985 matches
-
decât în cap, se confesă Dervla O’Donnell. Două sendvișuri rapide sunt singurele care fac greața să treacă. Nu, la mine e paranoia, tremură Kelvin, aruncându-i o privire rapidă, apoi aplecând din nou capul. Până și domnișoara Morley recunoscu rușinată: —Mă simt de parcă un pumnal a fost înfipt în repetate rânduri în ochiul meu drept. Lisa își dorea să li se alăture, dar nu putea. Cireașa de pe tort a venit când Mercedes a intrat pe ușă cărând după ea bagaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a mutat într-un supermarket, pentru a continua ședința foto. Unde toți oamenii care își împingeau cărucioarele pline de cumpărături întorceau capetele după modelul slăbănog și murdar pe față, care se apleca peste carnea congelată. Ashling era înfiorător de rușinată - și îngrijorată. —Pozele astea or să iasă ridicol. Nu vom avea cum să le folosim. În momentul în care Lisa și Niall s-au decis că sunt mulțumiți cu pozele din supermarket, se făcuse ora patru. — Am făcut niște poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
exclusă, tânjea să fie în Dublin, cu prietenul ei. Și, în timp ce Burt Lancaster făcea nebunii cu Deborah Kerr, Ashling se întreba cum se descurcă Marcus și dacă Ted și Clodagh chiar s-au dus să îi vadă numărul. Se simțea rușinată pentru că spera ca ei să nu se fi dus, pentru că asta o făcea să se simtă chiar și mai pe dinafară. Părinții ei au făcut eforturi foarte, foarte mari. Au procurat o pungă de covrigei, pe care o cumpăraseră special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din cap. E treabă din aia. Mi se pare mie sau nu ești de acord? întrebă Lisa, foarte curioasă. Jack era rușinat. —Crezi ce vrei. Dar, spuse el, amintindu-și de certurile sale publice cu Mai și devenind și mai rușinat, nu sunt chiar deschis la ciorovăieli de rutină cu partenerul, în public. Deși știu că probabil e greu de crezut. — Păi șiă tu și Mai de ce...? Jack schimbă poziția. — Chiar nu știu. Din obișnuință, cred. A fost distractiv la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe scări, și-a turnat un pahar de vin și și-a ascultat mesajele. După o pauză lungă, mesajele de la Cormac reveniseră. Se pare că bulbii urmau să fie livrați weekendul viitor, dar lalelele vor mai avea de așteptat. Apoi, rușinată, Ashling o sună pe Clodagh. Nu mai vorbise cu ea de vreo două săptămâni, din weekendul în care fusese la Cork, de fapt. — Îmi pare foarte, foarte rău, începu Ashling. Probabil nu o să avem cum să ne vedem până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
stors apa în exces, apoi l-a văzut apropiindu-se cu un prosop. —Pot să îl usuc singură, mulțumesc. Abia putea să respire. Ochii li s-au întâlnit în oglindă. Ea s-a retras instantaneu din privirea lui întunecată. Era rușinată, confuză... așa cum se simțea mereu în preajma lui, dar înzecit. —Mulțumesc, a reușit ea să spună politicos. Mi-ai fost de mare ajutor. Nici o problemă. Apoi el a zâmbit și atmosfera s-a detașat complet, atât de mult, încât ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dintre el și apartamentul ei curat, și-a dat seama cât de murdar era cu adevărat. Blugii mizerabili atârnau pe talia lui slăbănoagă, fața lui palidă și osoasă era plină de mizerie, iar degetele - de noroi. — Miros urât, recunoscu el, rușinat. Îmi pare rău. Ceva explodă în sufletul ei. O durere, o furie. —Prosoape. Dinții ei erau încleștați în timp ce punea un teanc moale de prosoape în brațele lui. —Șampon, periuță de dinți de rezervă. Aici este mașina de spălat, detergent. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un fait accompli. Asta nu se întâmplă cu adevărat, se gândi ea în timp ce stătea în hol. Asta nu se întâmplă cu adevărat. A plecat de lângă ușă și i-a găsit pe Craig și pe Molly privind-o fix, în tăcere. Rușinată, s-a îndepărtat de ochii lor întrebători și s-a îndreptat către telefon. A ascultat cum telefonul lui Marcus sună și sună, după care a intrat mesajul robotului. Unde era? Apoi și-a adus aminte că el îi ceruse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o lăsăm pe mâine. Hei, cred că îți pare rău că te-ai implicat în așa ceva, spuse ea râzând ușor. Nu te supăra, insistă el, după cum ea știa că o va face. — Treci pe aici mâine seară, îl invită ea rușinată. Vreau să cunoști niște oameni. A doua zi după-amiaza, Marcus a sosit cu o păpușă Barbie pentru Molly și cu un camion roșu pentru Craig. În ciuda cadourilor, copiii l-au întâmpinat cu reticență. Amândoi simțeau că lumea lor fusese dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întâmplat? Nu mare lucru, doar că am hotărât ca eu să-i vizitez pe copii în fiecare weekend și să rămân acolo în serile de sâmbătă. I-am spus lui Clodagh că o voi aștepta, spuse el cu o față rușinată, poate își va reveni. Deși mi-a spus că îl iubește pe imbecil. Dumnezeu știe de ce. Scuze, spuse el, după o pauză în care realizase ce spusese. —E-n regulă. —Tu ce mai faci? A pus reflectorul grijii lui asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Toată puterea pe care credea că o posedă se transformase într-o pură iluzie. Apoi, ceva foarte puțin probabil îi veni în minte: Ai... nu ai... întâlnit pe altcineva? El râse neplăcut. Eu am făcut asta, se gândi ea, profund rușinată. Eu l-am făcut să fie așa. Am întâlnit multe alte persoane, spuse el. —Vrei să spui că... te-ai culcat cu mai multe femei? —E, nu a fost numai culcat. I se întoarse stomacul pe dos, simțindu-se trădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
De ce prietenul meu? Clodagh plecă ochii. Risca foarte mult recunoscând asta. — Probabil oricine ar fi fost în locul lui ar fi fost același lucru. Dar tu l-ai ales pe prietenul meu. Pentru că nu mă respecți deloc, ajunse Ashling în mijlocul problemei. Rușinată, Clodagh recunoscu. Nu destul. Lucru pentru care mă urăsc. Mi-am petrecut ultimele luni urându-mă și simțindu-mă vinovată pentru asta. Aș renunța la sânul meu stâng ca tu să mă ierți. După o pauză lungă, Ashling oftă greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
filmului: agenți, descoperitori de talente și regizori de probe care-și făceau veacul la Schwab’s Drugstore, unde vânau naive starlete potențiale, pe care le amăgeau cu promisiuni pe buze și prezervative în buzunare. Ei ne-au povestit - mândri sau rușinați - niște povești de alcov la fel de jalnice ca și poveștile lui Betty despre fericirea din clipele petrecute cu armăsarii în uniformă. Până la urmă bărbații din carnețelul negru a lui Elizabeth Short aveau două lucruri în comun - s-au văzut cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
numai Jackie Watson. — Când dorești, comisare. Își Întoarse capul și Îl văzu pe inspectorul Insch privindu-l. — Ăăă, da. Mulțumesc, domnule. Se ridică de la locul său și merse către biroul pe care era așezat Insch, sperând că nu arată la fel de rușinat cum se simțea. — Ieri, În jurul orei patru după-amiaza, Andrea Murray, șeful catedrei de Științe Sociale de la Academia Kincorth, a apelat 999 pentru a raporta descoperirea unui picior de om Într-un tomberon de gunoi la Nigg. Piciorul aparținea unei fetițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
De ce nu? În fața celulelor de detenție se găsea o mică mulțime. Toți veseli și trăncănind. Mormăind, Insch Îi trimise de acolo. Nu știau că era extrem de neprofesionist ceea ce făceau? Voiau ca lumea să creadă că e OK să comită atacuri? Rușinați, privitorii În uniforme se risipiră, lăsându-i doar pe Logan pe Insch și pe sergentul de pază În fața ușii vopsite În albastru. Sergentul mâzgălea un nume pe tabla de lângă ușă, iar Logan se Încruntă. I se părea cunoscut, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oftă și desprinse de pe perete fotografia fetiței, simțindu-se gol pe dinăuntru. A-l prinde pe cel care o abuzase și scăpase de cadavrul ei reprezenta doar o treabă domestică, iar el rămăsese, prin asociere, cu o senzație de murdărie. Rușinat să facă parte din regnul uman. Insch se instală pe marginea mesei și-l ajută pe Logan să pună declarațiile În ordine. — Mă-ntreb dacă o să aflăm vreodată cine era. Logan Își frecă fața cu mâinile, simțind cu degetele primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Proprietarul, un neguțător de stofe necioplit, surprins și măgulit de solemnul cortegiu roman, deschise larg ușile unei biblioteci vechi, iar ei văzură că rafturile erau pline nu cu cărți, ci cu bucăți de in colorat, inul de Butous, extrem de scump. Rușinat, neguțătorul dădu la o parte marfa, descoperind un perete: pe el era o frescă înfățișând un bărbat așezat. — Iată-l, tresări Zaleucos. Bărbatul stătea într-o poziție de o neglijență studiată; purta o tunică albă, brațele-i scurte erau descoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mari și frumoși. Dar pielea! murmură femeia. Tenul unui înger. Ei da, așa mai mergea. Adriana se pomeni că afișează pentru a doua oară în seara aceea zâmbetul ei de premiantă. — Mulțumesc! Ce drăguț din partea ta! Încerca să facă pe rușinata sau cel puțin pe umila, dar nu era sigură că-i reușește. — Catherine... , o avertiză Toby. — Scuze, știu...fără afaceri la petrecere. Promit să nu o mai deranjez în seara asta, dar de luni nu mai garantez. Femeia ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
singurii care nu învață limbi străine”. — Dar e adevărat, a protestat Rafi. — Bineînțeles că e adevărat; doar că m-am săturat să tot aud. Deci? Cum ai învățat să vorbești așa? El a ridicat din umeri și a părut puțin rușinat. — Maică-mea e americancă. L-a cunoscut pe tata când a plecat să-și facă studiile în străinătate, apoi a rămas. Având în vedere lucrul ăsta, ar trebui să vorbesc mult mai bine, dar ea aproape că niciodată nu vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ani! Vorbim anul viitor! Conversația a făcut-o pe Emmy să simtă ciudat, puțin descumpănită, așa cum se simțea în liceu când le vedea pe prietenele ei că fură rujuri din Kmart: nu sută la sută vinovată, dar agitată și puțin rușinată. Păi nu făcea exact ce-i porunciseră ele să facă? Nu încerca să ia pe nimeni de bărbat — nu se gândise la măritiș nici măcar o singură dată în atâtea luni — și tot avea impresia că le dezamăgește. Părea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lanțul, iar când s-a întors spre Duncan, el se uita la ea cu o privire apreciativă îndrăzneață. Aproape cu venerație, dacă era să fie sinceră. Și poate pentru prima dată în prezența lui Duncan, ea nu se simți deloc rușinată de cum arăta. — Iisuse, Em, arăți bestial, zise el cu mai multă sinceritate decât l-ar fi crezut ea în stare. Emmy se uită la halatul de pe ea, își aminti de mini-ședința de machiaj pe care o făcuse după ce ieșise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cum ar fi diabet, hipertensiune, preeclampsie Îi săriră În ochi. Era atât de concentrată la ceea ce citea, Încât nu se mai uita pe unde mergea. Și din senin s-a trezit că a lovit pe cineva. Ah, pardon, zise ea rușinată și conștientă că ciocnise se lovise de spatele unui bărbat, pe care-l Împinsese În față și-l făcuse să-și piardă echilibrul. În următoarele câteva secunde cât dură ca bărbatul să-și recapete echilibrul, văzu cu coada ochiului halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
e să nu știi cum sunt lucrurile pe dinăuntru.“ Când Augusto își luă bacalaureatul, îl îmbrățișă și, izbucnind în plâns, exclamă: „De-ar fi trăit tatăl tău!...“ Îl puse apoi să îngenuncheze, fapt de care el, ditamai băiețoiul, se simțea rușinat, și-l ținu așa, în tăcere, cu ochii la scrumiera răposatului. Și veniră apoi studenția, prieteniile din facultate și melancolia bietei mame, vâzând că fiul ei încerca să-și ia zborul cu aripile lui. „Eu, pentru tine, eu, pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
morală de a-și acoperi părțile rușinoase pe care și le expunea. Și din pricina asta spune Biblia lui, după cum i-am auzit, că primul om, adică primul dintre ei care a-nceput să meargă în două picioare, s-a simțit rușinat să se înfățișeze gol Dumnezeului său. Și de-asta au inventat îmbrăcămintea, ca să-și acopere sexul. Dar cum și ei, și ele au început să se îmbrace la fel, nu se mai deosebeau unii de alții, nu-și recunoșteau totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
O cronică la filmul Jurnalul Annei Frank de Bosley Crowther „Chiar e nevoie ca doamna van Daan să îmi spună că sunt un «sfânt»? Înțeleg că vreți să o portretizați drept o persoană isterică și excesivă, dar mă simt puțin rușinat.“ Otto Frank în notele pentru scenariști 14tc "14" M adeleine agățase fotografia cea mare pe peretele din sufragerie, cu un prosop de bucătărie pus în spatele ramei aurii de lemn ca să nu zgârie peretele. O ajutasem să aleagă poza, dar aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]