800 matches
-
e la tine și-n vis eu sunt o zână, tu prințul din povești, dar dincolo de toate mă simt atât de bine când inima îmi spune ce mult tu mă iubești. ELENA ȘERBAN 29.10.1970 București Sunt o toamnă ruginie, Un amurg, de la-nceput. Dimineață brumarie, Sunt tristețe și trecut... Am studiat la unul dintre liceele industriale ale vremii. Nu am agreat ideea de a mă pierde în fabricile trasate ca unic țel, de aceea am ales căi nebătute. Lucrul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
liber și care are o prietenă pe care o cheamă Daphne. În timp ce Hugo, înalt, zvelt către subțire, care azi era în culmea dandysmului, cu pantalonii lui dungați, o cămașă largă de mătase cu jabou și cu o jachetă de in ruginie, ușor cambrată, nici că putea semăna mai mult cu un rock star aristocrat care se îmbracă de la Browns 1. De fapt, Hugo se născuse și crescuse într-o casă cu terasă în Surbiton 1, dar din cauza înălțimii și a nasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
moștenitorul lui. „Și acum poți să pleci“, a adăugat el, „l’audience est finie. Je n’ai plus rien à vous dire“. Mi-l amintesc ca pe un omuleț slăbuț, Îngrijit, cu tenul Închis la culoare, ochi verzi-cenușii cu pete ruginii, o mustață neagră, stufoasă și un măr al lui Adam mobil care ieșea În evidență pe deasupra unui inel din aur și opal, sub formă de șarpe, În care era prins nodul cravatei. Avea de asemenea opale pe degete și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
plasa mea. Mai zburau pe acolo câțiva fluturi - iubitori de soare, viu colorați, ce navigau din floare În floare ca niște muște vopsite sau ca niște masculi suferinzi de insomnie În căutarea unor femele ascunse, ca de pildă Oak Eggar-ul ruginiu care se poticnea printre tufe. Am observat (acesta este unul din misterele majore ale copilăriei mele) o aripă moale, verde-pal, prinsă Într-o pânză de păianjen (pe atunci știam deja ce era: o parte dintr-un Large Emerald). O uluitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe care i le dedicasem odinioară. Prin cuvinte deloc pretențioase, al căror secret nu reușesc să-l descopăr, proza ei de liceană izbutea să evoce cu o forță răscolitoare fiecare adiere cu miros de frunze umede, fiecare fir de ferigă ruginie a toamnei din ținuturile din jurul St. Petersburg-ului. „De ce eram atât de bucuroși când ploua?“ a Întrebat ea Într-una din ultimele ei scrisori, Întorcându-se parcă la izvorul pur al retoricii. „Boje moi“ (mon Dieu - mai degrabă decât Dumnezeule) unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie doar în dureri atroce, cu buzele încleștate, ultimă, disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în picioare, aruncându-i demolatorului, din când în când, câte o bucată de tencuială, o ciozvârtă de zidărie sau câte o halcă de pietroaie. „Dăm peste câte o făcătură de-asta“, a oftat inginerul, văzându-ne cum urmăream loviturile bilei ruginii, „de ne vine să credem că înadins nu se lasă spartă, să ne arate de-a dracu’ că-i mai puternică decât tehnica noastră. Și când te gândești că are peste două sute de ani. Da’ și noi avem stavolele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să strige. „Părinte, părinte, moare moș Tudose!” Părintele ieșise și, cum îl văzu, strigă imediat să i se aducă cădelnița și spuse tuturor, celor care erau prezenți în biserică, să iasă fiecare cu o lumânare aprinsă în mână. Printre frunzele ruginii ale pomilor, se iviră primele raze de soare, care parcă făceau o legătură între cer și trupul nemișcat al tatălui meu, raze prin care sufletul, însoțit de rugăciunile preotului, se ridica spre cer, spre Cel pe care toată viața ÎL
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ai fi închipuit? Maiorul se uită în jur fără să-și ascundă uluirea. Încăperea avea un aer sărbătoresc. Pe pat, bătrâna întinsese o cuvertură albă de tul, cu broderiile cam ciuruite, dar încă foarte frumoasă, umpluse câteva glastre cu tufănele ruginii. Crizanteme galbene enorme, într-un vas japonez, umpleau de soare, un soare ca lămâia, un colț de odaie. Pe măsuța rotundă se aflau un tort mic din șocolată cu șase lumânări roșii, serviciul de ceai, ustensile de argint. Alături, o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mic fiind, stătuse într-un rând în patul ei de suferință. Fiind așa de tânăr, ogarul era neastâmpărat și țopăia în jurul stăpânului, provocându-l fără încetare. Îți făcea plăcere să-i mângâi părul lung, alb, cu unduiri mătăsoase, cu guler ruginiu în jurul gâtului. Ochii lui alungiți, întunecați, îl priveau cu mândrie aristocrată și, de cum auzea cel mai mic zgomot de afară, își ridica ușor urechile, în alertă. Dar soneria electrică îl scotea pur și simplu din minți, Generalul aproape că regreta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toate înlesnirile dorite. E seară, e plăcut la mine, miroase a cuișoare și scorțișoară, de la prăjiturile din farfuria de pe măsuță, și totul e colorat, cum mi-am dorit eu: tapetul și draperiile au un galben moale, care bate puțin în ruginiu, covorul cu flori de aceeași culoare între ghirlande verzi, fotoliul și canapeaua sunt de un verde-oliv, numai cuvertura patului nu se asortează prea bine, va trebui s-o schimb, când o s-avem bani. Parcă nici n-ar mai exista afară
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cartierului, nici că exista. Am putea spune că era chiar fericită, numai că, la unii fericirea e atât de scurtă, încât nici nu apucă să se bucure de ea că a și dispărut. Totul s-a petrecut într-o dimineață ruginie de toamnă, chiar pe strada ce purta un nume simbol pentru multe generații care au fost și care vor veni de acum încolo: Cuza Vodă. Știind precis că ea va trece prin apropiere, căpitanul, îmbrăcat civil în costum și cămașă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cumătru'? gîndește Vasile Robilă. Tot ce se poate, își răspunde singur. Au prins hoțul O ploaie acidă a făcut prăpăd în livada înflorită a lui Dragoș Grămadă, om sensibil și iubitor de frumuseți ale naturii. Florile au căpătat o culoare ruginie și doar cîteva, mai ascunse pe sub frunze, încercau să-i promită necăjitului proprietar că așa, de-o poftă, va culege ici-colo cîte un fruct. Anul trecut le-a ucis noaptea aceea geroasă, comentează amărît Dragoș. Deși gerul a ucis aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
imposibilă EduardMihail Hamza Era o zi plăcută de toamnă. Împreună cu părinții am ieșit la o plimbare în Parcul Copou. Totul era învăluit într-o lumină blândă, aurie. Frunzele verzi ale copacilor, ce mă înveseleau astă vară, erau acum galbene sau ruginii și încetul cu încetul se desprindeau de pe crengi și porneau într-un dans lin, acoperind aleile parcului cu un covor multicolor. Veverițele jucăușe, cu codița lor stufoasă că o flacără veselă, țopăiau acum din copac în copac și din creangă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
a alfinei și a lui fauvé În iarna În care a fost livrat acestei lumi, micul VW nici nu părăsise bine rampa de montaj a uzinei din Wolfsburg și devenise feblețea tuturor. Era o mașină ca toate celelalte, supusă acțiunii ruginii și a hârtoapelor dătătoare de bătăi În articulații, diferită totuși cumva de rudele sale teutone. De unde acele gropițe În obrajii carosați, de unde acea alungire imperceptibilă a grilei de radiator? Să fi trecut, În momentul concepției sale, o adiere prin matrițe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dacă stau să mă gîndesc, ce contează o sută de lei. Am făcut-o din dragoste. Prinsă în dans, femeia ajunse lîngă mine. Împrăștia fierbințeală în jur iar coapsele ei răspîndeau miros de soc înflorit. Cu părul strîns în cocul ruginiu, Madlen mă privi cu ochii subțiați. Își juca deasupra capului rufa roz cînd, deodată, toți izbucniră în hohote. Mi-am dat seama de năuceala mea. Punîndu-mi „batista” după gît, femeia mă tîra către paravan. - Să nu faci nasoale, îmi hotărî
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
adevăr, la etajul I, unde locuise mai-nainte avocatul Cavulos, se contura fluorescentă inscripția cu blazon mic a provincialului. Prețuri promoționale. Intrigați, vecinii chemară televiziunea prin cablu, pompierii și poliția. De venit au venit doar reporterii, călare pe mari motociclete ruginii. Curând, albastrul din camera veneticului invadase toate televizoarele. M-am mirat și eu - pe atunci proaspăt amic al lui Ionică- de succesul pe care i-l asigură invazia aceasta. Dacă în prima fază dăduseră buzna toți pârliții din cartier, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care trebuiau să facă parte acele țevi, n-ar mai fi putut reconstitui textul care acum strălucea la soare pe rampa de mărfuri a acelei gări de câmpie. Poate tocmai de aceea țevile erau păstrate În continuare acolo, lăsate pradă ruginii. Unul dintre ceilalți doi ocupanți ai compartimentului citi cu voce tare inscripția și spune: Hm! Popescu Îl recunoscu după voce, fără să Întoarcă ochii spre el: era cel gras, cu ochelari, cel căruia Însoțitorul său i se adresase tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-i crească iar acele lui verzi dinainte. Ei, dar vedeți cum era brăduțul? Se bucura cât se bucura că nu mai are crengile goale, dar cu timpul începu să uite tot ce pătimise. Toamna când ceilalți copaci aveau frunzele ruginii și stacojii, brăduțul era iar nemulțumit de acele lui. Frunzele cele stacojii și aurii nu durează mult. Vântul le rupe și le aruncă", spunea cu înțelepciune mama puiului de brad. "Bucură-te că acele tale sunt verzi toata iarna", îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
costumul de voiaj. — În fine, nu mă deranjează, atât că nu-mi place cum se-apleacă la viraje. Ieșiserăm dintre păduri. Acum drumul se depărtase de râu și urca. Radiatorul fierbea. Tânărul se uita agitat la aburii și la apa ruginie care ieșeau din radiator. Motorul Începuse să hârâie și Guy apăsa cu ambele picioare pe pedala de viteza-ntâi; mașina urca și urca, apoi se dădea În spate, și iar În față, și iar urca, până când, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lor... se vedea purtându și mândru feciorul - fiindcă musai flăcău trebuie să fie - de mână pe ulițele satului... D-apoi când a fi să fie mare!? Într-una din sâmbete, a pornit prin sat. Pe marginea șanțului, Dochița grebla frunzele ruginii căzute cu nemiluita din nucul de la poartă. Doamne-ajută! - a strigat el de departe. 162 Mulțămesc, Toadere. Mulțămesc - i-a răspuns Dochița, punând mâna streașină la ochi, să-l poată vedea mai bine. Îl privea cu un zâmbet abia vizibil, ca și cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
familia iubitei, zdrobește capul pervers al tatălui și-l Îneacă-n acvariu, trec peștișori, roșii, pe dinaintea gurii căscate din care iese limba vînătă, țîșnește sîngele, ochii mortului sînt mari, de copil, vine tornada, se sparg geamuri, farfurii, bibelouri, intră praful ruginiu, se vede televizorul, erau desene animate, da, la Început a fost scena din bar, ea dansează singură provocator și dintr-odată-i sare țandăra pe-un cowboy ce se lipise muzical de ea și-i sparge nasul, micuța știa kickboxing, Îl lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pământeano! Sunt încântată să te cunosc! Plăcerea e de partea mea, Înălțimea-voastră! După ce am făcut cunoștință cu Regina, piticul i-a explicat ce se întâmplase cu portalul și apoi ne-am pus pe treabă. I-am ajutat să confecționeze frunzele ruginii, bruma cea argintie și stropii de ploaie. Când toate lucrușoarele au fost gata, am mers la portal, dar am realizat că nu am nicio modalitate de a ajunge înapoi acasă, ceea ce m-a întristat profund. Dar la un moment dat
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
dat, Regina, văzându-mi tristețea, mi-a spus că poate face o vrajă cu care să mă pot întoarce acasă. După ce ne-am luat rămas bun, Regina m-a trimis în lumea mea, unde toamna era deja așternută și frunzele ruginii dansau grațios în căderea lor din copacii înalți. Așa am aflat cum se formează un basm al toamnei și cât de importantă este munca în echipă. Cu toții ar trebui să lucrăm în echipă, pentru că doar așa vom reuși să ne
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
un miros impudic de carne proaspătă. Duhoarea asta pestilențială mă face să vomit. Nu știu ce să fac să rezist acestor impulsuri imunde, acestor spasme viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez dimineața, simt o usturime insuportabilă, e o arsură ce taie În carne ca un ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își pierde strălucirea și culoarea din cauza acizilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]