1,058 matches
-
literară", "Hyperion", "Vatra veche", "Poesis", "Jurnalul literar", "Intertext", "Absolut cultural", "Poezia" ș.a. Cărți de poezie: Primul val, Editura Alfa, Iași, 2004; Îngerii mint femeile, Pre-press Adi Center, Iași, 2007; Galeria de artă vie, Pre-press Adi Center, Iași, 2007; Pavilioane cu ruj, Princeps Edit, Iași, 2010; Submarinul karmei, Princeps Edit, Iași, 2011; Caii din Perugia, Editura Paralela 45, Pitești, 2012. Autor al monografiei Mișcarea în infinit a lui Grigore Vieru, Princeps Edit, Iași, 2011. Erijându-se, încă din primele sale plachete de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe care le trece însă când prin filtrul unei ironii atașante, când prin sita cu ochiuri fine a unui suprarealism formal de care nu se va dezice nici în volumul mai bine structurat și mai unitar ca sens Pavilioane cu ruj (Princeps Edit, Iași, 2010). Și aici regăsim, de altfel, cele mai variate forme de intertextualitate, de la simpla aluzie la citarea nominală propriu-zisă. După cum o mărturisește prin mijlocirea acestui mod de reactivare, uneori excesivă, a unor maniere poetice demult clasicizate, afinitățile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Să nu uităm, de altfel, că poetul se și declarase, într-un volum precedent, "un exponent într-o galerie de artă vie", asumându-și cu luciditate un program axat pe capacitatea de a revitaliza discursuri artistice consacrate. În Pavilioane cu ruj totuși, este vizibil efortul său de deplasa centrul de greutate al discursului înspre acele personaje și topoï de care autorul se simte mult mai legat decât de orice fantasmă pur livrescă: Dumnezeu și îngerii, mama și tatăl, pasărea și umbra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
niciodată răspunsul, pentru că nu au timp; trec de la o idee la alta, și dacă te faci o păsărică ascunsă pe undeva, pe aproape, după trei ore de vorbăraie, ai putea extrage ceva despre cum se fac cozonacii, care nuanță de ruj de buze te prinde mai bine, cum se scot petele de pe o rufă, ce a mai făcut mătușa Catinca, că soacra lui Axinte nu se împacă cu nora deloc, că o linguriță de miere de allbine luată pe inima goală
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și o să ai mari necazuri. După un an, așa, vii iar pe-aici la control. După un an! Va să zică până atunci nu puteam s-o mai văd! Ca orice femeie frumoasă (fiindcă era, deși acum, cu ochelarii, îi vedeam bine rujul care o cam îmbătrînea și ridurile de la coada ochilor) ea a surâs observîndu-mi, desigur, lipsa de grabă (plătisem și trebuia să plec) și mi-a luat ochelarii și a început să-i treacă printr-o flacără de spirtieră. Nu se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
destul de bine, chiar mai tânără cu câțiva ani, cu fața odihnită, fără să mai fie nevoie să mă fardez, doar pleoapele mi le colorasem discret cu un creion verde și genele date cu rimel. Mă rujasem cu două nuanțe de ruj, să iasă o culoare În ton cald, ca toamna de afară. tragere la sorți de un calculator, din nu știu câte zeci de mii de candidate. La un moment dat, cineva mi s-a adresat: - Doamnă, vă rog să defilați
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la televizor, la știri, ca să văd care mai e mersul, să iau pulsul, să aud și io cum se mai rotește planeta și noi o dată cu ea. Și pac, Băselu era la Paris! Eeee, orașul luminilor, turnu’ efel, șamps elize, mulen ruj, frenci cancan, brânză de-aia cu miros greu... Sandu vrea să demonstreze că nu pierde timpul degeaba În fața televizorului, iar prietenii au o rămășiță de respect În priviri. Aznavur, artiști, luvru, mona lisa, sena, pictori, buciniști... Eeee, sena, fraților... Gicu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Și nimic nu mi-a mai venit în minte ca să fiu comic. "Să nu răciți", am zis timid, să văd ce reacție are la chestia asta. "Aveți buzele vinete, să vă dau o bluză", am mai îngînat timid. "E de la ruj, îmi răspunde, și se vede cu ochiul liber că tu ai nevoie de ceva de frig pentru că tremuri tot." Avea dreptate, eu ieșisem din apă și aveam pielea zburlită de frig ca găina jumulită proaspăt. Nu puteam să o încolțesc
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și ahuri și este interpelat în consecință: "Să dau seama, ah, doamne, despre o doamnă / o seamă de amănunte cum ar fi: / călcî-ie roz în ciorapi albaștri, obiceiuri canine-feline / gură de zmeurică, cireașă putredă și mică... / (cu inimioara asta de ruj vrei să-l dai gata pe dom' judecător?)". "La cea mai înaltă ficțiune" este o carte care te inspiră, care îți dă sentimentul reconfortant că există încă o infinitate de posibilități de a face poezie la care tu nici nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pipiță cu buze din astea micuțe care se curbează În sus și sunt scoase În relief de mult luciu de buze. Cea mai clasată pizdă tinerică Își dă seama de asta: n-ai cum să exagerezi când vine vorba de ruj și rimel. Simt o zvâcnire În cracul pantalonilor și inspir adânc pentru a mă calma. Zic mersi ca curu că sunt un profesionist și pot să fiu mai presus de orice. — Deci n-ai văzut pe nimeni că se poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
i-am văzut prin jur, răspunde Estelle. — Cine sunt? — Nuș, doar niște tipi care merg prin cluburi sau așa ceva, zice Estelle. E mult mai dură individa. O pițipoancă degajată, cu sare și piper, dac-ar exista așa ceva. Urmele alea de ruj de pe țigară... — Deci nu știi cum Îi cheamă? o chestionează Drummond. Ciaș mai Încerca-o și io, aș Încerca-o cumpide carne de vită scoțiană de cia mai bună calitate. ⎯ Nema. ⎯ Mai ai ceva să ne povestești despre noaptea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-mi fută șansele de promovare. Cine morții măsii și-o Închipui că e ea? N-o să-i ia niciodată locul lui Carole! Nu e ea aleasa! Îi numa un futai de două parale pentrun polițai, doar atât! Și-a uitat rujul. Rujul ei cel roșu. Iarăși Carole Trebuie să recunosc, a fost o greșeală să plecăm din Australia. Bruce și cu mine am avut parte acolo de cea mai multă fericire. Doar că ne-am dus acolo ca să fim cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fută șansele de promovare. Cine morții măsii și-o Închipui că e ea? N-o să-i ia niciodată locul lui Carole! Nu e ea aleasa! Îi numa un futai de două parale pentrun polițai, doar atât! Și-a uitat rujul. Rujul ei cel roșu. Iarăși Carole Trebuie să recunosc, a fost o greșeală să plecăm din Australia. Bruce și cu mine am avut parte acolo de cea mai multă fericire. Doar că ne-am dus acolo ca să fim cu mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mediile evreiești elenizate din secolul I. Tandemul aparență/concupiscență va persista, chiar în plin creștinism. Tertulian, cartaginezul care vedea în idolatrie "cea mai mare crimă a speciei omenești", mare luptător creștin împotriva imaginilor, va condamna insistent cochetăria feminină. Fard, pieptănătură, ruj de buze, parfum, rochie totul e controlat de el. Până la lungimea voalului pe care trebuie să-l poarte tânăra creștină la adunările liturgice. Își găsește ecou la alt iconomah, Calvin, în Învățătura religiei creștine: Omul nu începe să adore imaginile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rom. lud, sl. liudi, vgr. laos, germ. Leute, apoi mladă, plantă, fruct; sl. plemea, vgr. phyle, lat. tribus etc. Strugure este cuvânt românesc cu rădăcini în spațiul autohton, în cel romanic și i.-e. Recunoaștem rădăcina în rom. rug, st/ruj/an, luj/er, în lat. arrogo < ad rogo „a lega împreună, a asocia”, struo „a reuni, a asambla, a ordona”, fr. raisin „strugure”, vgr. rax, ragos „fructul viței de vie”, rachis „ax, arac”, alb. shtruar „așezat, aranjat”, shtrëngoj „a strânge
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mulțumită de sine. Își ridică geanta de pe jos, dând să o așeze pe birou. Dar tresări simțind greutatea neobișnuită a acesteia și o scăpă din nou pe covorul cenușiu, lăsând să se împrăștie tot conținutul. —Rahat, făcu, încercând să înhațe rujul care se rostogolise la un metru în față. —Încă ești aici? Neil Lomond stătea dinaintea ei, privind-o cum își ridica rujul de pe jos. Da, încă sunt aici, spuse. Dar tocmai mă porneam înspre casă. Atunci te-am prins la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o scăpă din nou pe covorul cenușiu, lăsând să se împrăștie tot conținutul. —Rahat, făcu, încercând să înhațe rujul care se rostogolise la un metru în față. —Încă ești aici? Neil Lomond stătea dinaintea ei, privind-o cum își ridica rujul de pe jos. Da, încă sunt aici, spuse. Dar tocmai mă porneam înspre casă. Atunci te-am prins la fix. Nu, nu m-ai prins, îi spuse ea. Plec. E târziu. Sigur că da, zise el. Țin minte ce spuneai odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Aidan Clarke la Rathfinan. Când Minette îi spusese în dimineața aceea (ultima zi a lui Darcey în Galway; se întorcea la Dublin a doua zi cu cel mai devreme tren) că trebuia să se întoarcă la castel pentru că își pierduse rujul, Darcey o privise neîncrezătoare și o întrebase dacă nu cumva era doar o scuză ca să-l vadă din nou pe Malachy Finan. — Nu, zise Minette cu sinceritate. Chiar l-am pierdut. Și era unul nou-nouț, marca Clarins, culoarea mea preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
putea fi oriunde, protestă Darcey. —Trebuie să verific. Minette ridică din umeri, un gest tipic irlandez. Darcey nu voise să o însoțească, dar Minette stăruise. Așa se face că, în timp ce Malachy și Minette se plimbau peste tot pe domeniu căutând rujul, Darcey se așezase la una dintre mesele de fier ca să bea o cafea. Auzise zvon de glasuri din castel, dar se gândise că era unul dintre frații lui Malachy. Când Aidan ieși pe ușă, mai-mai să leșine de uluire. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nimic lui Minette despre întrevederea cu Aidan. Mama ei se întorsese împreună cu Malachy la cincisprezece minute după ce bărbatul plecase. Darcey încă tremura de emoția revederii, dar fu scutită de obligația de a vorbi; Minette ciripea neobosită despre pierderea definitivă a rujului și cât de prostuță fusese să-și închipuie că exista vreo șansă de a-l găsi. — Trebuie să mă lași să te invit la cină ca să compensez pierderea, zise Malachy. Minette îi zâmbi. Sigur că poți să mă inviți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mea, mă atinse Încetișor pe genunchi. — Relaxați-vă, Îmi zâmbi. Nu vă grăbiți, nu-i așa? Am scuturat din cap și am privit-o cum fumează țigara până la capăt. În scumieră mai erau câteva mucuri, toate purtând din abundență urma rujului ei, dar nici una dintre țigări nu fusese fumată mai mult de câteva fumuri, și mi-a trecut prin cap că ea era de fapt aceea care avea nevoie să se relaxeze și că probabil nervozitatea ei avea o cauză. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu un corp otova de sus până jos ca un puț de mină. Părul ei era la fel de natural ca parada În marș pe Wilhelmstrasse și era cât se poate de evident că purtase mănuși de box atunci când se dăduse cu rujul sângeriu pe buzele-i ca o agrafă de birou. Sânii ei erau ca posteriorul unei perechi de cai de povară la sfârșitul unei zile lungi și grele. Poate că mai avea câțiva mușterii, dar m-am gândit că erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
jur Împrejur, iar În mâini ținea o poșetă din pânză neagră cu mânere și Închizătoare de culoare albă, și o carte pe care o puse jos când am intrat În sala de așteptare. Ochii albaștri și buzele perfect date cu ruj Îmi zâmbeau cu o prietenie dezarmantă: — Herr Gunther, presupun. Am aprobat-o dând prostește din cap. — Sunt Inge Lorenz. O prietenă de-a lui Eduard Müller. De la Berliner Morgenpost? Ne-am strâns mâinile. Am descuiat ușa biroului meu. — Intrați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cm. (Top H) ISBN 973-50-0219-l 821.135.l-31 (c) HUMANITAS, 2002 ISBN 973-50-0219-l Prietene, cum să lupt cu himera mea? Dragul meu, apropiatul meu, tu, singurul om pentru care scriu, pentru care am scris vreodată, cum să scap de rujul acela întins pe viața mea ca pe o oglindă de spălător și care nu se șterge cu nimic, dimpotrivă, se sleiește tot mai mult, mai murdar, mai diluat? Cum să-mi retez din creier țâțele alea de vată, fusta aia
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe fetele noastre, aranjate și înțolite mai mult ca oricând, uitîndu-se plictisite pe sub gene. Chiar și în lumina pâlpâitoare și palidă puteai să-ți dai seama de sclipirea culorilor de pe pleoapele lor, de pe umerii obrajilor, de roșul puternic, unsuros, al rujului de pe buzele lor. Pe tricouri, pe bluze și pe rochii își cususeră paiete cu ape verzi-albastre sau mov-indigo, care ardeau brusc într-o rază favorabilă de lumină. 126 Unghiile le erau lăcuite, chiar și cele de la picioare ale fetelor care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]