic, comedia amoroasă: „Mărie, merlița mea,/ Creanga s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
Nicolae Crevedia. Locul geometric al poeziei lui S. este intervalul dintre notație și viziune și dintre pastel (formă de lirism obiectiv) și proiecția (auto)biografică. Logodna apelor continuă acest mod liric, adăugând tematicii coordonata erotică. Aceasta pendulează între tonul de romanță, remarcat de critică, și cel de lirism aspru - reflex al stărilor de spirit ale celui ce se simte marginalizat, proletar, și pentru care singurul bun inalienabil este libertatea himericului „năvodar de stele”: „Eram sărac, dar câmpul îl așterneam în drum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
și mitice - mirii Maramureșului, Moldova liturgică, Argeșul Meșterului Manole, cortul divin al Carpaților. Un poem ca Imnul lui Ioan de lemn - „groparul / și premergătorul cel mai vestit dintre / Profeții locului” - purcede din tradiția portretistică a lui Goga, dar tonul de romanță desuetă este înălțat în albastrul cel mai pur și amplificat polifonic într-o cutremurătoare elegie care se transformă pe nesimțite în grea lamentație și celebrare metafizică: „Spânzurătoare de lemn, cumpănă cruce / Pe cerul fântânilor atârna el c-un braț / Unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
și gări/ că o duc în beție de toamnă-mpușcată/ cu arome de struguri putrezind lângă nări/ ceea ce vă doresc câteodată și vouă...” În unele poezii apar ecouri ale cântecului de lume sau ale tonului de o tristețe expansivă întâlnit în romanțe: „Vara de toamnă, toamna de vară/ cățeaua de viață lătrând în noi/ tu, Constandino, aprinde lamba/ e rost de lacrimi și de noroi/ e rost de neamuri și de bătaie/ se face noapte în carteriu/ nu e tramvaie, nu e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
romantiques op. 55 Clementi, Aldo (n. 1925) Pianist și compozitor italian - Tre piccoli pezzi "Omaggio a Bartok" (1950) Cras, Jean(1879 -1932) Organist și compozitor francez - Âmes d'enfants (1918) Czerny, Carl (1791 - 1857) Pianist, compozitor și pedagog austriac - Două romanțe pentru pian la trei mâini op. 111Allegro affectuoso op. 137 Damase, Jean -Michel (n. 1928) Pianist și compozitor francez - 3 Piese (1977) Dandelot, Georges (1895 -1975) Compozitor și pedagog francez - 6 Chants populaire brétons Daniel -Lesur, Jean -Yves, (1908 2002
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
înduioșarea și mila reies din "simpla lor prezentare") ar fi putut satisface pe deplin așteptările publicului românesc? Și oare numai hazardul a făcut ca personajele romanelor lovinesciene să verse lacrimi grele la contactul cu formele elementare de artă, de tipul romanței sentimentale, unde emoția se exprimă nestingherit în toată splendoarea sa animalică? De ce numai glasul flașnetei 99, și nu alte sonuri mai elevate, izbutește să trezească la viață mereu, în literatura criticului, nostalgia după copilărie și locurile natale, adică fibra temperamentală
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe deal. 1011 Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. 1012 la fel ca și lucrarea Venus și Marte a aceluiași pictor. 1013 Daniel Corbu, Istorie, Eonul Marelui Desant, Editura Princeps Edit, Iași, 2009. 1014 George Bacovia, Romanță, Jurnalul național 2009. 1015 Liviu Pendefunda, Consort al luminii, Falii 8, în curs de apariție. 1016 Lucian Blaga, Liniște, Poemele luminii. 1017 George Bacovia, Nocturnă, Jurnalul național 2009. 1018 Id. Toamnă 1019 Tereza de Calcutta 1020 Victor Hugo 1021 César
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Eliot, Tărâmul pustiit 1280 Edgar Allan Poe, Corbul 1281 Rene Guy Cadou, 1920-1951, Cine intră din întâmplare. 1282 Sylvia Plath, Fantoma își ia rămas bun. 1283 George Coșbuc, Postume, Cântece de vitejie, Editura pentru literatură, București, 1966. 1284 George Topîrceanu, Romanța gramofonului, Editura Curtea veche, București, 2010. 1285 Liviu Pendefunda, " Rondelul miezului de miere sau intimismul cosmic", în Mișcarea cerească, Editura Contact internațional, Iași, 1993. 1286 idem, Rondelul veșnic al furtunii nenumite, Mișcarea cerească, Contact int'l 1993. 1287 Louis Aragon
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
numai celor care se închină Sfintei Treimi. Amin, adică: am zis! 1304 Pierre Reverdy, 1889-1960, Memorie 1305 Liviu Pendefunda, Lecția de astronomie, Falii 2 Poema Focurilor, Editura Contact internațional, Iași, 1986. 1306 André Breton, 1896-1966, Cinci vise. 1307 George Topîrceanu, Romanța gramofonului, Editura Curtea veche, București, 2010. 1308 două din cele șapte chakre 1309 Jean Metellus, Cocotierul 1310 Max Jacob, 1870-1944, Taina cerească. 1311 Louis Aragon, 1897-1982, Inscripție 1312 Pierre-Jean Jouve, 1887-1976, Omul de ruga 1313 Paul Valery, 1871-1945, Vâslașul. 1314
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este poemul lui Gottfried von Strassburg, Tristan. Deși opera sa este bazată pe fragmentele rămase din poemul lui Thomas of Britain, discursul său liric surprinde cel mai bine evenimentele și trăirile celor doi îndrăgostiți. Cele 19.548 de versuri ale romanței arată povestea asemeni celei inițiale: conflictul dintre Irlanda si Anglia, povestea de dragoste dintre cei doi, retragerea in padure, întoarcerea Isoldei și, în cele din urmă, sfârșitul tragic, care prezintă totuși modificări: Tristan și Isolda sunt descoperiți de regele Mark
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Povestea vorbei” (1897), cu poeziile Gândurile și Așteptare, semnate I.M. Nirvan și I.M. Până la 1900 publică versuri în „Foaia interesantă”, „Foaia pentru toți”, „Moda ilustrată”, „Carmen”, „Evenimentul”, „Adevărul de joi”. Începe să fie remarcat în 1906-1907, când îi apar primele romanțe în „Viața literară”, „Viața românească” și „Convorbiri critice” (În orașul cu trei sute de biserici stârnește interesul și entuziasmul lui I.L. Caragiale, exprimate într-o scrisoare către Mihail Dragomirescu, directorul revistei). Debutul editorial are loc în 1908, cu Romanțe pentru mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
apar primele romanțe în „Viața literară”, „Viața românească” și „Convorbiri critice” (În orașul cu trei sute de biserici stârnește interesul și entuziasmul lui I.L. Caragiale, exprimate într-o scrisoare către Mihail Dragomirescu, directorul revistei). Debutul editorial are loc în 1908, cu Romanțe pentru mai târziu. Tot în 1908 debutează și ca prozator, cu Casa cu geamurile portocalii. Devine o figură cunoscută a cafenelei literare și unul dintre promotorii modernismului în literatura epocii, altfel marcată puternic fie de posteminescianism, fie de un tradiționalism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
și Al. Macedonski. Înrîurirea simbolismului francez a produs mutația stilistică spre o formulă originală, numită mai târziu minulescianism. Prezența poetică a lui M. se impune în forță atât în revistele vremii, cât, mai ales, prin volumele din 1908 și 1913 - Romanțe pentru mai târziu și De vorbă cu mine însumi -, propunând publicului romanța simbolistă, un model accesibil al poeziei moderne, și odată cu ea o nouă estetică, promovată și teoretic în articolele-program din „Revista celorlalți” și „Insula”. Succesul și voga literară pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]