4,350 matches
-
Mama îmi zice: "Fată, închide uși, ferești, Ades vin zburătorii cei falnici din povești Și pot să te răpească, te duc departe-n lume. (îndărătnic) O las' să vie mamă... Dar nu... acestea-s glume. Și - zice mama - foarte frumoși sânt la vorbire Ei au [un] farmec * care te împle de răpire; Dar - zice mama - daca te va cuprinde bine Din cap îți scoate ochii și sângele din vine. Aș! toate aste vorbe îmi par niște povești - Mai știi, adevărate pot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ești drag. ANNA O, nu spun niciodată! BOGDAN Atunci m-arunc! ANNA Stăi! Stăi! Ci vino-ncoaci... aproape... ți-oi spune-o la ureche: Mi-ești drag. Destul e? BOGDAN Nu e destul. Ci să-mi mai zici Ca cine îți sânt drag eu? Ca mama? ANNA Ca... Prichici. BOGDAN Cine-i Prichici? ANNA Motanul de colo. BOGDAN Num-atît? ANNA Atâta. BOGDAN Dar atîta-i puțin... îți sânt urît? ANNA Ca mama? Nu. Căci mama și tata îs bătrânii, Ce vor ei pot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
drag. Destul e? BOGDAN Nu e destul. Ci să-mi mai zici Ca cine îți sânt drag eu? Ca mama? ANNA Ca... Prichici. BOGDAN Cine-i Prichici? ANNA Motanul de colo. BOGDAN Num-atît? ANNA Atâta. BOGDAN Dar atîta-i puțin... îți sânt urît? ANNA Ca mama? Nu. Căci mama și tata îs bătrânii, Ce vor ei pot să facă, cu mine... nu mă mânii... Dar pe Prichici... mă supăr, deși mi-e drag... Eu pot... Nu voi... dar de mi-e voia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te-am întîlnit, De-atîta fericire de mult aș fi murit; Sub gura [ta] cea dulce și caldă de copil Îmi înflorea viața în luna lui April; Tonatecă și dulce erai... ca o crăiasă, Căci tu ai multe toane, dar toate sânt frumoase; Noi ne-am fi fost în lume atât, atât de dragi, Te ascultam la toate supus ca și un... pagi. Dar azi, ca frunza toamnei pe-un istovit izvor, Pe calea vieți-mi visuri cad la pământ și mor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i dar? [VERENA] Un nime... un rău și un obraznic Ce vremea o măsoară pe clipă și pe ceasuri Și-mi fură tinerețea cu dor și cu oftări Nu-ncap de el în lume. Și pentru dânsul plâng Și vecinic sânt mâhnită de mine de-i departe, Tăciune e în ochii-mi. Ce să mă fac cu el Să-i rup odată gâtul ca la un pui de vrabie Mă supără... mă........... mă-ndrăgește Îl caut tot în cale-mi și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu ochii îl cuprinzi 2275 Sub cerul plin de nouri la răsărit vezi șăsuri Întinse-n zare lungă încît abia le măsuri, Colo spre miazănoapte stau munții cu stejariști Și stâncile de piatră și dealuri lungi cu rariști. Dar toate sânt pierdute și, numa-n umbre vineți, Abia vă mai destingeți de bolta ce o țineți; Dar spre apus prin nouri s-arată loc subțire {EminescuOpVIII 119} Prin care[-i] ceru-albastru cu-a lui nemărginire; A nourilor lume aurită e de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce vâjâie și bate Sfărmîndu-se la graniți de ziduri de cetate Sta neclintit Moldova țesând la pânza vremii, Viteji [î]i erau fiii și purtătorii stemii, Cei dătători de lege ș-așezători de datini, Lumine din lumine, Mușatini din Mușatini Sânt vulturi ei din vulturi 5 2279 Și de coarne îl apucă, i se uită-n ochii-i drept, Ca pe-un miel îl îngenunche și îl mângâie pe coamă. 6 2254 CENUȘOTCA PERSOANELE SOCOL UDRIȘTE SABĂU GLIGA TOADER LUPĂȘTEANU fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înguste. În stânga spectatorului, în prosceniu, tronurile Domnului și a Doamnei; în dreapta, în semicerc, stau boierii. {EminescuOpVIII 127} SCENA I (IUGA VODĂ și MARIA pe tron. Boierii, între cari hatmanul MIHNEA SÎNGER. E sara. ) [IUGA] Și ochii mei, senine fereștile gîndirei, Sânt prinși în flori de gheată, în pânzele pieirei. Zadarnic îi silesc eu la slujbă - răzvrătită, Eu văd lumea întreagă acuma ca prin sită. O umbră îm par însumi și lumea umbră-mi pare Și sânt străin într-însa, un vis
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochii mei, senine fereștile gîndirei, Sânt prinși în flori de gheată, în pânzele pieirei. Zadarnic îi silesc eu la slujbă - răzvrătită, Eu văd lumea întreagă acuma ca prin sită. O umbră îm par însumi și lumea umbră-mi pare Și sânt străin într-însa, un vis ce se năzare. Mai mult, boieri... chiar trupul străin îmi este mie, Se pare cum că-n lutu-i eu șed ca în chirie, Stăpînu-n orice clipă e gata să mă deie Afară... Cine-i dânsul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cade și toat-a lui tărie {EminescuOpVIII 129} A fost până acuma credința ce stăpânul O pune-n al meu suflet... ROMAN Mă tem, hatmane, tare Ca tu *, făcând sprâncene, să-ți scoți odată ochii. IUGA V[ODĂ] Destul, Bodei - puține sânt clipele vieții-mi, Tatarii-s la hotară și ungurii și leșii, Nu-i vreme să se strângă a țărei Direptate, Se poate cumcă [azi chiar să] fiu copil al morții, Căci fața noastră astăzi e-un obrazar de ceară Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Roman Bodei, tu veche și [cu] credință slugă, Gură de lup sălbatec cu inimă de miel... Vino încoaci la mine - ia mâna noastă-n mîna-ți Și vezi cum îmi mai îmblă ceasornicul vieții. BODEI (sărută mâna Domnului) O, preanălțate [Doamne], eu sânt un vraci prea prost Și nu știu ca să măsur a vieții clipe repezi - Ceasornicele vieții am învățat să stric Când îmi arunc săgeata în pieptul dușmănesc. De ce nu-s vraci cu carte, că multe v-aș [mai] spune Ce mintea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tu vrodată vun Domn *** puii... Văzut-ai tu vrodată vro mamă ucigîndu-i? Veghează peste Bogdan, căci tu îmi vei da samă. (ROMAN se uită lung în ochii lui) Taci! taci îți zic, din gură nici un cuvânt nu-ți iasă, Cât sânt de slab și bolnav, acușa te ucid! Nu mă lăsa-ntîmplarea s-o-nsărcinez cu asta, Nu mă lăsa pustiul să-l fac un păzitor... O Roman! Roman! ce e viața omenească? Comedie eternă chiară sub masca morții, Mi-e greață
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sub mîna-i. Mi-e scârbă chiar de mine. MIHNEA (se uită lung la dînsul) Mă duc ca să-l mai văd. SC[ENA] IV ROMAN (singur) Te du! te du dar, șarpe... Voi priveghea de-aproape, Voi arăta eu lumei că sânt un lup tăcut*... Mesteacăn! [MESTEACĂN] Ce-i stăpîne? [ROMAN] Să te pui astă noapte Să stai de strajă bine, l-acea portiță mică Ce numai tu o știi... lui Cătălin din Galu să-i spui [să] vie-aicea Și straja să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și m-ai iubit, păgâne. Nu crede-a noastă soarte că poate-avea căi două, Trăit-am împreună ș-astfel o să murim. Pașii ce tu în viață făcutu-i-ai la patu-mi Rămas-au slove roșii în cartea vieții tale, Nedezlipită sânt eu de măduva-ți din oase, {EminescuOpVIII 134} A mele rădăcine viața-ți o mănâncă Cum vâscul rădăcina și-o bagă în stejar. De te iubesc eu, Mihnea?... Ce-ți pasă oare ție? Și nu mă las eu oare de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mii de ani povestea răsună în urechi... Nu vezi tu ce răsplată virtutea are-n lume: Un giulgi și patru scânduri. Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții vii izvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: Deșertăciuni sânt toate când moartea ți-i în piept... Aicea, -n picătura de vreme-n care sîntem, Brațul și isteția au oarecare preț... Și ce preț pot să aibă... decât să te faci mare... Tu știi că a mea mamă lăsatu-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
î]ntuneric lumina căutând, Pietrele scumpe-n ea se topesc după lumină Și totuși șede-ascunsă în scrin... în gând... în suflet Ș-apoi ce cer de la tine? Cer vreo fărdelege?... Nu tu înveninat-ai pe Domnul tău - ci eu - Nu sânt a lui supusă, sânt o femeie slabă Și singură voi duce sarcina fărdelegei - Închide numai ochii și lasă să lucrez, Culege numai roada din osteneala mea... L-am otrăvit pe dânsul, voi otrăvi mlădița, Căci astăzi simt în sînu-mi un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și când va spune-odată, cu mica sa guriță Ți-a spune tată, mie el mamă îmi va spune... Și tu-i vedea într-însul al tău urmaș pe tron Și îl voi crește bine, va fi frumos ca ziua, Căci sânt o vrăjitoare și mi-aș iubi copilul Nu cu cuvinte blânde, cu sân far[ă] de lapte, Cu sângele din pieptu-mi eu aș hrăni copilul Și drag mi-a fi ca ochii din cap. MIHNEA Irina! Scumpă! Femeie ce cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
părul, ce nencrețită fruntea, Întinerești sub gura-mi ce sufletul ți-l arde, Copil vei fi odată, tu, dor de bucurie, Copilă voi fi însămi când voi fi și eu mamă. (SCENA VII] [IUGA, MIHNEA] 2262 [IUGA] O umbră eu sânt astăzi - și eu eram un om an. Mihnea, du-te de cheamă în clipă chiar pe Roman. [MIHNEA] Pe Roman... Ce vrei, Doamne, cu Roman, nu cumva Ți se încurcă limba, vrei să spui altceva? Tu nu îl chemi pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumea-am încheiat. N-am a[-i] lua nimica, nimic nu-i am de dat... Acolo, lângă Vodă, unde de mult el zace, Cu el m-oi înțelege de mântuirea mea... Căci greu în astă lume eu am păcătuit, Eu sânt mâna de care slujitu-s-a blestemul Al maicei tale, ca-ntreg, [ca el] întreg să cadă Asupa frunții aspre-a-acelui nefericit. Au împlini-l-va Domnul cu toată grozăvia? Căci lumea e-mpăcată - pe pârtia ei veche Văd că se mișcă firea și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
treacăt din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea vieții pământene. Zadarnic dulce-i gura, zadarnic ochi-s tineri, Venin e-n sărutarea păgânei zâne Vineri. 5 2262 Ce vrei, să-mi rup din frunte izvorul de lumine? Amăgitori sânt ochii - furi de-ndulciri străine... În porțile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frunte izvorul de lumine? Amăgitori sânt ochii - furi de-ndulciri străine... În porțile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n etern. D-aceea * când de sînu-ți eu haina o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
treacăt din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea vieții pământene. Zadarnic dulce-i gura, zadarnic ochi-s tineri, Venin e-n sărutarea păgânei zâne Vineri. 5 2262 Ce vrei, să-mi rup din frunte izvorul de lumine? Amăgitori sânt ochii - furi de-ndulciri străine... În porțile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frunte izvorul de lumine? Amăgitori sânt ochii - furi de-ndulciri străine... În porțile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n etern. D-aceea * când de sînu-ți eu haina o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]