1,872 matches
-
cheamă Oprea, dar ce conta că și ea uitase și că venise p-aici să ispășească cine știe ce viclenii și răutăți dinspre coclauri sărace cu mulți ciulini și-ntinse cât ochiul nu cuprinde, malverse și fără inimi, pentru a zândărî și sângera alte inimi, cum s-a și întâmplat vezi bine. Buzele le erau pecetluite celor doi frați când băiatul era de față, nici înjurăturile nu-i mai erau de ajutor lui Dâră când năduful era prea mare, nimic nu-i alunga
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > OBIȘNUINȚĂ Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului căutam un plasture, sufeream m-am tăiat rău de tot, chiar groaznic rana mă ardea, sângeram cu lacrimi în noptiera din colțul patului unde știam că tu-ți țineai calmantele, pentru veșnicile tale migrene am văzut abia acum golul lipsei tale pe jos covorul pătat, se răstea la mine fără roșul uitatei, undeva în trecut a
OBIŞNUINŢĂ de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372161_a_373490]
-
era lovit în inimă. Îi înfrățise moartea. Mergem, mai departe. Câți vor ajunge până la capăt? Suntem atât de singuri, de uitați în tragedia noastră“... „În stânga a început azi dimineață să bată tunul. Ai noștri încearcă să ajungă la creastă (am sângerat și vom sângera pentru toate crestele Ardealului). Câți vor ajunge sus? Și cei care vor ajunge cât vor sta acolo? Câteodată mi se par atât de inutile jertfele noastre. Tunul bate mereu, sinistru, monoton, în ritmul morții. Oare mai există
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
inimă. Îi înfrățise moartea. Mergem, mai departe. Câți vor ajunge până la capăt? Suntem atât de singuri, de uitați în tragedia noastră“... „În stânga a început azi dimineață să bată tunul. Ai noștri încearcă să ajungă la creastă (am sângerat și vom sângera pentru toate crestele Ardealului). Câți vor ajunge sus? Și cei care vor ajunge cât vor sta acolo? Câteodată mi se par atât de inutile jertfele noastre. Tunul bate mereu, sinistru, monoton, în ritmul morții. Oare mai există oameni fericiți în
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
picătură de ceară a scrijelit ființa Edwinei într-o dimineață răcoroasă de toamnă. A căzut ca o frunză îngălbenită de vreme la ea în suflet. Era atâta de firavă însă acestă fragilitate pârjolea fără milă fiecare colțișor al făpturii. A sângerat toată ființa ei sub povara primei arsuri. S-a revoltat pe îndrăzneala picăturii de ceară. După prima picătură de ceară au urmat altele. Acestea păreau niște gutui rătăcite în căutarea razelor de soare. Ar fi dorit să se coacă dar
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
Aș bea și eu când inima mi-aș pune-o pe cântar În lin balans, să văd ce grele mi-s păcatele Sau cât de mult atârnă, -n taler, dorul călător. De albatroșii ar țipa cu glasul tremurat Și-ar sângera-n amurg cu lacrimile mării, Ca o corabie m-aș avânta în val curat, Să port comorile în infinitul inimii Și să le prind, apoi, pe crengile mirării. De tu mi-ai dărui lumina zâmbetului tău, Eu aș ieși din
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
zboare-n văzul tuturor,Aș bea și eu când inima mi-aș pune-o pe cântarîn lin balans, să văd ce grele mi-s păcateleSau cât de mult atârnă, -n taler, dorul călător.De albatroșii ar țipa cu glasul tremuratși-ar sângera-n amurg cu lacrimile mării,Ca o corabie m-aș avânta în val curat,Să port comorile în infinitul inimiiși să le prind, apoi, pe crengile mirării.De tu mi-ai dărui lumina zâmbetului tău,Eu aș ieși din negrul
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
nu are anotimp) Tristețea aduce adesea melancolie și meditație dând naștere unei senzații de inutil, de zădărnicie, de abandon: „M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile uieră/ Săpând grote uriae în tot./ M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile uieră/ Săpând grote uriae în tot./ M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...//”( Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită în cântec ca o rostire firească a sinelui, o neliniște transformată într-un pilon pe care și-a așezat trăirile. Lumea a devenit una a sinelui
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > DOMNIEI SALE - POEZIA ! Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1689 din 16 august 2015 Toate Articolele Autorului O, poezie - Doamnă , tu sângerezi când nu e Un domn ca să te bată ca pe-un Hristos în cuie! Mă iartă de blestemul ce m-a făcut slugar, Eu pot doar să te seamăn sub brazda de plugar. Eu nu mă pun la număr că
POEZIA ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374774_a_376103]
-
Valentina un glas te va striga pe nume și-atunci revino pe țărmul îmbrățișat de ape și de corăbieri ce-ți caută privirea... * ... noapte de opal, mărgăritare așteptând doar un semn și zeul iubirii ca un albatros ucis îți va sângera la picioare... * Nevrednic de tine e cel “născut” călăuză pe-aleile toamnei căzute-n dizgrații și somn * Eu te cunosc, Valentina ești labirintul meu ... iubire damnată între om și zeu - rătăcind ca o pasăre albă în visul unui orb visul
EU TE CUNOSC, VALENTINA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379245_a_380574]
-
mult culoarea, Să pună strălucire-n toată floarea, Să pregătească iar, luminii, cale. Când vara își mai potolește boarea, Albinele, cu zumzete domoale, Adună mierea dulce în pocale, Iar teii își păstrează, blând, candoarea. Când lanu-și plimbă galbenele spice Și sângerează-n firele de maci, Se ofilește frunza de aglice, Iar clipele ne lasă tot săraci, Că nu mai știm nici timpul ce mai zice Și nici pe tine nu te-aud cum taci. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică
AGLICE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379317_a_380646]
-
un stil de raportare la terestru sau cosmic, naște un „limbaj” radical, pe care nu oricine îl poate „dresa”, după cum aflăm: „Un mare strigăt de Tăcere-i versul, doar inima Poetului are aripile frânte de dor, pașii, tulburați de Cântec sângerează zăpada urcușului, niciodată dorința de a trăi nemurirea. Și totuși, îmblânzitor neînfricat, Poetul trăiește chemarea ei precum dorința nestăvilită a ploii de a uda pământul mănos al Tăcerii - emoție unică, apăsătoare, tandră. Se va face un alt țărm la capăt
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Pe paturi reci și suferința?" S-a aruncat în trandafiri, Pe umeri îi creșteau petale Și singure, ca pentru miri, În camerele lor regale, Se deșchideau sărace buze, Prea umede de ce-au avut, Se împleteau cu șapte muze, Măi sângerau, poate, -n trecut... Cu ochii-nfipți în fluturi vii, Zburau aiurea ca-ntr-o sfera, Venind călare, ca spahii, Parcă din altă emisfera. Întins-acum, pe trandafiri, Acoperea culori și fluturi, Scuipând lumină-n amintiri, În ochi, ca roua ce o
TRANDAFIRI SĂLBATICI II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362209_a_363538]
-
scrisoare adresată verișoarei sale, este amară: "Prințul i-a arestat pe majoritatea sărmanilor diavoli care s-au dus la Iași pentru a da o mînă de ajutor. Alții fug și se ascund. E trist și ridicol... Sufăr atîta, inima-mi sîngerează de furie și sînt nefericit atît cît poate fi un om care își iubește țara și o vede compromisă". Noul avînt valah apare deci cîteva luni mai tîrziu ca o revanșă, în timp ce însușirea revoluției valahe de către tinerii moldoveni este un
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un public deprins la lupta seculară a dogmelor, la o luptă care a lăsat urmele cele mai adânci până și în caracterul său, căci ea, reproducîndu-i o parte din a lui proprie viață și punîndu-i înainte rănile de cari însuși sângeră, taie oarecum în carne vie și este în stare să pună mintea în fierbere și să-l zguduie până în rărunchi. Dar, dacă scoți acest tablou mișcător din privazul său firesc și-l așezi în fața unei societăți care nu e oțelită
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
l'aide du tiret fait pârtie de la régie du texte poétique et peut être expliquée par la préoccupation du poète pour construire un décor imaginaire (décor appelé par Alexandra Indrieș " seuil lyrique "1392). Pe mal cu tămâie în păr Isus sângerează lăuntric din cele șapte cuvinte de pe cruce. (Peisaj transcendent) (Blaga, 2010 : 144) Sur le rivage Jésus leș cheveux pleins d'encens saigne en lui-même des sept paroles de la croix. (Paysage transcendant) (Stolojan, 1992 : 67) Păpădie, ecumenica floare, după a ta
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
être et je suiș encore un instant. Quelque part dans leș champs expire mon frère le vent. Je m'efforce d'être et je suiș encore un instant. Dans le champ quelque part est mort mon frère le vent. Toamnă sângerează peste un mers bătrân. Printre umbre prelungi rostul mi-amân. L'automne saigne sur le flâneur ancien. Parmi leș ombres allongées je remets à plus tard mon destin. L'automne blessé saigne sur un ancien aller. Parmi leș longues ombres
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
et non pour " entendre le couchant ", quelque métaphorique que soit la nouvelle image. " pâraie se cer în adânc " (" des ruisseaux aspirent aux profondeurs ") " leș ruisseaux qui murmurent dans l'abîme " (În marea trecere/Durant le grand passage) (Villard, 2009 : 35) ; " Sângeram din mâini, din cuget și din ochi. On saigne des mains, de la pensée et des yeux ") " On a leș mains, l'esprit, leș yeux ensanglantés. " (Un chant de cygne est descendu du ciel) (Villard, 2009 : 75) ; " îți verși mlădie trupul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Dumnezeu, Craiova, 1997; Cercul de cretă, Chișinău, 1998; Fotograful de fulgere, pref. Eugen Simion, București, 1998; Cerul lăuntric, Chișinău, 1998; Icoana spartă: Basarabia, Craiova, 1998; Între dragoste și moarte, Timișoara, 1998; Poezia, bucuroasă de tristețe, Timișoara, 1998; Harta noastră care sângeră, Craiova, 1999; Tăceri asurzitoare, Galați, 1999; La est de vest, Craiova, 2001; Vai de capul nostru!, Craiova, 2001; Așchii de stele, Chișinău, 2002; În căutarea identității, București, 2002; Însemnări de pe front (Scrisori din Basarabia), Craiova, 2002; Doruri interzise, București-Chișinău, 2003
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
se unește cu percepția dualității, „osânda” omului: „Făcuși din tine două puteri adânci de ură.” Sufletul său e multiplu, polimorf, rupt între solicitări divergente: „Sunt înger, sunt și diavol și fiară și alte-asemeni” (Portret). „Sfântul palid” și „biciul ce-l sângeră-n obraz”, martirul și călăul, Iisus și caricatura lui Iisus sunt, ca la Baudelaire, fețele alternante ale unei interiorități contradictorii, marcată de spaima în fața forței oarbe, ce „dă tiptil ocoale de dihor”, dublul inform al eului (Triumful, Fiara mării, De când
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
destul de bine; soldatul, calm și serios, stătea culcat, spre deosebire de ceilalți, care, abia operați, începeau să umble pe culoare. Medicul se apleca deasupra piciorului aceluia și clătina din cap. Sub pansamente, rana, acoperită în ajun cu o pojghiță subțire de piele, sângera din nou, buzele ei întunecate semănau cu o dantelă sfâșiată. „Ciudat!”, se mira medicul, dar nu putea zăbovi mult acolo. „Refaceți pansamentul!”, îi spunea el infirmierei de serviciu, strecurându-se printre paturile înghesuite unele lângă altele... În noaptea următoare, Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
intră-odată Cu greu intră într-însul, dar nici cu cuie scoți... IUGA Roman Bodei, acuma mi-e greu să mă gândesc, Argintul viu din cuget s-a prefăcut în plumb Nesimțitor la toate mișcările vieții... Să-i spui lui Mihnea Sânger ca să rămîie-n tindă... ROMAN (iese și spune) Tu, vino mai aproape! Roman ce crezi tu, [Roman]? O - nu spune - - taci... nu-nnegri cu cărbune Gândirea mea cea sură destul de-apăsătoare! Roman! m-auzi tu;.. nu e un om să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
genunchi să li cad... Să zic: "O, milă! milă! pentru copilul meu! El e atât de fraged, atât de blând, un miel... Ce poate să vă facă? "... Dar nu! Cu fața mândră, Cu inima mea ruptă am hotărât aceea Ce Sânger, însuși Sânger în carte [ar] fi scris Dac-ar fi scris-o el. Eu n-am mâni, Roman, E rău, prea rău când omul rămâne fără mâni, Eu n-am picioare, Roman, e rău făr' de picioare, Eu nu am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
văd - rămân buimac. 8 2262 Și toate-s potrivite, frumoase mădulări: O, mi se sfarmă mintea, și aerul pin nări Abia ajunge-n suflet... și inima se strânge, Te-aș omorî în brațe și mijlocul ți-aș frânge, Ți-aș sângera eu buza c-o crudă sărutare, Căci patima-mi de flacări vo margine nu are. 9 2262 Dintru-a vedea se naște-a îndrăgi. 10 2262 [Ce ascuțit]dezgheață privirea pătimașă Chiar bruma de pe ochii copilului din fașă. {EminescuOpVIII 144
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]