12,281 matches
-
-i două nuvele, exclamă către vechiul său prieten: "Am citit Ochii reflectați și Ceasornicul din turn. Astăzi voi ataca restul. Saturate de gînd: acesta e cuvîntul... Eseurile unui filosof cutreierate de o undă de poezie. E uluitor cum vechea temă romantică a oglindei, capătă, în regia dumitale, o valoare nouă. Ca în matematică, unde nu se inventează atîtea concepte noi, cît se rafinează unele vechi. Am citit prima bucată cu atenția datorată unui text matematic și am derivat o plăcere înrudită
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
În șirul scrisorilor sale respinge orice metodă, orice procedeu de compoziție care ar putea răci izvorul cald al amintirii." Să mai rețin observația că "nici Negruzzi, nici Filimon nu-l egalează în realismul dialogului." Grigore Alexandrescu și Alecsandri sînt călători romantici. Dar pe cînd memorialul de călătorie al lui Alexandrescu este plat, Alecsandri are har în arta evocării prin notația de călătorie. Prin călătoriile, în note, ale lui Alecsandri, exotismul își face loc în literatura română. Codru Drăgușanu, prin al său
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Bucureștiul i se relevă drept "Babilonul României". De fapt, Drăgușanu este un Filimon ardelean. Pe cînd Bolintineanu călător e, și el, mereu plat, dînd prevalență istoricului locului, decît evocării sale. Prin amplele citate la care apelează, este, totuși, un scriitor romantic. Un larg capitol consacră Vianu prozatorilor Junimii, acordînd locul dintîi chiar lui Titu Maiorescu. Rețin observația că Beția de cuvinte este forma epigonică și degenerată a retoricii, utilizînd, în exemplele citate, la procedeul amplificării, punctul principal în tehnica stilistică a
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
a pus în umbră pe prozator. Și, totuși, "Eminescu este un povestitor fantastic, căruia i se impune nu observarea realității, ci recompunerea ei vizionară, grea de semnificații adînci", operează, în proza eminesciană, și arta portretului (Dionis, de pildă) și ironia romantică. Prin Creangă vorbește, de fapt, poporul român (cu deosebire latura sa moldoveană). "Ceea ce observatorului superficial îi apare ca folclor, este de fapt creație artistică, grefată pe o înzestrare individuală, jovialitate și vervă" și îl asemuie pe marele prozator moldovean cu
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
declarase sus și tare că pur și simplu nu exista un asemenea film, scenografa - care între timp trecuse bine de optzeci de ani și nu mai era în deplinătatea facultăților - îl ținea minte ca pe "un film funciarmente tandru și romantic", în vreme ce în 1973, ca o reacție directă la experiența realizării peliculei, interpretul rolului principal intrase în rîndurile unui ordin monahal îndepărtat de lume, care se supunea unui legămînt strict al tăcerii. La ora prînzului, subiectul continua să-l preocupe intens
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
șeful, normal, care e... țepos, însă pînă la urmă de gașcă. Ferm, dar cinstit. - Și negru, normal. - Se-nțelege. - Cineva ca... James Earl Jones. - Absolut. Pe urmă bineînțeles că e nevoie de-o chestie amoroasă, ceva cu sex, o intrigă romantică... - Păi, îi băgăm o prietenă lui Tom Cruise, nu? Puțin mai coaptă, mai scoasă-n lume. Un rol pentru - știu eu? - Jamie Lee Curtis. - Da. într-o rochie neagră mulată. - O rochie neagră mulată, strămulată și răsmulată. Să-i iasă
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
Woodfall Films, stîngiști din clasa de mijloc. Dintr-o dată a trebuit să trîmbițăm cu toții că filmul e-o formă de artă - de parcă s-ar fi îndoit cineva pîn-atunci - și din două filme unul a fost făcut de te miri ce romantic care-a-nvățat la stat și ne-a fericit cu viziunea lui asupra vieții clasei muncitoare. Iar de atunci ați ținut-o tot așa! Cristoase, n-am mai văzut altă țară care să se ploconească așa în fața oamenilor numai fiindcă
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
de dizident - ci unul printre rînduri, oarecum perfid, estet și soft, o replică civilizată și burgheză la "adevăratul eroism", cel tare. Totuși, un eroism - al scriiturii și al personajului, deopotrivă. Eroism de tip romanțios, în cazul lui Breban - și doar romantic (personajul este un fel de titan, iar scriitura, ușor exaltată) în celelalte cazuri. Efectul imediat și imediat vizibil al acestei forme moi de eroism este misoginismul - cvasiscandalos în scrierile lui Breban și oarecum întîmplător, de plan secund, în rest. Dacă
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
mea. Mai mult decât Wordsworth, Coleridge m-a mișcat profund. Poate din cauza elementului germanic din Coleridge, ale cărui poeme, mă gândesc la cele mai bune dintre ele, îmi amintesc, oarecum inexplicabil, de basme și de frații Grimm. Mi-au plăcut romanticii târzii, mai puțin cunoscuți, cum ar fi Beddoes ori Ransom (John Crowe, americanul) pentru ciudățenia lor respectuoasă. Mi-au plăcut mai mult decât poeții rațiunii. îmi place grotescul unor autori ca Pope, Swift, Rochester. Trebuie să-i fac oarecum să
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
privește. Intuiesc că e esențial pentru mine să-mi păstrez scepticismul. Pot deci să fac remarci generale despre mine ori despre masca din poem, însă disprețuiesc aceste generalizări. Alcătuitorul de cuvinte - cel de teapa lui Porter, Auden, Pope - supraveghează pe romanticul bântuit de coșmare și pe îndrăgostitul sentimental. Cam atât conștientizez ceea ce numești 'tehnica de convingere mascată'. Faptul că sunt ori nu sunt conștient nu influențează procesul de creație. Asemenea opreliști și puncte de echilibru operează la nivelul semi-conștientului, iar scrisul
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
și pînă către mijlocul veacului trecut, se regăsesc, în fapt, într-o zonă unică, și anume în aceea a modernității. Tot ceea ce pare însușit a posteriori, asumat după o serioasă deliberare, este născut din acea nevoie imperativă, oarecum inocentă și romantică, a conștiințelor moderne de a-și regăsi și exersa libertatea pe spații expresive pure, necenzurate și nesupuse unei ordini artificiale de către normele abstracte ale pedagogiilor academiste. Dar, dincolo de posibile apropieri și de repertoriile comune ale unui interval dat, pictura Wandei
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
Costin, sau Cantemir, dar și la unii mai "spontani", ca Neculce). într-o primă fază de construire conștientă a limbii literare (din perspectiva tradiției retorice), scrisul cult e obiect de aspirație, mijloc și scop al acțiunii culturale. De la un punct (romantic) încolo, scrisul (cult) începe însă a fi implicit subevaluat, prin valoarea pozitivă acordată în mod constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit prin trăsături orale, dar supradialectale. Elogiat pentru bogăția și expresivitatea sa, limbajul popular e în
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
accesibilitatea - e o valoare pozitivă la începuturile literaturii românești moderne: în proza narativă ea e recomandată de estetica realistă, dar pentru celelalte genuri și specii mai importantă ar părea concepția comunicativă a literaturii. La nivel ideologic, se pot invoca ideile romantice și democratice, egalitariste, ale generației pașoptiste. în planul practic, oralitatea e coerentă (cum a arătat, de mult, Vianu) cu activitatea politică și pragmatică a primilor scriitori moderni din Moldova și Muntenia, dar și cu stilul aristocratic al conversației de salon
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
un orizont de viață destul de restrâns. În povestioara naivă, muzica desemnează cu acuitate câteva personaje: Beiul Mustafa arogant și stupid, - și el dornic să evadeze din mediul său - victimă a farsei ce amintește de pățania lui Monsieur Jourdan; Lindoro - eroul romantic avant la lettre; Taddeo, bătrân îndrăgostit comic și nefericit; Isabella cochetă, vicleană etc. Oana Andra - grațioasă ca un bibelou - întruchipează cu dezinvoltură o femeiușcă, deloc speriată de postura ei de prizonieră, sigură că va izbândi prin farmecele și istețimea ei
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
doar să scrie muzica, ci să interpreteze și rolul principal. Vedeta islandeză - în ciuda aerului ei lunatec - s-a dovedit o colaboratoare severă care s-a opus ,,terorismului psihologic" exercitat de către cineastul ce-i pretindea epurarea partiturii de orice sentimentalism. Ea, romantică de modă veche, dorea să-i confere eroinei poezie și mister. El, cinic cu virtuți de avangardist, ambiționa explorarea unei formule cît mai șocante, cît mai aseptice. Obsedat să capteze aleatoriul existenței (permițîndu-și luxul de a filma cu o sută
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
Walker irumpe în cadru ca un old hippie rătăcit în prezent și care și-a permis să nu filmeze litera scenariului ci... culisele platourilor, punîndu-le cineaștilor oglinda-n față. În tradiția fabulelor lui Capra și melodramelor lui Wilder, o comedie romantică ce realizează cu finețe reflectarea incisivă a muncii de creație cinematografică. Bineînțeles că acest lucru se face după chipul și asemănarea uzinei hollywoodiene pe care autorii și-au propus să o satirizeze cu tandrețe! Recent, am mai văzut și două
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
pledoaria vehementă, tumultuos emancipată, a artei cu care o singură temă intră în configurații elaborate de-a lungul a 5 mișcări/părți). Mihaela Ursuleasa are forța (interioară, dar și fizică) pentru a profila pe tânărul Brahms, atins de aripa timpului romantic, dar care nu poate uita ce sursă de vitalitate este forma clasică. Așa cum pianista se desparte greu de claviatură (finalurile pieselor sunt prelungiri emoționante, la pânda hotarului în care sunetul se risipește în tăcere), tot astfel ne despărțim de acel
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
dansul-joc sunt condensate în teme și formule armonioase: muzică populară - muzică de artă complexă, formă tradițională - caracter puternic individualizat. Pianista intră în această experiență cu aceiași autoritate. În stil, anvergură, disciplină a sunetului, claritate a expunerii, transparență a țesăturii complicate. Romantică într-o seară, lucid antrenată în lanțul de intenții altfel modelate clasic-modern de structurile bartókiene. Până la frenezia ritmurilor populare ungare care antrenează a treia mișcare. Un brio orbitor. Transmisiunea radiofonică internațională a acestui program preluat prin Uniunea Europeană de Radio de
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
enormități, prejudecăți neverosimile, fanatism, fals profetism bombastic". Nu i se admite nici cel mai vag merit. După cum: "Organicismul elogiat de Nae Ionescu, apoi de E. M. Cioran (ce urcă pînă la M. Eminescu), nu este decît o reminiscență epigonică a gîndirii romantice" (în alte locuri, Cioran e respins mult mai drastic). Sau despre Lucian Blaga: "După cum la fel de falsă este și teoria conform căreia "veșnicia s-a născut la sat". Deși doar despre un oraș, Roma, s-a spus, și încă din antichitate
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
al locuitorilor ei. Drama Marianei Marin era, la peste un secol distanță, aceeași cu a pașoptiștilor români. Să ne amintim de suferințele personajului lui Bolintineanu, Conrad, exilat pentru că a dorit libertatea patriei sale. în fond, revolta Marianei Marin are rădăcini romantice. Ea îmbracă în "Peștișorul de aur" un aparent caracter dilematic." Ironie, inventivitate, precizie. Sînt instrumente care pot depăși impasul în care se găsește pentru moment "critica poeziei". în capitolul dedicat lui Mircea Cărtărescu, Andrei Bodiu este hipnotizat de Levantul. Comentariul
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
-l provoca pe cititor să simtă �apăsarea grea a turnurilor ce-și culcă umbra asupra textului�. Femeia simbolistă are părul de culoarea chihlimbarului, coșmaresc de lung (pînă la nivelul genunchilor, se precizează undeva), și ochii, prin desprindere de azuriul regulamentar romantic, �imense pete negre în cearcăne de sidef�. Ea este numai pe jumătate moartă, căci soțul ei adîncit, imediat după pierderea ei, în tristețea-pereche a orașului Bruges, îi descoperă pe străzile acestuia, după cinci ani, un alter ego în persoana tinerei
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
descifrarea unor mecanisme de gândire, specifice omului religios, la Bernea acest obiectiv cade în plan secund, căci trilogia sa încearcă în primul rând să descrie o perspectivă etnic definitorie, specific românească, de a gândi lumea, în datele ei fundamentale. Demers romantic, vizibil încă din titlul ce identifică civilizația românească rurală cu întreg poporul român. Din această perspectivă, titlul inițial al studiului, Cadre ale gândirii populare românești, era poate mai potrivit cu conținutul cărții. Fiind însă vorba despre ideea de sacralitate, ediția ce
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
cu ceea ce biologii numesc sau numeau principiul după care embriogeneza ar reaminti, pe scurt, filogeneza; adică, în fond, când începi să lucrezi, refaci oarecum, din punctul de vedere al stilului, întreaga istorie literară, la început în mare viteză, ești puțin romantic, puțin modernist etc., până ce ajungi la contemporaneitate și încerci să faci corabia să înainteze cu câțiva metri... Pentru că vorbim despre actualitate, despre lumea în care trăim, aș spune că mi se pare că sunteți foarte atent la ceea ce am putea
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
rămâne oarecum vagă, nu înseamnă mare lucru... Se călătorește foarte mult în cărțile Dv. și se trăiește cam peste tot... Sunteți un fel de nou "cosmopolit", în acest moment de "globalizare"... Acest lucru mă duce cu gândul la pasiunea oarecum romantică a începutului de secol XX, când oamenii se interesau foarte mult de spectacolul modernității (a fost cazul, între alții, al lui Paul Morand, pe care l-am evocat acum câteva zile, la Nantes, ori al lui Blaise Cendrars și Valery
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
-l "asedia" în particularitățile personalității lui sinuoase și derutante de atîtea ori. Să vedem în ce măsură izbutește a-l fixa în acest chip intrinsec ultimul său exeget. Cu o bună intuiție, Nicolae Oprea stabilește drept bază a cercetării d-sale biografia romantică a poetului. Datele ei divulgă un romantism funciar, cheie a tot ceea ce urma a face autorul Nopții de decembrie. Originea aristocratică și climatul familial elevat (o mamă francofonă) înrîuresc educația acestui viitor aristocrat scăpătat, ros adesea de indigență. Dar nu
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]