3,927 matches
-
fiul său. Urmează școala primară la București, Liceul „Traian” din Turnu Severin (1913-1920) și este student la Universitatea din București (Facultatea de Litere și Filosofie, 1920-1923, și Facultatea de Drept, pe care nu o termină). Își continuă studiile de filologie romanică în Franța (1926-1928), la Sorbona și la École Pratique des Hautes Études. Frecventează cursurile profesorului Abel Lefranc, specialist în literatura renascentistă din secolul al XVI-lea, și ale profesorului Fortunat Strowski. Se înscrisese, la acesta din urmă, cu o teză
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
vehemență dicționarul elaborat de I. C. Massim și A.T. Laurian. Elocvent în acest sens este, prin seriozitatea demonstrației, studiul din 1871 al lui N. Ch. Quintescu. În ce privește îmbogățirea vocabularului literar, se recomanda limba vorbită de popor, cât și lexicul limbilor romanice. Contribuția adusă la constituirea unei limbi literare unitare este remarcabilă, fiind privilegiate consecvent numai acele opere care se conformau principiilor junimiste. De un mare folos s-au dovedit a fi scrierile lui V. Alecsandri, al cărui prestigiu a sporit influența
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
Poeme și C. Alvaro, Întâlniri în dragoste; în 1975 pentru Tirso de Molina, Teatru; în 1983 pentru dramaturgia lui Pierre Corneille și Lope de Vega. C. „reprezintă un exemplu poate unic pe plan mondial. Cunoscător perfect al mai multor limbi romanice, germanice și slave, [...] a tradus aproape congenial cinci epopei sau poeme epice de mari proporții, fiecare din altă limbă, și fiecare în formă fidel originară. Pe lângă aceasta a mai tălmăcit, tot în versuri și cu aceleasi calități, numeroase piese de
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
și istoric literar german. Este fiica Elisabetei și a lui Karl Mierke. B. face studii medii la Schwerin și Halle, iar între 1956 și 1961, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (limba și literatura română și limbi romanice). În 1971, obține titlul de doctor în filologie magna cum laude, în urma susținerii, la Berlin, a disertației despre metafora în poezia de dragoste a lui M. Eminescu (Die Liebesauffassung Mihai Eminescus im Spiegel ihrer Bilder und Metaphern). A fost cercetător
BEHRING. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285675_a_287004]
-
BÂRNA, Nicolae (11.X.1950, București), critic literar și traducător. Este fiul Elenei (n. Nopcea) și al lui Vlaicu Bârna, scriitor. A absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din București (1969) și Facultatea de Limbi Romanice a Universității din București, secția franceză-română (1973). După absolvire, a lucrat la Redacția publicațiilor pentru străinătate. Din 1992 este redactor la revista „Caiete critice”, iar din 1995, cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. Își
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
, Artemie (8.IX.1834, Satu Mare, j. Suceava - 15.IX.1922), publicist. După școlile urmate la Suceava și Cernăuți, B.-I. studiază, din 1858, filologia clasică în cadrul Facultății de Filosofie din Viena. Poliglot, el cunoștea limbile clasice, câteva limbi romanice (franceza, italiana) și slave (sârba, ucraineana, rusa). După hirotonire (1862), se dedică activității de îndrumător al vieții național-culturale din Bucovina. Paroh, din 1865, în comuna Ceahor, el a fost și profesor la Institutul Teologic din Cernăuți. Mai târziu, B.-I
BERARIU-IEREMIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285701_a_287030]
-
tradus în engleză și completat de Stith Thompson, în două ediții - prima în 1928, a doua în 1961 -, Lazăr Șăineanu propunea, în monografia Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice (1895), o clasificare a b. apropiată, în liniile ei generale, de aceea acceptată, ulterior, pe plan mondial, incluzând, în secțiunea întâi, povești mitico-fantastice, cu nu mai puțin de zece „cicluri”, în secțiunea a doua, povești etico-mitice (psihologice), cu alte zece
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
III, București, 1893, coloanele 2596-2652; Leo Bachelin, Introduction générale et un commentaire folklorique. Sept contes roumains, tr. Jules Brune, Paris, 1894; Lazăr Șăineanu, Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, București, 1895; Adolf Schullerus, Verzeichnis der rumänischen Märchen und Märchenvarianten nach dem System der Märchentypen Antti Aarnes, Helsinki, 1928; I.-A. Candrea, Lumea basmelor, București, 1932; G. Călinescu, Estetica basmului, București, 1965; Ovidiu Bârlea, Poveștile lui Creangă, București, 1967; Ovidiu
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
C. le-a propus drept modele în orientarea limbii, cerând îndepărtarea din limba literară a cuvintelor de origine nelatină și înlocuirea lor prin cuvinte de origine latină din limba de până la 1700, extrase din toate dialectele, dar și prin neologisme romanice. Etimologismul său e moderat de perspectiva istorică, fapt evident și în îndrumările pe care le-a adresat scriitorilor. În articolele de critică literară, C. considera că scriitorii din Țara Românească folosesc o limbă franțuzită, iar cei din Moldova abuzează de provincialisme
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
locuitorilor, ritualuri fundamentale, mitologie. Toate acestea sunt conținute în Pars prima, geographica și în Pars secunda, politica (istorică). Pars tertia conține considerații despre originea și particularitățile dialectale ale limbii române, o încercare de filologie comparată, între română și alte limbi romanice, și, în fine, date despre religia locuitorilor pământului moldav. Descrierea Moldovei este o pledoarie implicită pentru dreptul la libertate al patriei și al locuitorilor ei. În plus, principele-autor apără drepturile ereditare ale descendenților familiei Cantemir la tronul țării. Cartea este
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
condiție modestă, C. urmează cursurile primare în comuna natală și Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1903-1912). Cu sprijinul lui Vasile Goldiș, își continuă studiile universitare, începute la Cluj, la Budapesta (1912-1916) și Viena (1916-1918), unde obține licența în litere (filologie romanică) și filosofie. Devine profesor suplinitor la Școala Normală Confesională din Caransebeș și la Școala de Arte și Meserii din Brașov (1919- 1921), apoi profesor titular de română și franceză la Școala Superioară de Comerț din Cluj (1921-1931). Puternic atras de
CLOPOŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]
-
cu lexicon slavonesc. Radical deosebit în structură de câteșitrele grupurile mari de limbi europene, acest idiom prezintă dificultățile unei limbi moarte fără a prezenta nici unul din foloasele ei. Cine știe limba română are calea deschisă la tezaurul intelectual al limbilor romanice moderne, are în fine cheia la limba latină, la civilizațiunea antică. Cine știe ungurește nu știe nimic decât ungurește, un idiom nefolositor, purtat de o literatură săracă, de-o cultură științifică înapoiată, care nu deschide nici o poartă în Europa și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care, cu toată împrăștiarea sa politică, rămâne unul și același. Prin valoarea de cultură ce-a dobîndit-o limba noastră, prin claritatea ei analitică, prin legătura ce stabilește între noi și țările din apus, atentatele asupra ei devin atentate în contra lumii romanice și a civilizațiunii omenești în genere. Dar e o lege constantă a istoriei că, atunci când un popor luptă cu civilizațiunea, cel ce se consumă și cade în luptă nu este civilizațiunea ci poporul. Cine nu vede însă că maghiarii își
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
amestecul viitor al Rusiei în afacerile lor va fi un amestec dictat de legile umanității și echității. Pîn-atunci colosul de fier cu picioarele de lut reprezintă un pericol social și politic pentru Europa întreagă și nu numai pentru noi, popoare romanice sau germanice, ci chiar pentru slavii cari au istoria lor proprie și cultura proprie. Degeaba. Tatarul slavizat din Rusia poate fi vită, omul arioeuropean nu e dobitoc. În el reacțiunea e pururea deplină. Cu cât vrei să-i impui ceva
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ale colonizării Daciei de către împăratul Traian, iar cea mai bună dovadă este poporul român însuși. Căci nu este adevărat că limba poporului constă din elemente celtice amestecate cu frânturi slave și gotice și, într-o măsură cu totul neglijabilă, și romanice. Limba română este, formal cea mai pur romanică din câte există; și că așa stau lucrurile nu este deloc o afirmație vanitoasă a unor literați români; întemeierea critică a acestui fapt se datorează unor învățați străini, mai ales germani. Diez
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mai bună dovadă este poporul român însuși. Căci nu este adevărat că limba poporului constă din elemente celtice amestecate cu frânturi slave și gotice și, într-o măsură cu totul neglijabilă, și romanice. Limba română este, formal cea mai pur romanică din câte există; și că așa stau lucrurile nu este deloc o afirmație vanitoasă a unor literați români; întemeierea critică a acestui fapt se datorează unor învățați străini, mai ales germani. Diez, Raynouard, Fuchs, Miclosich, Max Muller, Mussafia și alți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de ordin statistic. Comunitățile celor dint(i rom(ni (proto-rom(nii) care sunt rezultatul sintezei dintre traco-daci ș( romani, "s-au integrat acelor formațiuni denumite at(t de corect de N. Iorga romaniile populare, forme de organizare politică-militară a populației romanice aflate (n zone de margine ale Imperiului roman, zone din care ca (n Dacia au fost retrase armata ș( administrația romane" (Constantiniu, 1999: 54). Așa cum arată Ilie Bădescu, "Istoria rom(nilor s-ar fi "rupt" (n acel mileniu "nescris" dar
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
deosebită în formarea conștiinței etnicului. Cum în mediul rural aceștia nu prea se formează, sprijinul acestora la formarea conștiinței etnicului sătesc este indirect, prin intermediul contactelor avute cu orașul. Ca exemplu oferă influența benefică avută asupra etnicului sătesc descoperirea originii noastre romanice, a unității noastre dovedite de latinitate. "Etnicul satului românesc a fost însă mult timp lipsit de sprijinul orașelor, fiindcă orașele posedând instituții culturale erau în Țara Românească puține, și apoi și acelea care erau aveau instituții culturale în limbă și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
grai și a expansiunii sale relativ recente. O altă ipoteză fără suport este aceea a unei circulații umane foarte vii, întârziind diferențierea. Încadrând problema în context spațial mai larg, Blaga arată că unitatea limbii noastre este surprinzătoare doar în comparație cu limbile romanice și germanice. Altfel, privită în contextul limbilor slave și sud-est europene, nu mai apare deloc ca surprinzătoare. "Toată situația se lămurește poate prin orientarea stilistică a vieții și a duhului, cu totul alta în apus, decât în răsăritul european" (Blaga
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
este foarte importantă. La fel cum nu este nici pentru a ne înscrie în anumite orientări culturale. Referindu-se la noi, Keyserling arăta: "Faptul că acest popor și această țară ar aparține orbitei culturale latine este pură fantasmagorie. Singură, limba romanică nu poate face desigur acest lucru" (Keyserling, 1993: 277). 5. Suflete nediferențiate Cât de departe am fost noi în istorie de ideea acțiunii concertate, a unirii cum spunea Golescu! "Unirea spre folosul obștii ne fericește, unirea slăvește, unirea întemeiază tot
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ceea ce el numește o unitate de lucru, depășind dimensiunea consangvinității. 9. Spațiul românesc Desigur, toate elementele de mai sus vizează cu precădere Moldova și Țara Românească. La Drăghicescu diferențele față de celelalte zone erau explicate prin absorbirea mai pregnantă a elementului romanic, care nu prea a mai ajuns și în Moldova, de exemplu. În însemnările călătorilor occidentali prin România, erau subliniate starea de pasivitate a țăranilor, decăderea totală în starea de robie și altele asemenea. Lipsa spiritului de revoltă a făcut ca
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Sf. Ioan Botezătorul, construită în 1934. Prima este realizată din piatră și cărămidă și este acoperită cu țiglă, fiind construită în stil roman. A doua, sau biserica mică, construită din cărămidă și acoperită cu sticlă, stilul arhitectural fiind de asemenea romanic. 2.2.7 Cultură, obiceiuri, tradiții Ludoșul este satul natal al câtorva oameni de cultură ce s-au afirmat la nivel național sau chiar internațional: Moisă Fulea (1787-1863) și Vasile Glodariu (1832-1899), personalități ale învățământului românesc, Ghiță Pop (1861-1915) profesor
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
i-ar da o tentă specială. Negreșit că folosirea aurului în aceste opere asigură, prin sclipirile lui în penumbra edificiului, expresia unor efecte luminoase. Căci aurul este mai degrabă o lumină decât o culoare. Sunt motive să credem că fresca romanică, ale cărei culori sunt astăzi spălăcite, avea tonuri vii. Începând cu Van Eyck, dezvoltarea modelului și căutarea unor efecte de ecleraj vor deschide în îndelungata perioadă a picturii de umbre, care nu se va încheia decât o dată cu apariția impresionismului. De la
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
viață. Trei bombe teologice cu consecințe considerabile. Provocând-o pe Clara, Bentivenga o întreabă dacă un bărbat care cunoaște carnal o femeie în afara căsătoriei și numai în scopul „bucurării” reciproce, poate primi împărtășania a doua zi. Biserica catolică apostolică și romanică răspunde formal nu: conform doctrinei, și unul și celălalt se află în situația înfăptuirii unui păcat de moarte și riscă afurisenia veșnică în caz de moarte fără pocăință. Bentivenga de Gubbio afirmă, în ce-l privește, că Dumnezeu ar putea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de spus, marele lor stil fiind al ansamblurilor, nu al amănuntelor. Asta în ciuda vorbei lui Valéry: „il n’y a pas de détail dans l’exécution”. De fapt, detaliul nu e deloc neglijat, cum nu e neglijat nici la catedralele romanice sau gotice, dar i se acordă exact atâta grijă, câtă necesită rațiunea lui de a fi în economia întregului. Punctul meu de vedere mă face să consider ca o impunătoare realizare în proza noastră actuală Dicționarul ideilor literare al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]