812 matches
-
cu veșmînt de slavă și trimis înapoi să ducă aceste scrieri neamului său și din nou luat definitiv în ceruri. Personajul lui Platon era, folosind metafora cu alifia, strălucitor ca aceasta nu înveșmîntat cu o poașcă de piele ca un sălbatic cum spune pretinsul înțelept hoțoman ivrit. În Facerea la 15,20 pretind ei, că Iahwe le-a promis toate ținuturile Canaanului printre care și cel locuit de refaimi. Terminația im, arată pluralul, deci tribul se nu-mea Refa după zicerea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
civilizație care stîrnea admi- rația grecilor și din care s-au înfruptat pe săturate, dar cînd i-a pălit lauda de sine și unicitatea neamului lor, s-au apucat să scrie despre baștina strămoșilor noștri că era un ținut de sălbatici sau chiar nelocuit! Lucian, care a trăit în secolul ll e.n. îl numește pe Anacharsis Dauketes, adică dacianul așa ca să ne strîmbe nouă mințile! Getul sau scitul din nordul Istrului Anacarsis, a scris mai multe Epistole și un poem în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și deci istoria statelor românești din feudalismul timpuriu trebuie considerată către sfîrșitul secolului Xll. Dar manuscrisul episcopului Paul de Antiohia, mai spune că la Curtea Moldovei era un focar de cultură ce cunoștea chiar scrierile islamice, dovedind că nu eram sălbaticii Europei așa cum ne prezintă istoricii noștri în fața lumii. Manuscrisul menționat mai înainte a fost publicat în revista Getica din anul 2005, pagina 146. Așadar cnezatele românești din Cumania și din ..episcopia cumană” peste care au năvălit tătarii, erau înzestrate cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pînă în sudul Poloniei, prin Ungaria și Istria acest imens teritoriu care a fost toriștea străbunilor noștri, a existat un singur sistem juridic timp de mii de ani. Legile valahilor nu puteau să apară din senin la un popor de sălbatici! Urmașii vrednicilor geți - vlahii - au folosit ,,legile din bătrîni” timp de multe sute de ani așa cum am arătat mai sus pînă ce au venit în fruntea neamului niște canalii care ne-au aruncat istoria adevărată în closet și au plăsmuit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
rea. Acest Matigo mai are o fată că-sătorită, dar în neamul geților undeva către est pentru că viitoarea mireasă este sfătuită în drumul ei să se abată și pe la soră să-și amintească de vremurile copilăriei. Asta-i! Nu eram noi sălbaticii Europei numai pentru faptul că nu ne-am scris trăsnăile pe răboj să le dăm altora de lucru în tălmăcirea lor. Că statul era puternic o dovedesc relațiile atît cu sciții în est dar și cu popoarele de același sînge
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fie anulată. Dacă geții ar fi fost un popor de barbari așa cum au mîncat lături grecii și latinii pe această temă, atunci nu ar fi existat o umilință mai mare pentru un împărat roman decît să-și dea fata unor sălbatici care se considerau egalii lui. Prea pute această mizerie antică a mincinoșilor de profesie colportată de atîtea lichele din neamul nostru. Noi ne-am pomenit înconjurați de o mulțime de oameni care se învîrteau în jurul nostru, ne goneau ca niște
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de mijloace, de profituri, de legea cererii și a ofertei, de vânzare, de cumpărare, de credit, preț, salariu, capital etc. După descoperirea, în diverse locuri din lume, a unor ceremonii spectaculoase care provocau distribuiri și distrugeri masive de bunuri, imaginea "sălbaticului" constrâns de simpla supraviețuire se deteriora. Franz Boas în 1909, Bronislaw Malonowski în 1922 și Marcel Mauss în 1924 inaugurau o teorie a schimburilor și a darului, care modifica în mod considerabil modalitatea de înțelegere a economiilor "primitive". Ne dăm
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
schimbării sociale fenomenul raționalizării (Ungureanu, 1990, Ungureanu, Constantinescu, 1985, Nisbet, 1967). Tot de sorginte evoluționistă sunt și teoriile antropologice ale schimbării sociale, două din ele fiind mai cunoscute: cea a lui Henry Morgan, ce consideră că evoluția înseamnă trecerea de la sălbatic, la barbar și la civilizat, și cea a lui E.B. Taylor, ce vorbește despre trecerea de la animism spre politeism și monoteism. Neoevoluționismul, apărut între 1950-1970, nuanțează o serie din ideile inițiale, considerând că schimbarea nu este predeterminată și inevitabilă, ci
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
contagios pentru carte și frumos. Unul din aceste momente unice a fost și discuția cu și în jurul lui François Garde, laureat al premiului Goncourt pentru debut, cu romanul Ce qu'il advint du sauvage blanc (Ce s-a întîmplat cu sălbaticul alb, 2012). De altfel, într-un timp record, volumul a primit douăsprezece premii, desigur, de importanță variabilă, dar e limpede că departe de a trece neobservat, a atins niște coarde sensibile ale cititorilor și nu doar prin aparentul exotism al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și lungile scrisori explicative și tot mai dubitative ale tînărului aristocrat Octave de Vallombrun, membru corespondent al puternicei Societăți de geografie din Franța, care îl ia sub aripa sa, mai întîi la Sydney, apoi în țara natală, pe cel numit "sălbaticul alb". Dincolo de dificultățile inerente ale regăsirii treptate, în adîncurile memoriei, a numelui și limbii pierdute, Narcisse-cel-întors-la-civilizație ridică, fără să vrea, o serie de grave întrebări existențiale. Problema identității, a locului său în lume pare a fi cea mai chinuitoare. După ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nevoile cu rodul muncii sale. Iată de ce credem că Proprietatea este o instituție divină, și că siguranța sau securitatea sa constituie obiectul legii umane. Este atât de adevărat că Proprietatea este anterioară legii, încât ea este recunoscută chiar și printre sălbatici, care nici nu au legi, sau cel puțin nu au legi scrise. Când un sălbatic și-a consacrat munca pentru a-și construi o colibă, nimeni nu îi dispută posesiunea sau Proprietatea colibei. Fără îndoială, un alt sălbatic mai puternic
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
că siguranța sau securitatea sa constituie obiectul legii umane. Este atât de adevărat că Proprietatea este anterioară legii, încât ea este recunoscută chiar și printre sălbatici, care nici nu au legi, sau cel puțin nu au legi scrise. Când un sălbatic și-a consacrat munca pentru a-și construi o colibă, nimeni nu îi dispută posesiunea sau Proprietatea colibei. Fără îndoială, un alt sălbatic mai puternic poate să îl alunge din colibă, însă acest lucru nu se poate petrece fără să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și printre sălbatici, care nici nu au legi, sau cel puțin nu au legi scrise. Când un sălbatic și-a consacrat munca pentru a-și construi o colibă, nimeni nu îi dispută posesiunea sau Proprietatea colibei. Fără îndoială, un alt sălbatic mai puternic poate să îl alunge din colibă, însă acest lucru nu se poate petrece fără să indigneze și să alarmeze întreg tribul. Tocmai acest abuz al forței este cel care dă naștere la asocierea privind o convenție, la lege
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
garantare. Iată oameni sălbatici. Nu au întemeiat încă un guvern. Dar fiecare dintre ei are dreptul de apărare legitimă și nu este dificil a se vedea că acest drept va deveni temelia unei forțe comune legitime. Dacă unul dintre acești sălbatici și-a consacrat timpul, forțele, inteligența pentru a-și crea un arc și săgeți și un altul vrea să i le răpească, toate simpatiile tribului vor fi pentru victimă; și în cazul în care cauza va fi supusă judecății bătrânilor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
tiranului, după care ispravă cele două fete "îngenunchează și-i sărută mîinile". La fete se conturează armele feminității. Monica e languroasă, plină de sentiment, și se lasă trasă de coade în chipul cel mai ispititor. Olguța, dimpotrivă, îl distruge pe sălbaticul Dănuț prin "buna creștere". Copiii încep a avea simțul demnității și pretind a fi crezuți pe "cuvîntul lor de onoare", capătă simțul proprietății și cu el posesivul ("Ce cauți la mine în odaie?"...), disociază noțiunile și experimentează cuvintele, devin didactici
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
exclamă: "Voilà les Peaux-Rouges de Cooper... il n'y a pas besoin d'aller en Amérique pour observer les Sauvages" (Iată pieile roșii din romanul lui Cooper.... nu este nevoie să te duci în America pentru a-i observa pe sălbatici)31 Aceste opere erau simple expresii literare și nu au avut nicio legătură cu organizarea teritorială a Franței. Dar, începând cu secolul al XIX-lea, geografii chiar au devenit interesați de dimensiunea regională a teritoriului. În 1818, Omalius d'Hollay
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
este, În poemele lui, mereu un apus falnic, lingă stînca semeață o prăpastie adîncă... „Alături cu lumina e umbra care zace” - scrie poetul Într-un loc. Dulcele, suavul, dalbul, desfătarea, răsfățul, beția sufletului se sprijină pe noțiuni din sfera amarului, sălbaticului, asprului, melancoliei, singurătăți, obscurului etc. Un vers din Conrad mi se pare că rezumă această iubire vinovată pentru categoriile antinomice. Un vers frumos, inspirat: „Iar neaua sa eternă ce luce sub lumină, RÎu d-ambru, se Îngînă cu purpura divină Și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
face în chip inevitabil pe un om să se întoarcă la acea stare în care l-a lăsat Creatorul și anume, la starea de sălbăticie, Un adevărat vînător de balene este la fel de sălbatic ca un Irochez. Eu însumi sînt un sălbatic și nu mă supun nimănui altcuiva, decît împăratului canibalilor, deși sînt gata oricînd să mă răzvrătesc chiar și împotriva lui. Una din caracteristicile sălbaticului este rîvna cu care lucrează în clipele de răgaz petrecute pe lîngă casă. O străveche bîtă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sălbăticie, Un adevărat vînător de balene este la fel de sălbatic ca un Irochez. Eu însumi sînt un sălbatic și nu mă supun nimănui altcuiva, decît împăratului canibalilor, deși sînt gata oricînd să mă răzvrătesc chiar și împotriva lui. Una din caracteristicile sălbaticului este rîvna cu care lucrează în clipele de răgaz petrecute pe lîngă casă. O străveche bîtă războinică hawaiană sau o vîslă-lance, cu puzderia lor de imagini cioplite, constituie un trofeu la fel de măreț al perseverenței omenești ca un lexicon latinesc. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un lexicon latinesc. Căci această miraculoasă încrengătură de gravuri în lemn a fost executată doar cu un hîrb de scoică sau cu un colț de rechin și i-a cerut artistului ani mulți de muncă migăloasă. Ceea ce se întîmplă cu sălbaticul din Hawai se întîmplă și cu un astfel marinar. El îți sculptează cu aceeași sfîntă răbdare și cu același colț de rechin - căci ce altceva e sărmanul său briceag? - o statuetă de os, poate nu chiar atît de bine meșteșugită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
briceag? - o statuetă de os, poate nu chiar atît de bine meșteșugită, dar cu un desen la fel de complicat ca acela de pe pavăza grecului sălbatic, cunoscut sub numele de Achile, la fel de sugestiv și de pătruns de spirit barbar ca stampele bătrînului sălbatic german care-a fost Albrecht Dürer. Balene de lemn sau profiluri de balene cioplite din nobilul lemn războinic din Mările Sudului pot fi găsite adesea la teuga unei baleniere americane; unele din ele sînt de o remarcabilă acurateță. La intrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
stînd în fața focului din cămin, lîngă un vătrai. Capitolul LX STUBB OMOARĂ O BALENĂ Dacă pentru Starbuck apariția sepiei era un semn rău, pentru Queequeg era cu totul altceva. Ă Cînd vezi pe sepie, vezi îndată și pe cașalot, zise sălbaticul ascuțindu-și harponul, la prova ambarcațiunii sale readuse la bord. A doua zi, marea fiind neobișnuit de calmă, sub soarele înăbușitor, oamenii de pe Pequod se luptau din greu cu somnul, la care îi îmbia o astfel de pustietate, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
jupuit de piele, unul dintre acești rechini era cît pe ce să-i reteze mîna lui Queequeg, în clipa cînd sărmanul de el încerca să-i închidă fălcile ucigașe. Ă Queequeg nu pasă de zeul care făcut pe rechin, zise sălbaticul, agitîndu-și mîna rănită. Zeu din Fiji sau zeu din Nantucket, zeul care făcut pe rechin trebuie să fie indian afurisit! Capitolul LXVI TRANȘAREA Era într-o sîmbătă seara, dar ce Sabat ne aștepta! Toți vînătorii de balene practică ex-officio încălcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
puteau observa mai bine decît ochii oricui, precum se va vedea deîndată. Fiind omul care trăgea la rama-cîrmă a ambarcațiunii lui Queequeg îa doua ramă din față) datoria mea - de care mă achitam cu plăcere - era să-l ajut în vreme ce sălbaticul se lupta din greu cu spinarea balenei moarte. Ați văzut desigur un flașnetar italian, care ține o maimuță de o funie lungă. La fel îl țineam eu pe Queequeg, de pe bordul înclinat al corabiei, cu o „saulă de maimuță“, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
maimuță de o funie lungă. La fel îl țineam eu pe Queequeg, de pe bordul înclinat al corabiei, cu o „saulă de maimuță“, cum i se spune în limbaj nautic saulă prinsă, de un puternic cordon de pînză legat la brîul sălbaticului. Era o treabă pe cît de periculoasă, pe atît de hazlie, pentru amîndoi, căci trebuie să spun, înainte de a continua, că „saula de maimuță“ era strîns fixată la ambele capete - de brîul lat de pînză al lui Queequeg și de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]