21,616 matches
-
cu decorații și public recules, s-au adunat pentru a celebra, după ritul ortodox, sfânta memorie a morților de la Mărășești. În timp ce cădelnițele se leagănă și împrăștie fumul - miros greu de tămâie - sunetul argintiu al clopotelor mici accentuează monotonia arhaică a rugăciunii cântată grav și tărăgănat, de către pontifii orientali, un suflu sfânt trece pe deasupra oamenilor, dă viață acestei ceremonii care îi apropie pe cei viteji și pe lași, pe morți și pe cei vii. Dar care sunt morții și care cei vii
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
decît urmele unei păsări necunoscute, întipărite în pulbere/ ceea ce implor clipă de clipă e să mă pierd în Dumnezeu neluat în seamă la fel cum apa ținută în pumni se prefiră în nisipul dogorind/ nădăjduiesc ca în cele din urmă rugăciunea mea să se poată înfiripa lipsindu-se de verbul oamenilor" (Kaspar Hauser). Secat de ultimele puteri, învolburatul, încrezătorul în sine eu romantic aspiră a se pierde pe sine, a se autoanihila: "Epuizat epuizat epuizat/ vlăguit atît de vlăguit/ încît a
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
aceea care îl înfățișează pe evreu drept murdar și împuțit, de unde naziștii au conchis că evreii alterează puritatea rasei. Dacă este, această trăsătură fizică a evreului se datorează sărăciei sale. Dar, de fapt, obiceiuri rituale (spălarea pe mîini înaintea oricărei rugăciuni și obiceiul sfînt de a face baie săptămînal, cufundîndu-se într-un bazin ritual) face din evreu mai degrabă un om curat. Iar "purtătoarea de usturoi și ceapă" specifică evreului, de care atîta s-a bătut monedă în literatura folclorică și
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
toate opiniile, se lăsa văzut în compania fostului rabin șef Moses Rosen. Ba chiar la Berlin, o vreme, la început, a locuit într-un Cămin al Comunității Evreiești de acolo, participînd diminețile toate și sîmbăta - mi-a spus-o - la rugăciune, mult prețuit pentru calitatea sa de Cohen (Nu și-a schimbat niciodată numele său originar de Moise Cahn). Încît, repet, tema cărții sale, în această perspectivă, se dovedește a fi perfect îndreptățită. Era, cred, bucuros că poate comenta un despărțămînt
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
umor, ironie, melancolie sau, dimpotrivă, gravitate și foarte multă poezie care potențează expresivitatea textului: "din când în când mă simt ca un om care cosește de zor în toiul unei nopți fără lună", "așa cum trosnesc genunchii când se îndoaie pentru rugăciune eu mă gândesc din când în când la ea", "valurile mării sunt mai îndrăznețe decât mâna, atunci când iubita intră în spuma lor". Manualul... este, în fond, obsesia "bucuriei (plăcerii) care este și durere, durerea care e și bucurie (plăcere); liniștea
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
să stăm amîndoi în grămada de bălegar filosofic/ sînt multe lucruri invizibile, mulți oameni, iar eu încă nu am învățat limba invizibilă/ mă așteaptă Uriel, îngerul căinței/ în această lume bună, cu sfinți, extaze, morți, sacrificii, timp, cu respirații sau rugăciuni,/ cu poeți, cu femei gravide. lume bună, minunată, de la Dumnezeu? (un epilog). Parodiat fiind, absurdul e aici, am zice, un absurd de gradul doi. De altminteri, poetul pare a se afla mereu, prin suprarealism, într-un mediu de șotii, de
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
pentru că nu am răbdare să o fac în sîngele lui negru mă culc ca-ntr-un culcuș din flori albăstrii de cucută/ ca-ntr-o plapumă fără stăpîn fără prieten ca-ntr-o fîntînă încă nesăpată/ picioarelor mele le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate poate chiar de neatins/ apoi mă-mbrac încet încet ca un nabab cu insolitul meu costum din stofă de țărînă pură sticloasă inconfundabilă cu
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
celor desnădăjduiți..." De foarte puține ori ideea democrației și harul libertății, cunoașterii și inteligenței, întruchipate de o femeie - văduva lui manase, Iudita - prilejuiră texte atât de înălțătoare, de simple și directe, ca rândurile cuprinse în CARTEA IUDITEI din Biblie. După rugăciune, Iudita se gătește cochetă, punând la cale planul ei de spioană intratabilă... ...,, Și scoțând sacul, s-a dezbrăcat de veșmântele ei de văduvie, s-a îmbăiat și s-a uns cu miresme, și-a pieptănat părul, și-a pus turban
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
este să nu poți fi tu judecător în propria-ți cauză, juridic, și alta să crezi că nu te poți judeca, moral, pe tine însuți, înaintea lui Dumnezeu... Înaintea Lui, din contră, cea mai eficientă acțiune ar fi, dacă nu rugăciunea, atunci, în chip cert, să stai strâmb și să judeci drept - să te judeci singur pe tine. Câți nu deveniră cinici, nemernici, înțelegând subiectiv maxima romană, aplicând-o ad litteram: să nu care cumva să te gândești să te judeci
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
și impas pe care o propune Cartograful puterii, aidoma celei oferite de Malraux, este calea religioasă, soluția credinței. La sfârșitul romanului, Matei Pavel se regăsește pe sine, senin și extatic, în fața mănăstirii din Maglavit, cu Noul Testament în mână și intonând rugăciuni, sub glasul înalt al clopotelor. Era el, cel dinainte, dar lipsit de ceea ce s-ar numi organul fricii". Romanul lui Gabriel Chifu este astfel o pledoarie care își propune să reconstruiască viața potrivit punctului de vedere pe care îl susține
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
Întotdeauna pe Maica Domnului ca apărătoare, căreia i-a Împletit cuvinte de laudă care sunt adevărate capodopere teologice, după nenumărate descoperiri ale ei În lumina dumnezeiască. Mai târziu, la Sfântul Munte, ca ascet, rugându-se Maicii Domnului În neîncetatele lui rugăciuni, În repetate rânduri a văzut-o În vedenie și, prin mijlocirea ei, a primit darul teologiei<footnote Teoclit Dionisiatul, op. cit., p. 63, 64, 66 footnote>. Și Sfântul Nicodim Aghioritul, care a adunat textele Părinților filocalici În colecția „Filocalia”, În limba
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
și În ea, datorită căreia Fiul lui Dumnezeu e din ea și sfinții sunt din El”<footnote Ibidem, p. 144 footnote>. Cuvântul către Maica Domnului a unui iubitor de Înțelepciune filocalică a luat de asemenea formă de doxologie manifestată În rugăciune și cântare, mulțumire și recunoștință: „Prea-sfântă, prea-mărită, prea-frumoasă, Prea filocalică Mireasă! A nimburilor toate Împărăteasă! Tu ești Maica binevoitoare și dăruitoatre a tuturor celor sfinte: zestrea cea vie a bunelor haruri, celor din Taine, celor din Daruri, din odoare, din
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
nu vom ști a Te lăuda, a Te cinsti, a Te preamări decât numai cântându-Ți așa: Bucură-te Spadă oblăduitoare a predaniei isihaste...”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, op. cit., p. 58, 59 footnote>. 5. Maica Domnului urzitoare de nesfârșită rugăciune Dacă pe sfinți care sunt „prieteni” sau „casnici” apropiați ai lui Dumnezeu Îi chemăm ca ei să fie solitori și Împreună-rugători cu noi la Dumnezeu, Prea Sfintei Fecioare Maria Îi cerem nu numai să se roage pentru noi, ci ea
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
cu Tatăl. De aceea, sânul Maicii Domnului e izvor de energie În mod direct”<footnote Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 92 footnote>. Maica Domnului se află pe culmile cele mai Înalte, neexprimat de Înalte, ale curăției și ale rugăciunii. Părintele Stăniloae, referindu-se la aceasta, menționează: „Nu e copilăresc lucru să fie socotită exterioară lui Hristos, exterioară Duhului Sfânt și bogăției Lui de lumină și har, În lucrarea ei de nesfârșită rugăciune? Ea se umple de Duhul Sfânt tocmai
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
neexprimat de Înalte, ale curăției și ale rugăciunii. Părintele Stăniloae, referindu-se la aceasta, menționează: „Nu e copilăresc lucru să fie socotită exterioară lui Hristos, exterioară Duhului Sfânt și bogăției Lui de lumină și har, În lucrarea ei de nesfârșită rugăciune? Ea se umple de Duhul Sfânt tocmai prin rugăciune, mai bine zis e plină mereu de Duhul Sfânt Întrucât e mereu În neîntreruptă rugăciune”<footnote Ibidem, p. 124 footnote>. Ea și dăruiește direct din bogăția pe care o are cu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Stăniloae, referindu-se la aceasta, menționează: „Nu e copilăresc lucru să fie socotită exterioară lui Hristos, exterioară Duhului Sfânt și bogăției Lui de lumină și har, În lucrarea ei de nesfârșită rugăciune? Ea se umple de Duhul Sfânt tocmai prin rugăciune, mai bine zis e plină mereu de Duhul Sfânt Întrucât e mereu În neîntreruptă rugăciune”<footnote Ibidem, p. 124 footnote>. Ea și dăruiește direct din bogăția pe care o are cu ea, de la Dumnezeu, În baza unirii ei maxime cu
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Hristos, exterioară Duhului Sfânt și bogăției Lui de lumină și har, În lucrarea ei de nesfârșită rugăciune? Ea se umple de Duhul Sfânt tocmai prin rugăciune, mai bine zis e plină mereu de Duhul Sfânt Întrucât e mereu În neîntreruptă rugăciune”<footnote Ibidem, p. 124 footnote>. Ea și dăruiește direct din bogăția pe care o are cu ea, de la Dumnezeu, În baza unirii ei maxime cu Hristos. Hristos a fost unit cu ea trupește până la naștere, rămâne unit cu ea, mai
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
ea nu ni se dă propriu-zis harul mântuitor, ci numai daruri, Întrucât nu intenția ei cu privire la noi ne mântuiește de fapt, ci intenția lui Hristos cel nedespărțit de ea; intenția ei, luată În sine, ne este numai spre ajutor, prin rugăciunile către Fiul ei și prin ceea ce poate emana direct din ea Însăși această intenție a celei pline de har... Toți admitem că harul dumnezeiesc curge din locașul bisericii, din Hristos care a binevoit să se sălășluiască Înlăuntrul ei. Dar dacă
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
și duhovnicești, pe care Dumnezeu le dă Întregii zidiri<footnote Teoclit Dionisiatul, op. cit., p. 20 footnote>. În acest sens, Sfântul Siluan Athonitul mărturisește: „Într-o zi, pe când eram un tânăr frate sub ascultare, mă rugam Înaintea icoanei Maicii Domnului și rugăciunea lui Iisus a intrat În inima mea și a Început să se rostească de la sine”<footnote Ibidem, p. 41 footnote>. Ieroschimonahul Daniil Tudor spunea despre Fecioara Maria că „...această Floare a neprihănirii care a rodit pe Dumnezeu În ramura lui
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
mea și a Început să se rostească de la sine”<footnote Ibidem, p. 41 footnote>. Ieroschimonahul Daniil Tudor spunea despre Fecioara Maria că „...această Floare a neprihănirii care a rodit pe Dumnezeu În ramura lui Iesei nu este decât carne de rugăciune”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Dumnezeu-Dragoste, Editura “Christiana”, București, 2000, p. 224 footnote>. Același autor, În „Imnul acatist la Rugul Aprins”, scrie: „Cine este Aceasta, ca zorile de albă și curată? E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea Întrupată. Stăpână Porfirogenetă și
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Iesei nu este decât carne de rugăciune”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Dumnezeu-Dragoste, Editura “Christiana”, București, 2000, p. 224 footnote>. Același autor, În „Imnul acatist la Rugul Aprins”, scrie: „Cine este Aceasta, ca zorile de albă și curată? E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea Întrupată. Stăpână Porfirogenetă și Doamnă a dimineții, Logodnica Mântuitorului, Preschimbător al vieții, spre Tine, noi alergăm, arși, mistuiți de dor! Ia-ne și pe noi părtași ai sfântului munte Tabor și fă-Te și nouă umbră și rouă
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
este decât carne de rugăciune”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, Dumnezeu-Dragoste, Editura “Christiana”, București, 2000, p. 224 footnote>. Același autor, În „Imnul acatist la Rugul Aprins”, scrie: „Cine este Aceasta, ca zorile de albă și curată? E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea Întrupată. Stăpână Porfirogenetă și Doamnă a dimineții, Logodnica Mântuitorului, Preschimbător al vieții, spre Tine, noi alergăm, arși, mistuiți de dor! Ia-ne și pe noi părtași ai sfântului munte Tabor și fă-Te și nouă umbră și rouă... ca să-ți
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
noi alergăm, arși, mistuiți de dor! Ia-ne și pe noi părtași ai sfântului munte Tabor și fă-Te și nouă umbră și rouă... ca să-ți strigăm cu toată făptura Într-o deplină Închinăciune: Bucură-te Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune... Și Preacurată... Dragostea Lui să ne fie de nelipsit cu Numele de slavă de suflet lipit. Și cu fiece fir smerit de răsuflare să se aprindă În noi a Numelui chemare. Să ne ardem de pară În Dumnezeu din toată
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
al Născătoarei de Dumnezeu, Condac I și V, În vol. Scrieri I, Editura “Christiana”, București, 1999, p. 24, 36 footnote>. Maica Domnului s-a consacrat de la Început lui Dumnezeu pe care nu-L vedea și Căruia Îi vorbea numai În rugăciune, se consacrase unui templu pământesc și trecător, templul din Ierusalim, apoi se va consacra Dumnezeului Întrupat, Fiului lui Dumnezeu devenit și Fiul ei. Ea L-a iubit pe Mântuitorul Înainte de a-L iubi cineva dintre oameni și nimeni dintre oameni
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Învrednici de Înfierea ei. Fiii Maicii Domnului cunosc plinătatea rodnică și sacră a votului tăcerii. Îndeosebi ei sunt marea armată tăcută a monahilor isihaști”<footnote Ieroschim. Daniil Sandu Tudor, op. cit., p. 75 footnote>. Și noi știm că tăcerea celor isihaști rugăciune este. mrd. Liviu Petcu BIBLIOGRAFIE Sf. Maxim Mărturisitorul Tâlcuire la Tatăl nostru, În Filocalia, vol. II, Editura „Humanitas”, București, 1999 Petru Damaschinul Învățături duhovnicești, În Filocalia, vol. II, Editura „Humanitas”, București, 2001 Sf. Simeon Noul Teolog Cuvântări morale, În Filocalia, vol
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]