830 matches
-
rugătorii noștri... de la mănăstirea Sfântul Sava, care este lângă Ierusalim, cu niște case făcute de domnia noastră în târgul Iașilor și cu locul acestor case, ca să locuiască acolo... și să-și facă biserică”. ― Cum însuși vodă spune, a satisfăcut dorința “rugătorilor noștri”, iar mănăstirea Sfântul Sava din Iași - cu o înfățișare de zidire turcească - dăinuie și astăzi... ― Cu îngăduința sfinției tale, să mergem mai departe, părinte. Să vedem cine a mai făcut daruri acestei mănăstiri. ― Nu e nevoie de îngăduința mea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ai în minte, ci spune-o pe șleau, fiindcă atunci voi vedea dacă și tu gândești așa cum este firesc să gândim... ― Cu nepriceperea mea în cele sfinte, aș îndrăzni să spun că voievozii credeau că domnia lor depinde de rugăciunile “rugătorilor noștri”, cum îi numeau ei pe călugării de la mănăstirile locurilor sfinte. De altfel, toate hrisoavele lor invocă această credință și speranță... ― Acum, ar fi bine să tragem o fugă până la mănăstirea “Xiropotamo de la Sveta Gora”, ca să vedem ce pricină a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să le cumpere călugării. Lucru mare, fiule. Pentru prima oară, părinte, aflu că pe un loc al mănăstirii Cetățuia a existat o chervăsărie (vamă), dar nu a mănăstirii, ci a lui Macarie egumenul. Uite ce însemna să fii unul din “rugătorii noștri” grec la origine. Cine putea să-l împiedice să aibă chiar și o vamă personală? ― Se pare că Hrisant patriarhul dădea mărturii oricui îi cerea. Nu mai departe, la 9 iulie 1714, dă Tofanei, soția lui Enache, fost spătar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
moșiile erau arate, semănate și culese gospodărește, nu ar fi fost luate de cei din jur ca fiind fără stăpân. Altfel, după câțiva anișori de nebăgare în seamă a moșiilor, se găseau “stăpâni” de aiurea. Asta înseamnă că iubiții noștri “rugători” călcau pe acele locuri sau chiar și prin mănăstiri din an în Paște. ― Dacă aceasta ar fi singura mănăstire lăsată în calea unor “furi”, cum însuși patrierșia sa glăsuiește, ar fi de mirare, dar... Ne aducem aminte ce s-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
spunea, dimineața,cînd revenea de pe unde umbla: că, iar a încărcat și descărcat, la cutare ori la cutare patron.și ea-l credea.Așa și-acum. Dacă văzu și văzu că nu poate rezolva singură problema becului, apelă la el, rugătoare: vino și urcă puțin în locul meu, și-ai să poți să-l înlocuești, că tu ești mai înalt decât mine. Mâââh, făcu el, și se așeza mai comod în fotoliu. Ea întoarse capul. Observă, în colț, după mătură, țeava scurtă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mă-ntorc din Marea Călătorie, o să mai discutăm. Dacă te-ntorci din Marea Călătorie? se îngrozi băiatul. Ar putea trece ani întregi până atunci și la vârsta aia nu voi mai putea învăța lucruri noi! Întinse mâinile într-un gest rugător. Ceea ce-mi doresc eu este să te-nsoțesc în această călătorie și să-nvăț de la tine. —Să vii în Marea Călătorie? se miră Miti Matái. Dar ești abia un adolescent. Ba sunt un bărbat, răspunse el nemulțumit. Și-ți amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce ai, mititelule? întreabă puțin panicat. Puiul se ridică chinuit și abia atunci se vede cauza nefericirii căprioarei. Un picioruț era rupt și cînd efortul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
forță. Gîtul omului era ciudat de lung și subțire și contactul inginerului cu pielea acea pergamentoasă îi lăsase imprimat în mînă și chiar în toți porii, o atingere la fel de dezagreabilă ca atunci cînd apuci un șarpe. Ochii lui Dobrilă deveniseră rugători, întreaga sa înfățișare era un strigăt disperat de ajutor. Fesul căzuse jos de pe capul muncitorului și n-a mai fost ridicat. Inginerul Talabă deschide televizorul și nu reușește să înțeleagă succesiunile de imagini. Era într-un stadiu de lehamite generalizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de un parapet, intră într-o mișcare necontrolată, se răsucește, se răstoarnă și, în final, se izbește de un copac. Crudu își revine la spital și observă că ora este foarte aproape de sosirea camionului. Vreau să dau un telefon, scîncește rugător. I se dă telefonul său și omul își sună șeful. Șefu', sînt în spital. Am avut un accident groaznic. Bine că ai scăpat. Dar am o problemă, șefu'! O rezolvăm noi. La ce oră să te vizităm la spital? Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
niciodată n-ai dorit să... Ba da. Și? Nu merge și pace. Geta se îmbracă și plînge. Regretă mult, Vasilică era un om minunat și totuși... nu se poate, nu-i nimic de făcut. N-o să spui nimănui? întreabă acesta rugător. Nu, fii fără grijă. Rămînem prieteni. Cum să creadă femeia aceasta, adică Geta, că Vasilică acum se însoară. Se uită atent la invitație și ochii i se umbresc. Întreabă cu o voce stinsă: Și cine este Rodica asta? O văduvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care găzduiește genii de-a valma cu monștri care, de obicei, bîntie doar în vis. Zilele astea însă orice închipuire a unei idioate minți bolnave, a fost depășită. Fiul lovește mama, cu toată forța, în plină figură, cu ciocanul. Privirea rugătoare a celei care l-a alăptat la sîn nu produce efecte. Cel ocrotit, hrănit, iubit cu dragostea unei mame, lovește orb, sălbatic, definitiv. Lovește cu ură, cu nepăsare, cu bună știință să suprime viața mamei. Mamă, cuvînt pe care criminalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cum Johns scutură din cap, proiectînd din nou reflexele ochelarilor pe perete, Digby adăugă: — SÎnt sigur că nu-i lucru curat. Bietul Stone a surprins o scenă ciudată, de aceea a fost Îndepărtat... — Spre binele lui, spuse Johns, cu glas rugător. Doctorul Forester știe ce face. E un om excepțional, crede-mă, Digby! — Pe dracu spre binele lui. Am fost la „Pavilionul special“ și-am vorbit cu Stone... — Ai intrat acolo? exclamă Johns. — Dumneata n-ai fost niciodată? — E interzis! Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vîrÎm și noi nasul... De cînd aștept un asemenea pretext! — Odată internat În pavilionul acela, e prea tîrziu. Chiar dacă nu ești nebun, Îți pierzi mințile... Zbătîndu-se orbește printre amintirile lui, Rowe Îl uitase pe Stone. Acum, Își aminti de vocea rugătoare ce venea de dincolo de ușa celulei și se simți vinovat. — În pavilion a Închis de curînd un om care nu-i cîtuși de puțin furios, spuse el. — L-au Închis pentru că nu Împărtășește vederile doctorului Forester? Spunea că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dimpotrivă... — Continuă, continuă... — Stone era convins că nemții au ocupat o insuliță din iazul sanatoriului. Zicea că i-a văzut făcînd săpături acolo. — I-a spus asta lîngă doctorului? — Da. N-ați putea să-l scoateți de-acolo? Întrebă Rowe, rugător. L-au vîrÎt Într-o cămașă de forță, deși Stone nu s-ar atinge nici de-o muscă. — Trebuie să chibzuim bine, zise domnul Prentice mîngîindu-și mustața, ca și cum ar fi muls-o. Trebuie să cercetăm problema pe toate fețele. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
crimă și trimis Într-un ospiciu. N-ai decît să deschizi orice ziar din epoca aceea, și vei vedea că-i adevărat. Pot să-ți spun și data... Omulețul se Îndreptă brusc spre ei și, Întinzîndu-și mîinile Într-un gest rugător, rosti cu glas plîngăreț: — Aș putea oare s-ajung la Wimbledon? O lumină albă străluci prin aerul plin de praf, dincolo de cupola spartă a gării: erau frunzele aprinse ca niște jerbe pe cer. Și brusc, Rowe Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prin forța acelei priviri, În același timp eram conștient că trebuia să schițeze un gest ca să-mi devină complice. Mâna mea dreaptă s-a Îndreptat Înspre a ei, dar n-am avut puterea să merg până la capăt: cu un gest rugător, mi-am apucat sexul și i l-am Întins. A izbucnit În râs; cred că și eu am râs, Începând să mă masturbez. Am continuat să râd și să mă masturbez În timp ce ea Își aduna lucrurile și se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
reușeam să văd În ea un obiect al dorinței. În fine, după câteva Încercări timide de chat despre vreme, care n-au reușit să dezghețe atmosfera, am făcut primul pas. Fără capacul carcasei, Cora părea extrem de vulnerabilă... ledul Îi pâlpâia rugător, hard-diskul torcea lin... La un moment dat, lucrurile păreau că vor intra pe un făgaș interesant; deslușeam chiar posibilitatea unui final fericit, Însă vârsta și-a spus cuvântul. Din cauza preludiului prelungit, curentul micului ventilator mi-a provocat o criză de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Tatăl? Că vorbele o să iuțească oamenii ceva de necrezut... Nu așa zis? Tu, frate al lui Moru, nu așa auzit? Nu. Nu auzisem așa ceva de la Moru. Nu fusese niciodată vorba de iuțeală, dar Logon se uita la mine cu ochi rugători, de parcă cineva Îi luase pământul de sub picioare. Îi era și frică ca nu cumva să nu fie așa, oricât de curajos fusese altminteri, când Înfruntase drumul ca să mă găsească. - Nu așa spus Moru? Întrebă el din nou. - Ba cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
chiar în grumazul sălbătăciunii. Cerbul o luă la goană, împăratul după el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse în dosul colibei. La vederea jivinei cu ochi rugători, pădurarul se apropie cu blândețe de cerb din gâtul căruia picurau broboane mari de sânge. Îi scoase cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un semn de mulțumire, îngenunche în fața moșneagului și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice Părinte, pentru ce ai depus legământ? Vrednic este! În cămara sufletului sfinției voastre trebuie să ardă adevărul în care să se regăsească fapte de bun român și bun creștin. Când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
câteva minute auzi uruitul îndepărtat al unui motor și întorcând capul văzu fascicolele gemene ale farurilor unei mașini la nu mai mult de câteva sute de metri venind spre el. Își puse jos valiza și, când vehiculul se apropie ridică rugător degetul mare. — Mergeți cumva pe aproape de Winshaw Tower? întrebă el când geamul șoferului coborî lăsând să se vadă un bărbat cu tenul măsliniu, proaspăt ras, cu o șapcă plată și un Barbour verde. — Merg până la aproape un kilometru de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
își sufleca mâneca. — Nu cred că mai am putere în degete, din păcate. Adoarme-mă, atâta te rog, Michael. Michael se uită la el, nehotărât. — Din bunătatea inimii. Te rog. Michael apucă mâna lui Mortimer. Pielea îi atârna. Avea ochii rugători ai unui spaniel. Pic. Pic. — Câinii sunt adormiți, nu? Când îmbătrânesc și se îmbolnăvesc... Și presupuse că exprimat astfel, nu suna prea rău. Capitolul 9 Cu Gagarin spre stele — Nu există explicație, spuse Michael. Dacă dormi, dacă visezi, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
va trece, ca un nor pe cer sau o durere de măsele. În vreme ce madam Martinescu se găsește, ca în fiecare după amiază la acea oră de tihnă, în pijama, sub plapumă, cu mâinile sub cap, telefonul continuă să țârâie stăruitor, rugător aproape. Și ce este orice apel dacă nu o rugăminte? Martineasca se ridică alene, își lasă picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe lungul drum către chemarea cea insistentă, căci în lunile de trecere reumatismul o supără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din sat - în marginea islazului - îl așteaptă răbdătoare Maranda, „fimeia” lui... Abia bleștea, dar mergea încet-încet, cătând - imaginar doar - cireșul din poarta casei sale... Intrat pe ușă, s-a așezat pe laiță și i s-a adresat Marandei cu glas rugător: Fata moșului, ai tu o lingură de mâncare, că de băut... Am, Toadere. Am. Și fără altă vorbă, i a așezat dinainte blidul cu mâncare, oftând. De ce oftezi tu, Marandă? Nu mai ofta, că mi se rupe inima. Nu ți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]