1,462 matches
-
a întors și am văzut că avea obrajii umezi. - Singura mea viață e aici, lângă fluviu, a spus ea cu vocea plină de lacrimi. Ghinionul, lucrul acela rău care mi-a furat ka și m-a aruncat între bestii în sălbăticia din vest, s-au dus, în sfârșit. M-am întors la familia mea, la civilizație, sunt salvată în numele lui Ra. M-am consultat cu preoții pentru care lucrează fratele meu și lor li s-a părut că și ka al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spus-o! - Recunoaște că e supărător să i se găsească trupul chiar În locul unde aveați Întîlnire... - Incredibil! Ce ticăloasă! Chiar și moartă tot Îmi aduce ponoase!... Da’ ia stați un pic, și eu am fost agresat, am fost bătut cu sălbăticie, dar de asta nici că vă pasă... - N-ai nici o urmă, nici de rană, nici de lovitură, cum explici acest lucru? PM, exasperat, făcu atunci o adevărată criză. Începu să zbiere: - Nu pricep! Nu pricep o iotă din toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fie câteva elemente violente și brutale ca să-i incite și pe ceilalți la cruzime. Majoritatea băieților, mai ales când sunt grupați În găști, tind să-i supună pe cei mai slabi la umilințe și schingiuiri. În special la Începutul adolescenței, sălbăticia lor atinge proporții de necrezut. Cohen nu-și făcea nici o iluzie În ce privește comportamentul uman când scapă de sub controlul legii. De la sosirea lui În internat, izbutise să se facă temut. Știa că, fără ultimul bastion al legalității pe care Îl reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
uitat, i-a spus ea înainte să-i zboare capul cu paloșul, că odată ce l-am trădat pe cel pe care l-am iubit, pe tine îmi va fi nespus de ușor să te trădez. Ochii îi scăpărau cu o sălbăticie rar întâlnită la oameni și mai ales la femei. E greu de spus ce o înverșunase așa, la urma urmei. Cu siguranță nu mai nădăjduia să recapete iubirea sculptorului, care între timp își văzuse de rostul lui, se însurase, făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Zău, nu știu. Parcă vreau să mă împac și n-am cu cine. Parcă vreau să văd ceva și nu știu ce. Parcă mă trage un sorb, cum era ăla de la Lintițaru. Mai este Ghiolul Negru? Mergeam și noi vara acolo, era sălbăticie. Era capătul lumii parcă... - Mai ții minte Ghiolul Negru? N-au desecat încă acolo. Mai este și sorbul. Dar nu mai vine ca altădată. L-a luat sorbul acu câțiva ani și pe Trăscănău. - Secretarul de la Județeană? - Ajunsese prim-secretar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acest lucru ca fiind problema teatrului, nu a Visului. În mod firesc, MM și Matthew erau de față, dar întreaga responsabilitate cădea pe umerii personalului teatrului Cross. — Zice că pe cablu e un inel cu șurub, nu? sări Steve cu sălbăticie. Pur și simplu s-a urcat cineva și l-a pus acolo ca să nu mai treacă al naibii cablu prin scripete! Și ne mai miram că s-a înțepenit. —Adică, zise MM fără drept de apel, cineva i-a sabotat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu se asemăna nici cu cel mai teribil tunet al celei mai neîmblânzite furtuni; iar ochii lor nu vor fi văzut - nici în măruntaiele celui mai asurzitor dintre vulcani - un asemenea infern. Bieți sălbatici, care nu știau nimic despre adevărata sălbăticie! Ieși din colibă și, trecând pe lângă masa primitivă, luă o felie de turtă de manioc și o labă de maimuță care îi serviseră drept cină în seara din ajun. Cineva mai mâncase o bucată, iar oasele curățate, de nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care îmi hrănesc dorințele de a mă perfecționa, libertate absolută și timp și pace ca să meditez la mine însumi și la rațiunea vieții mele. În afară de asta, totul este superfluu... După părerea dumneavoastră, ar trebui să ne întoarcem la preistorie, la sălbăticie. Credeți că omul cavernelor era mai fericit? — Credeți că un om al cavernelor s-ar putea simți mai nefericit decât vă simțiți dumneavoastră? Nu, bineînțeles; dar nu despre asta e vorba. Omul cavernelor era la începuturi și avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să distingă ce era înăuntru. Apoi, se apropiară din nou încet. — Dumnezeule din Ceruri! — Capete micșorate! — Sunt autentice? Bineînțeles că sunt autentice, imbecilule! N-ai ochi să vezi? Se întoarseră spre el: — Recente? — De acum trei zile. — Dumnezeule sfânt! Ce sălbăticie. Cine sunt? — Niște garimpeiros... Au invadat teritoriul yubani. Veți avea aceeași soartă dacă nu plecați de pe aceste pământuri. Trei dintre bărbați se îndepărtaseră câțiva metri și vomitau; ceilalți se strânseră instinctiv, înspăimântați: — Sunt aproape? întrebă un tractorist. — Nu vă temeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Buza de jos a început să-i tremure, după care a izbucnit în plâns. —Of, fir-ar să fie, a zis Hugo impacientat, mai curând către el decât către Theo. —Păi, nu e deloc vina lui, a subliniat Amanda cu sălbăticie. În prima lui zi de Crăciun i-a sărit inima din piept, nu-i așa? Hugo a murmurat niște vorbe pline de afecțiune către fiul său, care însă l-a ignorat complet și a continuat să urle. Slavă Domnului, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Supraviețuire Arctică - Nunavik, Împreună cu zece necunoscuți veniți de prin toată lumea, gata, ca și mine, să se arunce În cea mai mare aventură a vieții lor : zece zile de mers cu săniile trase de husky, de explorat așeză- rile inuite din sălbăticia arctică și de construit igluuri În care să ne adăpostim peste noapte. Nici unul dintre noi nu bănuia la acea vreme cât de greu vor atârna cele treizeci de kilograme de bagaj, cât trebuia să cărĂm fiecare dintre noi, ca membri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de Supraviețuire Arctică - Nunavik, împreună cu zece necunoscuți veniți de prin toată lumea, gata, ca și mine, să se arunce în cea mai mare aventură a vieții lor : zece zile de mers cu săniile trase de husky, de explorat așezările inuite din sălbăticia arctică și de construit igluuri în care să ne adăpostim peste noapte. Nici unul dintre noi nu bănuia la acea vreme cât de greu vor atârna cele treizeci de kilograme de bagaj, cât trebuia să cărăm fiecare dintre noi, ca membri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cojile de cartofi rămase acolo precum și din cîteva ambalaje încă impregnate de uleiuri și sosuri. o cutie de carton cu un sfert de pizza în ea a dat naștere atunci unei adevărate bătălii între păsări excitate și devenite de o sălbăticie incredibilă. Dar nimeni în imobil nu pare să fi auzit nimic. sau poate tot ce auzeau li se părea normal, o simplă componentă a marelui vacarm urban, un televizor dat mai tare... La trei luni după ce păsările au devenit stăpîne
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
colburi prinse în smocuri de ierburi, creștea înainte, tăiat în două de drum. Pe orizont se iviră niște pete negre, niște ocoale, niște domuri sumbre cu țepi în vârf. Construcțiile se măriră și apărură în toată sinistra G. Călinescu lor sălbăticie. Erau coșare de nuiele împletite, grajduri de nuiele, case de nuiele lipite cu lut scorojit. Ocoalele păreau destinate vitelor, căci bordeiele n-aveau nici o împrejmuire. Domurile erau stoguri de fân scrumit, putrezit, strâns în jurul unei prăjini. Totul alcătuia o ruină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nici treizeci de secunde după ce au simțit, sub tălpi, peronul stabil al stației Piața Unirii 1. O bătrânică pretindea că totuși Anghel Raicopol conducea foarte bine. Mirela a șoptit că Raicopol vădise mult caracter. Deși tot noi îl surmenasem, cu sălbăticie, săptămânile trecute. O împrejurare misterioasă a înlesnit ca individul cu scara să se apropie de un alt tip bizar, care înainta sub povara unui coteț de porumbei, iar, din spatele lor, noi să-i auzim conversând cum că Raicopol le furase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cel mai trepidant să se deschidă florile și să strălucească putregaiul sufletului meu. Nimic din calculul meschin și din aprecierea rațională a existențelor curente să nu mai îngreuneze tensiunea nemărginită a vijeliei mele interne, a durerilor și amurgurilor mele. Cu sălbăticia impetuoasă a resurselor neexploatate din mine și cu încrederea bestială a patimilor comprimate, să înghit lumină și întuneric pentru orgia mea lăuntrică, pentru voluptățile și chinurile haosului meu, pentru tragicele încîntări ale deznădejdii și ale bucuriilor mele ultime. Mă arde
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
autorităților comuniste asemenea celui de la Brașov, din noiembrie 1987, arzând însemnele comuniste și distrugând tot ceea ce reprezenta simbolic Puterea ceaușistă. La fel ca în 1977, dar mai ales ca în 1987, organele de represiune din decembrie 1989 vor acționa cu sălbăticie extremă, interogându-i brutal și maltratându-i cu sadism pe protestatarii timișoreni arestați între 16 și 18 decembrie și pe cei bucureșteni arestați în 21 decembrie după-amiaza sau în noaptea de 21 spre 22 decembrie (este vorba despre milițienii și
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a vedea altă formă de spectacol și, În fond, un alt mod de a imagina natura. Atributele se repetă (măre(, adînc, nepăsător, gigantic, falnic, voios), Însă peisajul (acela din Căderea Rinului) este mai grandios romantic, trimite spre un sublim al sălbăticiei: „El cade!... Din nălțime În fum se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător, Din stînci În stînci el saltă zdrobit; se risipește Precum o-mpârăjie de glorios popor. Frumoasa-i limpezime În clipă turburată Se schimbă-n largi troiene
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
măreției În dezordinea naturii (tema vîrtejului, a dizlocării, a haosului zgomotos). Sublimul Își trage acum izvoarele din spectacolul unui relief abia ieșit din fierberea geologică. Manifestă Alecsandri un atașament special pentru asemenea peisaje? Sfîrșitul tabloului citat arată că sublimul În sălbăticie nu ține mult. „Sublim, sublim spectacol!”, dar ochiul caută reliefuri mai odihnitoare și le află numaidecît. La marginea pînzei se deschide „cursul pacinic” al rîului și, odată cu el, securizantul spațiu lin. Alecsandri nu stăruie În viitoarea materiei, dezordinea contrazice simțul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adîncirea pasiunii, lanțurile familiei. Pentru spiritul romantic exilul este, În dragoste, o lungă criză de paroxism. Conachi Încearcă și el fuga din fața unei pasiuni nimicitoare, dar fără rezultai. În exil, pasiunea lui se amplifică, boala ia aspecte galopante. Pustiul, codrul sălbăticia stîncilor nu vindecă rănile Îndrăgostiților. Încercarea de a se Îndepărta de obiectul erotic este dezastruoasă. La origini, gestul este, poate, calculat: a provoca, prin absență, durerea nemilostivei ibovnice, Însă strategia dă greș: cel care suportă durerea este seducătorul, bărbatul retras
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
văi, pe dealuri, pe cîmpii nemărginite, Umblu de urît cu ziua pe colnice părăsite ....................................................................... Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi, pintre ponoară... Caut, cerc stîncile toate, mă Îngrop În adîncime. Petrecerea mi-i plăcută Întru Întunecime...” Un peisaj preromantic, de o sălbăticie calculată: stînci, prăpăstii, colnice, ponoară. Ele satisfac voința de cufundare, Îngropare, de petrecere Întru Întunecime a unui poet care, ieșind pentru o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul nou Începe cu un gust nou
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
voința de cufundare, Îngropare, de petrecere Întru Întunecime a unui poet care, ieșind pentru o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul nou Începe cu un gust nou pentru peisaj: un peisaj euforizant, cu Întunecimi, sălbăticii grandioase. Asceza (veleitatea ascezei) se sprijină pe un peisaj seducător. c) Peisajul devine memorabil În cea de a treia etapă a exilului: un exil care celebrează un trecut fascinant. În surghiun, poetul retrăiește istoria pasiunii sale și istoria cuprinde momente
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
memorabil În cea de a treia etapă a exilului: un exil care celebrează un trecut fascinant. În surghiun, poetul retrăiește istoria pasiunii sale și istoria cuprinde momente de mare intensitate. Acestea angajează și un peisaj specific (peisajul martor): măreț În sălbăticie, cu valori securizante. Aici se află „locul cel tainic”, aici s-a petrecut „fericirea cea mare”, sub „dosirea” pomilor mari și umbroși a fost depus jurămîntul de dragoste: „Adu-ți aminte de locul acel de pustietate Dătător de liniștire inimilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
expresie a pasiunii erotice și un agent de legătură cu marele univers. Această naivă Încercare de a cosmiciza sentimentul erotic este deja un pas spre noua sensibilitate lirică. Dar să ne Întoarcem la exilul erotic și la peisajul exilului. Grandoarea, sălbăticia lui protejează micul spațiu intim, ocrotitor: „locul cel tăinuit” unde trupurile sînt la adăpost și sufletele trăiesc În liniște. Însă acest peisaj este scris la imperfect: „ne lesnea”, „ferea”, „potica [...] ce-o treceam” etc. A devenit deja opera trecutului. Trăiește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
relatau cum au stat de vorba cu Maica Precista. Tommaso asculta puțin, apoi închidea pe jumătate pleoapele și continua să-și scrie una din cărți, dezvoltând o idee, făcând o analiză, desfătându-se cu o descriere. "Oamenii se urăsc cu sălbăticie unii pe alții, adesea fără să știe de ce o fac". Rămânea țintit de această cugetare până la ora prânzului, moment în care șoaptele deveneau tot atâtea apeluri fenetice. Porția de mâncare era insuficientă, unii înjurau, alții reclamau, dar deja acel fel
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]