1,446 matches
-
India de nord-vest la începutul mileniului al II-lea; patru sau cinci secole mai târziu ocupau regiunea celor "Șapte Râuri", săptă sindhavah 13, adică bazinul Indusului superior, Pendjabul. După cum am văzut (§ 39), este posibil ca năvălitorii să fi atacat și ruinat anumite orașe harappiene. Textele vedice evocă luptele împotriva acelor dăsa ori dasyu, m care se pot recunoaște continuatorii sau supraviețuitorii civilizației Indusului. Ei sunt descriși ca având pielea neagră, "fără nas", vorbind o limbă barbară și practicând cultul falusului (sisna
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care fură vaci și resping cultul vedic. E probabil ca Hariyupâyă, oraș pe malurile râului Ravi, să fie identic cu Harappa. În plus, textele vedice fac aluzie la ruinele (arma, armakd) locuite de "vrăjitoare"; ceea ce arată că arienii asociau orașele ruinate cu vechii locuitori ai regiunii 14. Totuși simbioza cu aborigenii începe destul de devreme. Astfel, dacă în cărțile târzii ale Rig Vedei cuvântul dăsa înseamnă "sclav", desemnându-i pe acei Dăsa învinși, alți membri ai populației supuse par să se fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era inevitabil să se descopere că orice acțiune, prin simplul fapt că dobândea un rezultat, se integra într-o serie nelimitată de cauze și efecte. O dată recunoscută legea cauzalității universale în karman, certitudinea întemeiată pe efectele salvatoare ale sacrificiului se ruina. Căci postexistența "sufletului" în Cer era rezultatul activității rituale a sacrifiantului; dar unde se "realizau" roadele tuturor celorlalte acte ale sale, săvârșite în timpul întregii vieți? Postexistența beatifică, recompensând o activitate rituală corectă, trebuia deci să aibă un sfârșit. Dar atunci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mesajul lui Zarathustra se lasă descifrat în alte imnuri. Astfel, de exemplu, în Yast, Vin, dedicat lui yazata Tistrya (personificarea stelei Sirius), Tistrya se plânge că n-a reușit să-1 învingă pe demonul Apaosa - care închidea Apele și amenința să ruineze întreaga Creațiune - pentru că oamenii îl ignorau în riturile lor. Atunci Ahură Mâzdă îl venerează pe Tistrya, oferindu-i un sacrificiu (yasna); drept urmare, acesta iese învingător din lupta împotriva acelui da&va și asigură belșugul pământului. Ahurâ Măzdă sacrifică și lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ei "țin în mână arcul și sulița, și sunt cruzi și neîndurați." (6: 22-23). Ar fi în van să căutăm modelul istoric al acestor călăreți cruzi. "Poporul din țara de la miazănoapte" se încadreză printre imaginile distrugerii totale. Căci invazia va ruina definitiv țara. "Mă uit la pământ și iată: e dărăpănat și pustiu; caut la ceruri și iată: nu-i lumină în ele" (4: 23). Reducerea la haos va fi pedeapsa divină dată necredinței religioase; ea pregătește totuși o nouă creație
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
esențe către unitate pentru a atenua tulburările și rebeliunile. Nu e o întîmplare convocarea primului sinod ecumenic la Niceea, cînd s-a adus la cunoștința Părinților Bisericii ceea ce se dorea de la ei. A fost adoptată o moțiune de sinteză, care ruina de fapt speranțele arianiștilor. Fiul a fost declarat "născut, nu făcut", consubstanțial cu Tatăl, deci Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Rebeliuni și sciziuni în toate cele patru colțuri ale imperiului. Împotriva adepților lui Arie se vor ridica puțin după aceea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
etnică poate să fie difuzor, adică să vă cumpere cartea sau numele, să vorbească despre ele și să-i determineși pe alții s-o facă? Cine va avea avantajul asumării? Gîndiți-vă la unealtă din perspectiva mînerului. Auguste Comte și-a ruinat sănătatea fabricînd lame imense de cuțit cu mînere minuscule. Numai narcisismul și interesul astronomilor, filosofilor și matematicienilor era solicitat: populație deloc neglijabilă, dar redusă și incapabilă de transmisie. Și te mai miri după asta că Religia Omenirii a rămas prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
două luni). În zorii evului modern, în care o ediție nu depășește 500 sau 1000 de exemplare, Biblia bineînțeles e în frunte, cu glose și comentarii; apoi Psalmii, Cartea lui Iov, cărțile de rugăciuni. Se crede deseori că tiparul a ruinat limba latină: nimic mai greșit. În grămada de incunabule (tipărite înainte de 1500), Febvre și Martin au estimat la 77% proporția de cărți în latină și la 47% ponderea textelor religioase.44 Latina a rămas timp de două secole, pînă la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
condamnat la nouă ani de galere, negustorul care i-o vînduse, la cinci ani, iar nevasta acestuia, la închisoare pe viață. Inițial, sălbăticia economiei de piață făcuse jocul puterilor politice. La începutul secolului al XVI-lea, reeditările-pirat și contrafacerile îi ruinau pe editori, care cereau autorităților publice un privilegiu prin care să li se garanteze monopolul asupra tipăririi. În 1563, înlăturînd Parlamentul și tribunalele teritoriale, regele devenea un factor determinant în procesul de fabricație (precum suveranul pontif în Italia), adjudecîndu-și monopolul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de la vămi, substituirea mărfurilor etc., toate aceste stratageme specifice contrabandei cu arme din secolul XX se practicau deja în cel de-al XVIII-lea în circulația ideilor. "Război al literelor" (Campanella) care va atinge punctul culminant în 1789. Interdicțiile autorităților ruinau, în timp, bugetul statului, sporindu-l totodată pe cel al pieții ilicite: cărțile interzise erau cele mai scumpe. Concurența, productivitatea, rentabilitatea au fost imperative mai puternice decît supunerea față de Dumnezeu și Rege. Comerțul de librărie a avut în final cîștig
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dureau îngrozitor; așa că nu e de mirare că la vârsta de 14 ani eram deja posesorul unui reumatism poliarticular acut, care și astăzi mă "însoțește", provocându-mi dese și dureroase crize reumatismale. De aceea mă "dichisesc", ornându-mi cu migală ruina corporală câte zile voi avea de trăit cu o pereche de izmene flaușate pe care le port zi și noapte, vară și iarnă pentru a da cu tifla acelor vremuri când, pe un ger de minus 30 de grade Celsius
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca o chemare). Mi s-a spus că era unealta de lucru a breslei cerșetorilor medievali. O fi, n-o fi, se potrivește, exprimă ideea calicului devenit profesionist al sărăciei; cum este și cazul actualului pensionar. Sigur, pensionarul, acest ins ruinat de viață, dar mai ales de un travaliu dur, de patruzeci, cincizeci de ani, are tot dreptul să fie o mostră de nostalgie, are dreptul să-și aducă aminte, cu câtă putere sufletească mai are, de un anumit trecut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
viitor. Revoluția din Franța și din Europa reașează totul pe alte principii. 107. O altă consecință a afacerii rezervărilor, care, după cum am spus, a fost funestă, a fost, cum remarcam, numirea episcopilor cedată principilor seculari 240, prin care s-a ruinat libertatea alegerilor, care presupusese eforturi atît de mari, mari pericole, munci considerabile din partea unui Grigore al VII-lea și timp de veacuri și din partea neîn-vinșilor săi urmași. Să adăugăm că în Concordatul de la Bologna din 1516, pentru păstrarea unor avantaje
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
însoțea bogățiile, ca stabilirea de legi care să reglementeze practicile în funcție de care să fie distribuite 308. Căci abuzul este inevitabil dacă o mare cantitate de bunuri rămîne în folosință arbitrară în mîna celui căruia i s-a încredințat; iar corupția ruinează și multe mănăstiri și această cauză trebuie să i se atribuie lipsei de legi clare pentru a determina scopurile principale de întrebuințare a marilor bogății din posesia caselor religioase. Ca rezultat, Abații și alți superiori controlează, după bunul lor plac
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
când zidurile Închisorii se deschid și Margareta, după moarte, e Însoțită de Îngeri, pe o muzică apoteotică, spre Paradis, În timp ce Faust rămâne Încătușat În suferință, Înconjurat de Mefisto și asistenții săi. Intuind că toată munca noastră de durată putea fi ruinată În cinci minute, am Încercat să argumentez: „Domnule Volpe, despre ce logică vorbiți ? Odată ce Diavolul intră În spațiul locativ al savantului, unde e realismul (era să spun chiar socialist)?“. „N-avem ce discuta! Mefisto e marcat În partitură, pe el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
malul limpedelui Târlung, înconjurați de flăcăiași înfierbântați, jucând table până la imbecilizare (bun remediu pentru liniștirea sufletului) și mâncând alune. Nu opusuri de artă, nu cărți, nu citit. Nu trebuie. Puțin Herodot, atât! În schimb, țineam casă deschisă și ne-am ruinat în compune rea meniurilor pentru musafiri de tot soiul. (Soi - ăsta-i cuvântul.) Câteodată erau atât de mulți, încât nu mai știam pe unde să-i mai culcăm... O excursie pe timp dubios în Piatra Mare, în tovărășia unui Licurici
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pentru farfuria pe care ți-o dau! Apoi m-a întrebat: — Tu vrei ceva? Mai mult din spirit de colegialitate cu Salvatore am răspuns: — Pâine cu margarină! S-a înroșit, a bătut cu palma în masă, a spus că o ruinăm... Ultima picătură a fost în ziua în care am îndrăznit să explo rez grădina. Era o zi frumoasă, era cald, pomii erau înflo riți și o mulțime de ierburi necunoscute acopereau pă mântul. Am cercetat plantele și m-am plimbat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Christi urget nos“ (=Iubirea lui Cristos ne constrânge). Și cu asta? Iată scopul cărții: să conducă preoții și persoanele consacrate la un asemenea spirit de renunțare și de iubire care să-i facă, da, eficienți într-o lume dezorientată și ruinată de lăcomie și de ură: să readucem în acest moment decisiv preoții și persoanele „ad Apostolicam vivendi formam” (= la Forma de viață apostolică). Inima Neprihănită a Mariei să ne obțină din partea Inimii dumnezeiești a lui Isus harul, ca această carte
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
numesc, împrumutând titlul romanului basa‑ rabeanului Constantin Stere, „În ajunul Revoluției“. A.M.P. : Stere era foarte iubit la mine în familie. Nu doar pentru că stăteam în casa lui, casă destul de frumoasă, cu observator astronomic și mai știu eu ce. Destul de ruinată în timpul războiului, dar cu un parc superb, din care bunicul meu a tot vândut și care n-a fost naționali‑ zată, din fericire. Au fost niște chiriași introduși în ea de spațiul locativ, dar care au plecat prin anii ’60
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fost „cartea săptămânii“ în anul 2009<footnote id=''1''> 1http://www.economist.com/blogs/easternapproaches/ 2010/05/book week. <.footnote>. A.M.P. : Unul din localnici compara localitatea cu Hiroshima. Și pe bună dreptate. Adică tot ce se construise sub Ceaușescu fusese ruinat. Acolo erau cele mai mari sere din România, o cooperativă agricolă care raporta și rea‑ liza mai mult decât oricine - praf făcute. Era acel stadion de fotbal, megalomanic, în care intrau mai mulți oameni decât populația Scorniceștiului plus a tuturor
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
trebuit să fie altarul, pictorul a desenat doar un nimb auriu care a rămas gol. Deci eu tot ce am văzut a fost ruina, tencuiala asta albă și nimbul gol. Dar în finalul cărții îmi imaginam întâlnirea dintre erou și ruină undeva în vis, trei pelerini în jurul unui foc în ruină, unde gătesc, și, atunci când unul vede că perso‑ najul se uită la nimb, se apropie și pune o palmă unsu‑ roasă la mijloc ; urma rămâne. Am avut impresia că întâl
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mai târziu, la 30 august 1922, din Lipova, călătoa rea Îi scria din nou dragului său de la redacție un fapt cen zurat de publiciști: „Beldișor, mă aflu Într-o zi istorică În cas telul din Lovrin, pe care-l paște ruina, Între chica democratică a lui Marx și peruca pudrată a străbunului feudal.“ În finalul misivei, expeditoarea scrie: „Te Îmbrățișez, Beldi șor. Sunt obosită. La revedere, pe curând, Cora. Salutări lui Nae, Bucuța, Nenițescu, Buricescu.“ Din Întreaga corespondență publicată, În cele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care fusese așa de crudă când din brațe i-l smulse, lăsând-o cu o mare jale și cu un dor nestins. Carina și Valentin făcuseră tot ce trabuiau să facă. Nu aveau ce să își reproșeze. Aproape că se ruinaseră; în ziua de 4 martie ’75 inima pruncului zvâcnise pentru ultima oară. În timpul predicii în drum spre locul de veșnicie, ea leșinase iar când își revenise avea impresia că în sicriu în locul pruncului vedea un îngeraș imaculat, care o implora
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din luna iunie 1942 au fost un eșec neprevăzut și nu și-au atins scopul. Cei care au făcut afaceri Mișu Popescu deși în cercetarea justiției nu are rezultat. Românizarea nu și-a atins scopul. Orașul Dorohoi este distrus și ruinat deoarece imobilele rămase de la evreii evacuați sunt la pământ. șef poliție Gh.Pamfil 338 Anexa 5. Dare de seamă asupra situației interne privind starea de spirit, ordinea și siguranța, septembrie 1942. (DJANB, Fond Poliția Dorohoi, ds.313/1942, f.949
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Ianina. Chiar la terminare, biserica a fost închinată ca metoh al mănăstirii Dionisiate din Sfântul Munte. Dar în 1591Maria, împreună cu soțul ei, s-au autoexilat. - S-a întâmplat însă ca, din lipsa de grijă a călugărilor greci, biserica să se ruineze. În aug.1616, doamna Maria, fiica lui Petru Schiopu, se întoarce în țară, împreună cu vărul său, Radu Mihnea voievod . Atunci a restaurat biserica și a făcut-o metoh mănăstirii Galata, închinată Sfântului Mormânt. Vine apoi Vasile Lupu voievod, care face
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]