1,096 matches
-
renunț să mă mai îmbăt. Cel puțin în public. Apropo de băutură, nu-i așa că nu suportați să tot pierdeți chestii când aveți câteva pahare la bord? În ultimii ani am pierdut, printre altele, poșete, jachete, produse de machiaj, chei, rujuri noi, bani, prieteni, respect de sine, viitori iubiți și vreo două mobile. De fapt, acum că mă gândesc mai bine, aș economisi ceva bani dacă aș renunța la băutură. Nu e ieftin să-ți înlocuiești în fiecare săptămână produsele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ăsta e visul ei, îmi spune. Știu ce simte. Și eu simțeam la fel. —L-ai văzut pe căpitanul zborului? mă întrebă în timp ce mă prefac că-mi citesc revista. E destul de tânără, dată cu prea mult fond de ten și ruj roșu. Părul vopsit negru îi încadrează fața puțin cam palidă. Dar înțeleg de ce-ar putea-o considera bărbații atrăgătoare. Nu, recunosc, nu l-am văzut. Și nici nu vreau. Oricum, pentru mine piloții arată toți la fel. Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fără să o spânzur cu eșarfa ei albă cu bleumarin. Vreau doar să mă cuibăresc într-un colț și să plâng până când adorm. —Mike e un înger, nu-i așa? Lydia se aranjează în oglinda din spate, dându-și cu ruj roșu-aprins pe buzele ei pline. Nu știu, spun încet. Nu prea îl cunosc. Mă duc pe interval, lăsând-o pe Lydia să facă anunțul legat de bagaje. Cu o voce aristocratică, exagerată, avertizează pasagerii să nu blocheze culoarele în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și fotografii ale fericiților câștigători, o figură spălăcită, comună, ce nu-i spunea nimic, exista așa cum exista chioșcul de loto unde nu intra niciodată pentru că, la jocurile sorții, rămânea întotdeauna în pierdere. Observase că, odată cu dispariția tușului de pleoape, a rujului de buze, a pudrei, îi dispăruse și ceea ce se cheamă farmec, ori poate se stinsese numai încrederea în sine formată prin credința că mijloacele cosmetice înlătură micile imperfecțiuni ale naturii. Și, ca să disimuleze înfrângerile vanității ei de femeie, prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să nu-și atingă buzele vopsite strident, creionate din plin. Avea degetele încărcate de inele, o poșetă veche, albă cândva, cu încuietoare nichelată. Privea plină de interes în interiorul încăperii, uneori își trecea limba peste buze, dinții îi erau plini de ruj. Dintr-odată se desprinse de lângă stâlpul rotund și porni către una dintre mese, tocmai eliberată, se opri, cercetă cu privire expertă farfuriile și, așezându-și poșeta pe suportul care era dedesubt începu să mănânce cu multă delicatețe, cu degetul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sine, se abandonase pe plan erotic aproape că nu mai avea fantezii. Simțise că în casa familiei Alexe cochetăria și feminitatea nu-și au rostul, decât în fraze, înșiruiri amabile, ei nu prețuiau decât bogăția circumvoluțiilor din creier, vestimentația sau rujul de buze îi lăsau cu totul nepăsători, dacă aveau ei chef să facă complimente unei persoane puteau ei s-o orneze după bunul plac, s-o urce până la ceruri, ce importanță avea adevărul acelui moment când mintea lor reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Arăta tot ca un cadavru. Nu mai era nimic de făcut, își dăduse toată silința. Ei și ce, își zise, a doua oară n-o să mă mai invite. Atâta pagubă! Nu admise să facă nici un artificiu cosmetic. Nimic altceva în afară de ruj. Porni către hol își încălță cizmele. Una nu avea flec știa că toată încălțămintea ei prezenta asemenea defecte și doar cizmăria se afla în apropierea blocului, dar nu avea rost să încerce să încalțe altceva. Pe urmă ieși, trânti după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce-și tr\gea ciorapii, îmi spunea: „Sper că ai folosit prezervativ aseară. E cea mai proastă perioadă a mea.“ Apoi se așeza în fața oglinzii, bombănea că o doare capul și se enerva pe machiaj, își dădea din nou cu ruj și își lipea genele false. Asemenea gesturi îmi displăceau teribil. Aș fi preferat să nu-mi petrec o noapte întreagă cu asemenea fete, dar nu puteam trage semnalul la miezul nopții, întrerupând aventura (ar fi fost imposibil și din punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să-și plângă de milă și să dea la o parte, imediat ce ripostez. Dar ăsta era serios, deși zâmbea tot timpul - de parcă am fi Împărțit cine știe ce secret murdar. Poruncindu-i oaspetelui său să Îngenuncheze, Dora Îi dăduse buzele cu un ruj mov, apoi Îi spusese să se târască până la oglindă. Când vizitatorul Încercase să riposteze, Dora Îi apăsase spatele cu piciorul, cu grijă dar cu fermitate, Înștiințându-l că nu-i va da drumul până când nu-și sărută reflacția din oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își stinse țigara. I-am zis să se ducă la altcineva. La Dominique, de pildă. Lui Îi place să aibă de-a face cu oameni de genul ăsta. Nu știam ce servicii i-aș putea oferi eu. Adevărul gol-goluț? Fără ruj, porcul ăla n-ar fi scos nimic pe gură. O lună mai târziu, În prima zi de februarie, am Încercat din nou. În sfârșit, m-am decis s-o chem pe Dora acasă la mine. Trecuse un an de când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bine. Am luat un prosop, surprinzător de curat, și am tamponat sudoarea care-mi acoperea fruntea. Pescuind fondul de ten din poșetă, am făcut câteva Îmbunătățiri rapide. Buzele la rândul lor au fost mâzgălite În treacăt. Mă pregăteam să retrag rujul În teaca lui, când am auzit o voce pe coridor, urmată de un sunet afundat, care Îmi dădea de Înțeles că persoana căreia Îi aparținea aprinsese lumina. Acum auzeam că vocea se apropie de baie. Cât se poate de recptiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
privire În oglinda de deasupra ușii. Cu excepția buzei umflate și ochii umflați, arătam mai bine decât era de așteptat. E drept, nu eram o aparență fermecătoare de doamnă, dar păream epuizat Într-un fel fermecător, cumva uman. Mi-am scos rujul din poșetă și, sprijinindu-mă de perete, m-am lăsat jos, gândindu-mă că adevăratul eu se ascundea, Într-adevăr, pe dinăuntru. Apoi am auzit o cheie În yală. Spre surprinderea mea, În cameră intră inspectorul Wickert - În vârful degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În mână, avansă câțiva pași, apoi privi În jur și răsuflă ușurat, cred, ascunzând arma În teaca de pe umăr. Abia când Își aranjă ochelarii Își dădu seama că mai e cineva În cameră. După câteva clipe de neînțelegere, implicând un ruj șters din greșeală și o batistă, Wickert reuși să mă care pe canapea. Îngrijorat, mă Întrebă dacă Îl aud. M-am Încruntat. Gura și gâtul, deși nu mă mai dureau atât de tare, nu păreau să aparțină corpului meu. Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Prostii! Vorbise mătușa Zarouhi care răsărise ca prin farmec alături de ea În oglindă. Ești o fată tânără și frumosă care merită cel mai bun bărbat din lume. Așa, ia să vedem un pic de strălucire feminină. Dă-te cu niște ruj, domnișoară! S-a dat. Nu scria strălucire feminină pe capacul rujului, Însă era pe-aproape, scria STRĂLUCIRE DE CIREAȘĂ. Armanoush s-a dat din plin cu ruj, Însă după aceea și-a tamponat buzele cu un șervețel și a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În oglindă. Ești o fată tânără și frumosă care merită cel mai bun bărbat din lume. Așa, ia să vedem un pic de strălucire feminină. Dă-te cu niște ruj, domnișoară! S-a dat. Nu scria strălucire feminină pe capacul rujului, Însă era pe-aproape, scria STRĂLUCIRE DE CIREAȘĂ. Armanoush s-a dat din plin cu ruj, Însă după aceea și-a tamponat buzele cu un șervețel și a șters mare parte din el. Chiar În momentul ăla a sunat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Așa, ia să vedem un pic de strălucire feminină. Dă-te cu niște ruj, domnișoară! S-a dat. Nu scria strălucire feminină pe capacul rujului, Însă era pe-aproape, scria STRĂLUCIRE DE CIREAȘĂ. Armanoush s-a dat din plin cu ruj, Însă după aceea și-a tamponat buzele cu un șervețel și a șters mare parte din el. Chiar În momentul ăla a sunat la ușă. Șapte treizeci și doi! Se părea că punctualitatea era una din calitățile lui Matt Hassinger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rog / Să-mi dea să trag din pipa cețoasă-a lui Van Gogh. / Mă-mpiedic și mă bâlbâi. Ies din metrou în piață. / Vopseaua Estului, slinoasă, mi-e umedă pe față. / Sus, ca-ntr-un rug lasciv (fardat oricum cu ruj), / Suflu-n elicea roză-a spumoasei Moulin Rouge. / Frumos chiar și urâtu-i. (Dar frumusețea ce e? / O doamnă stafidită iubită prin muzee). / În jur e-un șarm de chintă roială. Și mult fum. / Iar Sena curge, curge în ochii mei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
să întoarcă pagina cărții pe care o citea, iar bărbatul cu papion să-și scoată pachetul cu țigări și să-l pună pe masă. Cea de-a treia femeie, o doamnă plinuță cu ochi migdalați, își deschise poșeta, își căută rujul, scoase o mică oglinjoară, dar în momentul în care ar fi trebui să treacă la act fu cuprinsă de panică și își abandonă arsenalul cosmetic înapoi în poșetă. obrajii i se aprinseră brusc de parcă ar fi fost surprinsă spălîndu-se pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și o să ai mari necazuri. După un an, așa, vii iar pe-aici la control. După un an! Va să zică până atunci nu puteam s-o mai văd! Ca orice femeie frumoasă (fiindcă era, deși acum, cu ochelarii, îi vedeam bine rujul care o cam îmbătrînea și ridurile de la coada ochilor) ea a surâs observîndu-mi, desigur, lipsa de grabă (plătisem și trebuia să plec) și mi-a luat ochelarii și a început să-i treacă printr-o flacără de spirtieră. Nu se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la lucru cu bicicleta sau pe jos, probabil că nu era acolo. Fran fu luată prin surprindere de profunda dezamăgire pe care o simțea și își spuse că era din cauză că venise pregătită pentru o confruntare. Își reprimă decepția refăcându-și rujul în oglinda retrovizoare. Țipătul neașteptat și strident al unui claxon chiar în spatele ei o făcu să tresară și să-și deseneze pe față o linie de la ureche la nas, ce evoca perioada roșie din creația lui Picasso, cea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o purtase cândva Fran însăși, urmate de un corp de silfidă și un chip de o frumusețe răpitoare. Ochii întunecați, ușor migdalați, o studiau pe Fran, de sub bretonul băiețesc cu franjuri, stânjenind-o și amintindu-i acut de dâra de ruj întins. — Nu cred că ai cunoscut-o pe Miriam Wolsey. Jack, cavaler ca-ntotdeauna, nu se deranjase să-i deschidă portiera nou-venitei. Pe de altă parte, Miriam părea genul de persoană care, dacă i-ai fi deschis portiera, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
târziu nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din colț arunca o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din colț arunca o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G.
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G. era ca o femeie pe care o violam și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am simțit că-și revine. Atunci m-am ridicat. M-am șters de sudoarea care îmi curgea pe față, o sudoare provocată mai ales de groază decât de efort, și am tresărit violent când am văzut pe batistă pete de ruj. Parcă îmi sărutasem nevasta. Am plecat, strivit de o mare umilință, hotărât să nu mă mai întorc niciodată acasă". După aceste însemnări urmau mai multe pagini albe. Și din nou același scris mărunt și nervos. "18 august Am fost la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]