912 matches
-
la toată apa aceea că nu va reuși să o ia cu ea într-unul din pârâiașele care se scurg pe pavajul pustiu. — Vreau să fiu cu tine. Mă privește cu niște ochi pe care apa pare să-i fi ruginit, mâna ei îmi mângâie buzele, îmi strecoară un deget între dinți. — Mă mai iubești? spune. — Mai mult, Buruiană, mult mai mult. Îi ling degetul. Îl sug ca un nou-născut. Sug timpul pe care l-am petrecut departe unul de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
riscuri. Firește, și represiunea trebuie să îngăduie momente de răgaz, să închidă un ochi din când în când, să alterneze abuzurile cu indulgența, cu o anume imprevizibilitate în judecățile sale; altfel, dacă nu mai există nimic de reprimat, tot sistemul ruginește și se uzează. S-o spunem cinstit: orice regim, chiar și cel mai autoritar, supraviețuiește într-o situație de echilibru instabil; de aceea, are nevoie să-și justifice continuu existența propriului aparat represiv, în consecință a ceva ce trebuie reprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prea multe din cauza timpului infim alocat nouă, ne aflăm în orașul Angers, din centrul Franței, sau din nord-vestul Franței, după niște cercetări mai recente, unde un conațional, inginerul Ionel Frunză, cunoscut pe aceste meleaguri și ca Lionel Frunza - (cântă) A ruginit frunza din vii și rândunelele-au plecat -, scuzați-mi acest scurt intermezzo liric, dar sunt realmente emoționat, unde-am rămas? A, da, conaționalul nostru, cunoscut, din câte am reușit să aflăm, și ca Dansatorul din Nantes - de ce? nu știm, dar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spui... Cum adică, cum adică! Uite-așa, doar n-ai să-mi spui că te chema Gafton pe-atunci. Sau greșesc? În sfârșit, să trecem peste detalii. Deci, acum ești ziarist la domiciliu. — Asta de unde ai mai... Ziaristul roșise, pălise, ruginise brusc. Nici o nenorocire, panie, nici o rușine. Există și țicneli simpatice, candide, nu doar ticăloase și abjecte. Țicneala dumitale tardivă, ca și cea inițială, e umanitaristă. Acum si simpatică, pentru că e inutilă și neplătită. Deci, dumneata scrii acum ca un corespondent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia unei dimineți reumatice. Cotoiul înșurubat în burlan, mormăind avertismente confuse. Cheia răsucind cuvinte ruginite în broasca ruginită... Ceasul de mână ticăi scurt, zgârietură de ac. Unsprezece, unsprezece fix, patru cinci șase secunde, secundele pier, iată optsprezece, se sec scunde secunde se spulberă, spulberă. Iată, se spulberă timpul, treizeci, și una și două și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
veți plânge‐atunci amarnic Că vi‐ i limba prea săracă. și‐ ți vedea cât e de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări‐ va o comoară În adâncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Înviați‐vă dar graiul Ruginit de multă vreme, ștergeți slinul, mucegaiul Al uitării‐ n care geme. Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde și‐ ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Vasile Militaru (1885 ‐1959) Vasile Militaru, n. 21 septembrie 1886 în
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
n brava Liniște, rele vești. Strig după tine, strigă ai tăi, și nu te uiți înapoi. Inima mamei nu mai are bătăi. și nu te uiți înapoi. Nu‐ ți apleca din suflet grelele Frunze metalice , stelele‐n ape Necunoscute . Vor rugini, vor rămâne pierdute! Unde‐ ai intrat, pe unde se vine? Mâinile‐ ar ști, între ele luat, Să întoarcă din drum crinul prea înclinat. Dă‐mi, mamă, drumul la tine. Dar hotărârea‐ ai sucit‐o‐mpotrivă Rupând‐o, cheie ‐ dușmănos încruntat
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fugit mai apoi din țară. Eu eram încă în Centrală. Pentru el țineam cureaua, așa ca un fel de simbol al tinereții. Ca un mesaj al idealurilor noastre. Am avut alta, din Franța, de-am purtat-o, da-ncepuse să ruginească. Îmi păta cămășile la buric. Am luat-o pe-asta. În fond, la ce s-o mai țin. Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Fără un cuvânt, deschise ușa larg, lăsând timpul să intre vâjâind în cameră și, pășind printre nămeții vârstei, porni ață spre Cimitirul "Sfânta Maria" de pe Calea Galați. Virusul își făcuse datoria. Eliza se duse țintă la cavoul familiei, deschise lacătul ruginit de o sută de ani și, coborând cele unsprezece trepte, se întinse cuminte în cripta mucegăită de atâta așteptare. Florilegiul trezi din somn microorganismele, care, împreună cu cele ale ploii timpului, porniră să ronțăie încet din carnea cutată a zdrenței umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de școală, de Vasile Roaită, de Lazăr de la Rusca și de Mitrea Cocor, eram cu gândul numai la teatru, la admiterea în facultate, la Molière și Caragiale, auzisem că, la admitere, te puneau să cânți ceva, orice, chiar și A ruginit frunza din vii, spre exemplu, dar, dacă nu aveai ureche muzicală, ritm, picai la proba de aptitudini, nu treceai mai departe în nici un fel. Te trimiteau să te faci economist sau profesor. Artistul trebuie să aibă ureche muzicală și voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de-a vieții guașă, de ei se rup indolenți, pășind avântat pe sârma întinsă, de parcă ar fi primii, cu singură priceperea lor, aburind arogant împrejur. tați taciturni, cu călușul strigătului de spaimă reținut, înțepenit între fălcile strânse. mulțimea de vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă. vieți calde, aruncate în sus, mingi pocnitoare, lovindu-se de pământ, într-un ritm îndrăcit, opriți-vă! doar pentru un minut, seva secundei vi se oferă dulce, doar s-o dibuiți, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
copilăriei. N-am întrebat nimic. Bancherul mi-a arătat un obiect mare, negru și pătrat, care zăcea la marginea craterului. Ce ar putea fi? a întrebat el. Este rama de metal a pianului mamei, i-am zis. începuse deja să ruginească. O ramă de pian de metal, am mai spus eu, este mult superioară ramelor de lemn, mai simple și mai ieftine. Ea îi dă greutate instrumentului și păstrează corzile mult mai bine acordate, pentru că le asigură ciocănelelor pe care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu face, săvîrșește un păcat! $5 1. Ascultați acum voi, bogaților! Plîngeți și tînguiți-vă, din pricina nenorocirilor, care au să vină peste voi. 2. Bogățiile voastre au putrezit, și hainele voastre sunt roase de molii. 3. Aurul și argintul vostru au ruginit; și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănînce carnea! V-ați strîns comori în zilele din urmă! 4. Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat cîmpiile, și pe care le-ați oprit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
se dovediseră a fi numai basme de adormit copiii iar el se trezise fericitul posesor al unei zone foarte întinse pe care nu putea să facă nimic. Nici măcar iarbă nu creștea pe pietrele acelea. Utilajele pe care le adusese acolo rugineau fără să aibă ce scoate din mină. De data asta pierderea era imensă, ba mai mult, funcționarii din minister, aceiași pe care îi mituise el la înce put, îl amenințau că îi suspendă concesiunea dacă nu achită redevențele datorate statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cu mentorii aceștia înțelepți, în confruntările de idei eu eram de obicei primul care renunțam la arma logicii, încercam să mă opresc de pe pista aberantă, până la urmă trebuia să plec trântind niște uși - ultima trântită era totdeauna cea cu încuietoare ruginită de la WC BĂRBAȚI, unde rămâneam de la un sfert de oră în sus blocat în cabina de o persoană. Aici încercam să scap de toată încărcătura nervoasă contemplând pereții apropiați mânjiți de obscenități. În câteva minute de zăcere în veceu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de îngust; unde singura policioară, care există, nu poți s-o folosești deloc, căci atârnă de perete șubredă și timidă, gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și lugubră și să mă înspăimânte, fiindcă mă aflam într-o minunată stare de echilibru: să mă știu închis și, în același
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
muști din bucata de pastramă uscată sub șaua bătătorită a călătoriei către purificarea ta, simți gust sulfuros de otravă, poveștile tale vechi, din orologiul cu cuc, au mucegăit, au făcut viermi, carnea versurilor tale a îmbătrânit, mitologiile tale personale au ruginit, cineva ți-a luat mințile, a modificat amintirile tale suave, umblând tiptil prin șantierele trecutului tău mereu în schimbare, moleculele de otravă vor întâlni moleculele de acid, pericole se ivesc precum mișcările peristaltice ale întregului tău tub digestiv. nouă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din parcul de rezervoare. Goale, ruginite și câteva dintre ele turtite de bombele americane... Rar de tot, câte o garnitură trecea de casa lui Mihalcea, și mai niciodată nu ajungeau tampoanele ultimului vagon din garnitură să se proptească în tampoanele ruginite din capul liniei moarte. Chiar așa! mai niciodată... De la tampon puteai să cobori într-o fuguță rapidă de vreo douăzeci de metri până în poarta terenului de fotbal Ileana. Dar Rareș rămânea de cele mai multe ori sus pe terasament. Se cățăra în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lovite departe, peste colțul livezii, în timp ce portarul de la Astra, singur în fața porții, privea încordat, drept în soarele roșu al asfințitului, cu mâna streașină la ochi... Dar primăvara vremea e capricioasă... Sâmbăta următoare venea o ploaie cu chef de joacă. Tampoanele rugineau din nou. Rugineau și profilurile de metal, nituite, care susțineau acoperișul tribunei de dincolo de teren. Sus într-un colț rămăsese agățat un zmeu, ferfenițit după toți anii ăștia de război, c-o terfeloagă de coadă umedă, pe care vântul abia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
colțul livezii, în timp ce portarul de la Astra, singur în fața porții, privea încordat, drept în soarele roșu al asfințitului, cu mâna streașină la ochi... Dar primăvara vremea e capricioasă... Sâmbăta următoare venea o ploaie cu chef de joacă. Tampoanele rugineau din nou. Rugineau și profilurile de metal, nituite, care susțineau acoperișul tribunei de dincolo de teren. Sus într-un colț rămăsese agățat un zmeu, ferfenițit după toți anii ăștia de război, c-o terfeloagă de coadă umedă, pe care vântul abia dacă o mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vară nivelaseră locul și înălțaseră cu sârg, până la sfârșitul verii, clădirea cu două etaje pe care o vedeam și astăzi ori de câte ori ieșeam pe balcon: stâlpi, planșee, scările dintre etaje, cu paliere la fiecare jumătate de etaj, o pădure de țevi ruginite de susținere pentru cofrajele planșeelor, rămase neîndepărtate după întărirea betonului. Totul înconjurat de o curte întinsă unde iarba creștea tot mai înaltă și mai sălbatică... Se zvonea printre vecini că se construia un spital, alții auziseră că va fi o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prânz, că ăia care Îi ascultă mănâncă și ei, așa că pot vorbi liber. „Liber?“ s-a Întrebat mirat Rogoz. Ce l-a apucat pe Parolică? S-a ramolit, Începe să nu mai fie atent. Păi, ce să facă, i-a ruginit o brichetă „de colecție“, abia așteaptă să reia munca, la concediu nici nu se gândește, iar cu „ceasul“, cu inima, fie ce-o fi, dacă se oprește o bagă În p... mă-sii și se duce, dar mai e până
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
plăcea mirosul tutunului neaprins dar mergea împreună și era solidar cu ei, în recreația mare, indiferent la urmări. Ieșeau din curtea mare a școlii, pe lângă teatru unde se afla parcul. Vedeai un autobuz casat, fără roți, fără geamuri, fără motor, ruginit din care ieșea fum din oră în oră, iar Stani avea locul rezervat la volan și își ducea amicii pe unde pofteau, chiar în tot universul! Zece minute petrecute în acel loc valorau cât ore întregi de așteptare! Ani de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
față băiatul abia a avut timp să-și protejeze capul, că milițianul expert îi aplică o lovitură în burtă. La altul s-a găsit un briceguț, amărât în formă de peștișor, care se desfăcea cu mare greutate atât era de ruginit. - A umbli cu șișuri!... Trosc, pleosc, buf același tratament! Ajung la ei. -Stați ..! Opriți-vă! a spus un plutonier. Pe ei îi vrea domn căpitan! Milițienii îi iau la caftit pe următorii, fără să facă pauză. Stani era îngrozit chiar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
față de sus până jos, iar pe dedesubt poartă o rochie ieftină. Își dă la o parte cu palma niște șuvițe care-i atârnă pe frunte. Puișorii țin în cioc tacâmuri - polonice și linguri. Femeia se uită la noi prin ușa ruginită din plasă metalică și ne întreabă: Da, vă rog? Helen își întoarce privirea spre mine. Se uită spre Mona și Stridie, care stau pitiți în mașina parcată lângă bordură. Stridie șoptește în telefon: — Spuneți-mi, mâncărimile sunt permanente sau intermitente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]