17,708 matches
-
cu un interes real, cînd se întîmplă să fie pusă... Tot la Clermont College am auzit și frază, nu formulă, zicerea din ce in ce mai des și mai larg pronunțată în SUA și care ma izbise, urmărindu-mă multă vreme, ajungînd să o rostesc și eu cîteodată în gînd, mai ales din pricina adevărului ei atît de surprinzător că și a frumuseții ei literare, avînd ceva din aserțiunea unui erou shakespearean. Frază, apărută pe vremea războiului din Vietnam și circulînd mult în epoca, îndeosebi în
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
generalul Rădescu a murit și Const. Visoianu a devenit președintele Comitetului Național Român. (în care nu erau primiți legionarii) a fost activ. Avea publicații (inclusiv literare), acorda burse de studii, își făcea loc în presa din străinătate, publicînd articole clarificatoare, rosteau cuvîntări (că, de pildă, Visoianu în celebre universități americane) apărînd cauza țării subjugate, pătrunseseră la posturi de radio ascultate și în țară (că M. Fărcăsanu la "Europa Liberă" încă de la înființare, sau Monica Lovinescu și Virgil Ierunca la "France Inter
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
că n-au descoperit-o, ci au inventat-o prin distrugere. Cu vreo sută de ani mai tîrziu, Miranda exclama O brave new world. Declinul spiritului Renașterii și al Renașterii în spirit începe fix atunci cînd, radiind de încîntare, Miranda rostește această frază. Nu degeaba o face Ciulei că, spunînd asta, să îi ia de mînă pe Antonio și Sebastian. Nu e vorba de o ironie ieftină, nici n-are cum. E un adevăr. E ceea ce se întîmplă în acel moment
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
religioasă", atît de pregnanta în anul trecut (1873 n.n.), este una dintre cele mai importante enigme ale anului. Luna de luna am făcut în Grajdanin (Cetățeanul, n.n.) dese referiri la această chestiune. Noi vedem problemă în felul următor: ăNon possumusă rostit de papă îl considerăm într-atît de serios, încît vedem în el viață și moartea religiei înseși în Europa. (În finalul cărții, printre notele explicative, se reamintește că expresia clasică "non possumus" se referă,... sau înseamnă, ca formulă, refuzul catolic, hotărît
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
înainte, dar vom plăti destul de scump, în viitor, aceasta superficialitate și confundare a planurilor, atît de diferite. Au fost și popoare, - nu numai religia catolică - de ieri și de azi - care s-au ridicat curajoase înaintea intențiilor de tot felul rostind acel dramatic "non possumus"... Dumnezeu să mă ierte, dar asta s-a întîmplat uneori și în politica; și poate că peste o jumătate de secol așa se va scrie despre ceea ce azi multora li se pare absurditatea sîrbă. Nu cîștigă
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
lectură și ușor de urmărit - i se adaugă un dar aparte al narației, atît de firească și de discretă încît devine aproape transparență; și autorul posedă în cel mai înalt grad artă de a înregistra fluxul amestecat al gîndului, atît rostit cît și nerostit, pentru a arunca cititorului în chiar mijlocul procesului urmat de erou, la care parcă participa și-l poate structura el însuși: "Nicola murise pe front a doua zi de Crăciun, undeva pe malul Bugului, iar ea, Ioana
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
dl M. Bruchis, basarabean de origine și prin simțăminte, trăiește, din 1974, în Israel, la Țel Aviv. Dar acolo fiind, atît de departe de meleagurile natale, continuă să fie ardent preocupat de nenorocirile Basarabiei, să scrie despre ele, să-și rostească, cu tărie, glasul dreptății în conferințe și simpozioane internaționale și, cum se vede, să scrie cărți. E un devotament aproape miraculos, care merită omagiat cu recunoștință și stima infinită. Această din urmă carte, intitulată Republică Moldova. Quo Vadis. Oportunism, naționalism
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
să fructifice, dacă era interesat, conjunctură favorabilă de dupa decembrie ^89, când noua putere și l-a vrut aliat, el situându-se însă, și atunci, tot în opoziție. La acest om al determinărilor categorice și al polemismului vehement din atâtea discursuri rostite în adunările scriitoricești, surprinde, în Convorbiri, tonul măsurat și dispoziția comprehensiva, grija pentru nuanțe și pentru menajarea intimității altora, reținerea de a trage concluzii definitive pe baza informațiilor obținute indirect, scrupulul de a nu răni când nu este cazul. Cel
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
obținute indirect, scrupulul de a nu răni când nu este cazul. Cel mai aspru, cel mai neconcesiv pe șine se judecă, realizând în mediul nostru, în lumea noastră nu numai literară, o performanță unică. Fiindcă într-adevăr, cine a mai rostit la noi, revăzându-si trecutul, asemenea autoînvinuire cu valoare de testament moral: Tinerii sau mai putin tinerii să nu-mi urmeze niciodată exemplul. Nu trebuie să accepți ceea ce simți că nu trebuie acceptat. Există lucruri pe care, oricât de mult
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
apă/ (alte nenumărate și docte detalii/ îmi scăpa...)// Aviz amatorilor:/ sînt admise la întreceri/ doar firile emotive..." (Școală ieșeana de înot). Că și aceasta satiră, care sfîrșește, semnificativ, într-un psalm: Dacă Vanda nu ar fi existat,/ nu as fi rostit aceste cuvinte/ la o epuizanta emisiune televizată,/ în care a fost vorba despre/ viitorul poeziei la triburile boșimane// Dacă Vanda nu ar fi existat,/ nu as fi uitat actele de nastere acasă,/ nu as fi fost agresat verbal de/ gardianul
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
în mișcare tot instrumentarul gîndirii și puterii detectivului, la Márquez moartea lui Santiago Nasar este Răul fascinant și paralizant, Maleficul care blochează pe toată lumea, hipnotizînd voințe și atrăgînd irezistibil spre consumarea lui. Nasar nici macar nu e vinovatul, numele lui fusese rostit la întîmplare de către necinstita mireasă, pentru că adevăratul făptaș să fie pus la adăpost de răzbunare. Și atunci de ce tocmai el trebuie să moară? Pentru că Santiago are rolul de protagonist central, nu doar în economia cărții, ci în universul românesc populat
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
sinele să se .ardă incantatoriu într-un peisaj lăuntric obsesiv (Ceață). Ca si privirea, cuvîntul îi apare poetei deopotrivă ca obiect și ca subiect al acțiunii poetice: cuvîntul poate fi născut de poet doar dacă la rîndul sau acesta îl rostește pe poet (Cuvînt). Aceeași relație între poet și poezie, între a spune și a fi spus, în Cap sau pajura: poezia dezvăluie (tot prin violență - "sparge casele/ de bani de frunze/ ai copilăriei...") locuri secrete în care lumea se regăsește
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
copii), fiind păstrată și de alți folcloriști (de exemplu de Ovidiu Papadima, în Literatura populară română, EPL, 1968). E înregistrată și de dicționarul academic (DA, litera F, 1934), cu definiția: "fraze încîlcite, alcătuite numai din combinațiuni de cuvinte greu de rostit, cu spunerea cărora (repede și fără greșeală) se ia la întrecere tineretul, pe la șezători"; nu apare însă în DEX. Acesta din urmă (citez ediția din 1996) include, cu o explicație mai vagă și chiar incompletă, doar cealaltă sintagma, frîntura de
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
pe la șezători"; nu apare însă în DEX. Acesta din urmă (citez ediția din 1996) include, cu o explicație mai vagă și chiar incompletă, doar cealaltă sintagma, frîntura de limbă: "vorbire încîlcita, p. ext. frază încîlcita, alcătuită din cuvinte greu de rostit". Și aceasta circulă în folcloristica noastră, de pildă în seria de Materialuri folcloristice apărute la începutul secolului, îngrijite de Grigore G. Tocilescu și Christea N. Tapu (v. ediția lui Iordan Datcu, București, Minerva, 1981, vol. III). Din punct de vedere
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
pun în încurcătură, provocînd rîsul spectatorilor. Dacă lăsăm deoparte această categorie, în care contează paronimiile și omonimiile bine ascunse, rămîn jocurile de natură pur fonetica; dintre acestea, unele sînt direct orientate către anumite defecte de dicție mai răspîndite: celui care rostește cu dificultate consoana "r" i se propun versuri în care tocmai această abundă. Din rîndul probelor mai generale - singurele relevante pentru ierarhia dificultăților limbii - cîteva sînt mai cunoscute în română, fiind reproduse (cu variantele normale) în diverse culegeri: "Capră calcă
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
generale - singurele relevante pentru ierarhia dificultăților limbii - cîteva sînt mai cunoscute în română, fiind reproduse (cu variantele normale) în diverse culegeri: "Capră calcă piatră/ Piatră crapă-n patru"...; "Bou breaz bîrlobreaz/ Din boii bîrlobrezenilor...". Dificultatea stă în general în a rosti grupuri fonetice care cer mișcări articulatorii mai complicate și mai ales in repetarea lor la distanță mică, cu cîte o ușoară variație. Jocurile fonetice românești se bazează mai ales pe rostirea alternata a oclusivelor și a vibrantei "r"; nu sînt
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
e un moment de amuțire retorica, o oprire elocventa a argumentației, un suspense al explicitării, toate avînd rostul de a declara, într-o tonalitate cît mai simplă și mai directă, ceea ce mie una mi se pare ca Besançon evita să rostească pe tot parcursul cărții. Și anume că între două orori, precum cea a nazismului și a comunismului, pot exista oricît de multe zone de analogie, puncte de influență într-o macabră hermeneutica a răului, dar că ele rămîn, cu toate
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
bine nici în formațiunile care au dau neaoșismul pe păsărismul occidentalizant. Nu e suficient să spui "convenție" în loc de "plenară", "lider" în loc de "prim-secretar", "a implementa" în loc de "a pune în practică indicațiile toa'sului" pentru că peisajul să se schimbe de la sine. Rostite de oamenii politici actuali - mulți dintre ei lupi în blană de miel -, ele sunt tot praf în ochii naivilor. Mi-e din ce in ce mai teamă că actuala clasa politică nu poate fi reformata: ea trebuie, pur și simplu, înlocuită. Cu cine? Cu
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
pînă într-o zi, cînd l-au stricat de tot. Nu știu de ce, despre George Constantin se vorbește mult prea puțin. Sau poate chiar el ne-a impus asta, începînd cu înmormîntarea să la care nu a dorit să se rostească discursuri, ci să se țină un minut de tăcere. Ce greu, ce lung, ce sfîșietor acel minut din Biserică Grădină Icoanei! La ce m-am gîndit atunci? La monologul lui Prospero, interpretat de George Constantin la Tîrgu-Mureș, în 1993, la
Obsedanta "Livadă de visini" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17866_a_19191]
-
lui, ea nu intră în discuție. O repet a nu știu cîta oară. Aici e toată diferența dintre atitudinile subînțelese ale României literare și, respectiv, Jurnalului literar: noi nu ne-am pus niciodată întrebarea dacă e ori nu oportun să rostești adevărul.
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
nostru, de la început, în război, încît primul ministru ar fi fost pentru obținerea unei păci onorabile. (Să fie, oare, adevărat?) Era prea tîrziu și a urmat, imperativ, refugiul de la Iași, Iorga susținînd activ guvernul în efortul lui disperat. Iorga a rostit, atunci, în parlamentul de la Iași, un răsunător discurs, de toată lumea savurat, care a fost un îndemn la acțiune și speranța în izbîndă. E, își amintesc toți cei cari l-au audiat, momentul de vîrf înalt al cuvîntului iorghist în vremuri
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
tu de ea, frumosul tații?"a sau de cea în care un sătean "membru de partid", ales președinte al colectivei "în ședința ținută la căminul cultural, în prezența câtorva sute de țărani", trebuie să-și ia binecunoscutul "angajament": aBa, a rostit el. Io nu-mi iau angajamente. Io doar vă spun c-o să fie bine. Dacă n-o fi așa, la anu să vă căcați în gură mea!a), paginile de jurnal nu au parcă forță, cadența extraordinară a celor de
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
ticsit de cărți și stampe, despre un codeținut, ilustru istoric și deținător al unui nume nu mai puțin celebru, o mândrie a societății românești interbelice, cum acesta se supunea fără să crâcnească ordinelor gardianului. "- Nu vezi ce pumn mare are?" rostea fostul președinte de partid. Iar caraliul îl punea să sară că broască. Dar a-ți batjocori victima era cea mai ascuțită voluptate a călâului, a părții rele a Securității, căci a existat și o parte bună, ce zic, serafica, aceea
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
Pe langă accesul neîngrădit al cetățenilor la propriile dosare, orice lege a lustrației conține o filozofie preventivă, si nu represiva: ea trebuie să bareze accesul în zonele activității publice persoanelor care și-au dovedit cu asupra de măsură incompetență morală. Rostind de câteva ori acest cuvânt, morală, am atins unul din punctele nevralgice ale societății românești. Pe langă distrugerea propriu-zisă a țării, comunismul a reușit și performanța criminală de a crea o specie înfricoșătoare de mutanți: omul fără șira spinării, gata
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
se referă la o realitate sigură și definitivă, în afara ta. O realitate pe care după toate aparențele, toți o recunosc în aceeași măsură. - Toți dorm la ora asta de noapte, toți gândesc așa depare lucrul acesta, toți cei de lângă mine rostesc același cuvînt despre același lucru. Și cuvântul sună în limba lui totdeauna la fel, până când și eu îl folosesc cu același rost, adică îl gândesc la fel ca toată lumea! Programul vieții este un mod de a gândi la fel pentru
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]