877 matches
-
în adânc. După iritare sau nemulțumire, râdeam. Sau improvizam. Ca studentă în anii ’80, m-am hrănit, îndată după ce pachetul de-acasă era epuizat (lucru care se întâmpla foarte repede), pe lângă invariabilul fel al cartofilor (de preferință prăjiți), cu alimentele sărăcăcioase din Alimentara: conservă de pește, tocană de legume (după o anumită rețetă, aceasta devenea ciorbă), biscuiți cazoni (îi numeam ca atare) și ceai de zahăr ars. Râdeam de cozile la oase - afumate -, care adunau zeci, poate sute de oameni pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
înțelegeam care era concret importanța acelor lecții. Eu la vremea respectivă eram obișnuit cu filme moderne, cu mașini, avioane, vapoare, tehnică modernă, iar în acele filme (Isus din Nazaret) era vorba de niște oameni simpli care trăiau în niște colibe sărăcăcioase, dar care vorbeau despre comportamentul oamenilor. Așa cum gândesc și astăzi majoritatea oamenilor, nu prea înțelegeam importanța acelor discursuri, dar pentru că erau legate de un personaj așa de cunoscut, bănuiam că trebuie înțeles ceva aici. Ceva referitor la scopul acestei existențe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Coțofan, Isai Coțofan, Toma Coțofan, Oprea Budac, Stan Budac, Stan Bende, Aldea Lupentsa, Streja Hațegio,și Oprea Mutsa, fiindcă - 1. Darea împărătească așa de riguros cade asupra noastră, că n-o mai putem suporta și hotarul nostru e așa de sărăcăcios, că cu câlții (csepii) câștigăm porția împăratului și pâinea noastră. Banii pentru porție știm că-i dăm în mâna comisarului, dar că merg în caseria împăratului sau altundeva, aceea n-o mai știm, însă experimentăm aceia că o încasează cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
când careva e în slujba împăratului, îi mână sluga de acasă pentru serviciul domnului. Pentru aceste slujbe spuse trebuie noi în deosebi să pribegim și să ne pustiim. prestația mare și grea, slujbe peste puterile noastre, hotarul nostru slab și sărăcăcios. Din partea domnului căpitan, noi am putea trăi și să fim liniștiți. În această declarație depusă sub semnătură cu jurământ abia putem să vedem că numai în al noulea rând iobagii se hotărăsc să facă oarecari referiri și la persoana stăpânului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească și familia în care mi-am petrecut copilăria, după tovarășii de joacă și de năzbâtii, împreună cu care mi-am însușit alfabetul vieții, după școala friguroasă și sărăcăcioasă în care am deprins buchea cărții, și care a constituit pentru mine rampa de lansare spre învățătura înaltă, după câmpurile pe care pășteam animalele sau participam alături de ceilalți membri ai familiei la muncile agricole, după aerul pe care îl respiram
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și-a petrecut viața de elev la unul dintre cele mai bune licee din Botoșani, liceu care nu dispunea de internat pentru copiii proveniți din mediul rural. A fost instalat la o gazdă modestă care nu îi oferea decât odaia sărăcăcios mobilată, fără să-i asigure încălzirea și nici mâncarea. Astfel că adolescentul trebuia să se autogospodărească: să facă focul în timpul iernilor friguroase, să-și prepare hrana, să-și facă curățenie etc. În plus, își ajuta și gazda, o femeie vârstnică
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
prin influență a fost tripartită. O anumita Prințesa Elenă Angerli, abuzând de toată influență și ascendentă ce avea pe langă Domnii în slujba Tribunalului Moldovei, a uzurpat două dintre cele mai bune părți, lăsând-o pe a treia cea mai sărăcăcioasa bietei noastre misiuni. S a intentat proces și, desi documentele misiunii stabileau clar granițele părții Orlești aparținând misiunii, și deși în anul 1828 întreg Divanul - și anume toți membrii Tribunalului - neexcluzându-l pe Mitropolitul Veniam Costachi, se decise cazul în favoarea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ca un lux ostentativ : „Nu sunt neveste cu haine mai scumpe pe ele, cu mai multe inele la toate degetele, cu blănuri mai scumpe de astrahan veritabil iarna, decât evreicele. Te miri de unde scoate atâția bani pentru luxul balabustei [...] evreul sărăcăcios și trist” <endnote id="(843, pp. 118 și 122)"/>. Despre frumusețea și eleganța fără seamăn a evreicelor scrie la superlativ și călătorul englez Thomas Coryat, În memoriile vizitei sale din 1607 În nord-estul Italiei : „[În sinagogile venețiene erau] multe femei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și mulți pomi păreau intrați în putrefacție. Am întrebat care era motivul de arătau oribil și mi s-a spus că se umflase Dunărea și, din cauza ploilor, apa a trecut dealul revărsându-se spre sat. Am ajuns în comună: case sărăcăcioase, locașuri de cult părăsite, degradate, cabinete medicale - lipsă, secție de poliție lipsă, lipsa oricăror autorități locale (vorbesc de locul unde eram noi). În fine... Am lucrat acolo o săptămână, timp în care am renovat două camere (tencuit) și am construit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
caietul sufletului meu. Fără temeri, fără cenzură, fără minciuni sau ascunzișuri. În mine nimic nu s-a schimbat. Nici unei întrebări nu i-am găsit răspunsul. Mi-am îmbogățit sufletul cu minunile lumii cu care am intrat în contact prin peregrinările sărăcăcioase pe care le-am întreprins și, dacă aș fi un bun creștin și o mică burghea, aș spune: „Mulțumesc lui Dumnezeu pentru ce-am văzut, și de acum pot trăi din amintiri” sau din măruntele idealuri oferite ființei mele pentru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
te facă să uiți „mesajul“. Mai erau cărțile cu poze, lucioase, mari, plate. Îmi plăcea În mod deosebit personajul Golliwogg, cel negru ca tăciunele, cu haina lui albastră și pantalonii roșii, cu ochii făcuți din nasturi de izmene și cu sărăcăciosul lui harem alcătuit din cinci păpuși de lemn. Datorită metodei ilegale practicate de ele, de a-și croi rochițe din steagul american (Peg tăindu-și dungile, iar Sarah Jane, drăgălașele stele), două dintre păpuși dobândeau o dulce feminitate, după ce articulațiile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În timp ce eu făceam același lucru la Berlin. Ne-am reîntâlnit În anii 1930, am fost În termeni foarte buni În perioada 1938-1940, la Paris. Trecea deseori pe la mine ca să stăm de vorbă, În rue Boileau, unde locuiam În două odăi sărăcăcioase Împreună cu tine și copilul nostru, dar s-a Întâmplat (lipsise un timp) să afle de plecarea noastră În America abia după ce plecasem. Cele mai deprimante amintiri ale mele sunt asociate cu Parisul și m-am simțit extrem de ușurat când l-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
minunată să adune doi „ruși albi“ În aceeași locuință și astfel am Împărțit la Început apartamentul din Trinity Lane, cu un compatriot nedumerit. După câteva luni, acesta a părăsit colegiul și am rămas singurul ocupant al locuinței. Părea insuportabil de sărăcăcioasă În comparație cu casa mea Îndepărtată și actualmente inexistentă. Îmi amintesc bine ornamentele de pe policioara căminului (o scrumieră de sticlă cu Însemnele lui Trinity College, lăsată de un fost locatar; o scoică de mare În care am găsit Întemnițat zumzetul uneia din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau la îmbrăcămite de lux, sau la podoabe femeiești. Sobrietatea i-a împodobit toată viața. Niciodată n-am văzut-o stând, fără să lucreze. Era absolventă a șapte clase primare. Îmbrăcămintea ei era cât se poate de modestă, dar nu sărăcăcioasă. Lenjeria, pentru toți ai casei era lucrată de dânsa, pornind de la semănatul inului și a cânepei, la tors, împletit, sau cusut la mașină. În lungile nopți de iarnă țesea pânză. Cumpăra bumbac fire, pachete, pe care-l opărea, îl depăna
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
35 Infanteri din Cetatea Albă. Acolo am stat fără nici un rost zece zile, după care am fost trimis la Școala de Ofițeri de Rezervă din Bacău. Fiind mic de statură, slab și obosit de călătorie, și de nesomn, îmbrăcat foarte sărăcăcios, pentru că fără știrea părinților, lăsasem hainele cele bune și getele cele noi, unui coleg reformat, bolnav, mult mai sărac decât mine, . . un coleg de armată, venit de la Brăila, odată cu mine, Constantin Bădeliță, m-a luat în râs, m-a umilit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
oameni iar locomotiva risipea aburi de încercare în jur. - Putem merge la vagon. - Mergem dar, dacă nu te superi, spune-mi de ce m-ai ajutat? - Fiindcă așa se cuvine. Apoi, ca să spun drept, fiind fiu și nepot de preot? - Cam sărăcăcioase bucate pentru un fiu de om al bisericii. - N-am fost niciodată bogați, în schimb mai amărâți ca acum nici pomenire. și i-a povestit în scurt cum a fost cu bejania preotului Istrati alungat de către bogatul popă Gugoașă. - și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
văruitul în camerele în care aveam să stăm. Ne-a sprijinit sora revizorului școlar, tânăra învățătoare Cornelia M Stratula. Spre apusul soarelui, când am ajuns, totul era pus la punct și până s-a înnoptat lămpile erau pregătite să lumineze sărăcăcioasa noastră mobilă, dar cu gust aranjată. Urma să mai așezăm cărțile, și nu erau puține, pentru care eram amândoi în concurență la lectură. Cu noi, ca amintire din Marineanca, rămăsese doar Nenev Maria, elevă în clasa a VII-a complementară
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
săptămâni, timp în care îi preluam atribuțiile. Astfel, îmi creștea autoritatea în fața sătenilor și puteam să-mi dovedesc calitățile organizatorice. Plecarea mea în fiecare seară acasă devenise imposibilă. Iarna geroasă și uscată a trecut și a venit primăvara secetoasă și sărăcăcioasă. Mă obișnuisem cu locurile, începusem să cunosc oamenii, iar mutarea în apartamentul de la bloc, unde locuise primărița, îmi asigura un minim de confort în serile când, din cauza vremii sau unor sarcini de partid, seara nu puteam pleca acasă. De asemenea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aibă borcanul cu miere în mână și să nu-și lingă degetele? 95 Încet, precum intrasem, am ieșit pe poartă fără a fi auzită de cele două cumetre, lăsându-le prinse în discuție și am mers în cămăruța urâtă și sărăcăcioasă de la bloc. Îmi era foame. Fetele care locuiau împreună cu mine erau plecate acasă, în satul lor. Nu aveam nimic de mâncare. Bidonul în care țineam apa era gol. Era prea târziu să mai merg după apă. În seara aceea aș
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
s-a adus marfă. Sacoșele pline, agitația gospodinelor și cozile lungi de la magazine, privite din mersul domol al tramvaiului, trădau o oarecare bucurie a apropiatelor sărbători de iarnă. La geamurile blocurilor cenușii cu multe etaje clipeau luminițele brazilor de plastic sărăcăcios împodobiți. Am coborât la stația Politehnica, cu geamantanul într-o mână și cu sacoșa cu mâncare în cealaltă. M-am așezat pentru câteva clipe pe banca din stație înainte de a traversa strada. Clădirea Academiei, aflată de cealaltă parte a străzii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
viața localității. I-au fost date orele de educația fizică. Învățătorul a început din nou să zâmbească. CEI ÎNDRĂZNEȚI ÎNCĂLCAU LEGEA În satul Cocârț, drumul șerpuia asemenea unui pârâu. De o parte și de alta a drumului casele erau mici, sărăcăcioase, înconjurate de curți mari pline de verdeață. Puteai intra nestingherit în curte. Gardurile erau doar de formă în fața casei. Ușile nu erau încuiate și, adeseori, pe plita călduță era un castron cu ciorbă și o bucată de mămăligă. Țăranii erau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o canapea, un fotoliu pat, o masă și un șifonier într-o cameră, iar în cealaltă aveam un pat adus de la primărie, o masă încărcată de cărți și două scaune. Bucătăria era strâmtă, rece și umedă. Locuința era rece, urâtă, sărăcăcioasă și neprimitoare. Am ieșit afară să-i dau de mâncare lui Miki, câinele lup, și la cele câteva animale pe care le adunasem pe lângă casă: un purcel, trei curcani și zece găini care făceau ouă. Pichirile cloncăneau prin copaci pândind
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
format stas" poartă sus, în stânga, un număr, numele conspirativ al "sursei", locul unde a fost redactată și data "emiterii". "Locurile" de redactare erau de obicei apartamente ale unor membri ai "Cooperativei" plecați la posturi pe la ambasade, locuințe sordide, mizere, mobilate sărăcăcios și fără gust, care spuneau multe despre "proprietari". Apar astfel "Casa Bălcescu", "Casa Baladă"... și, surpriză, "Casa Universitate" o cămăruță situată în podul "Almei Mater" bucureștene! După "proza de rigoare" a "surselor" și semnătura cu numele "conspirativ", Notele se încheie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Filozofie, Praga, 1990, Lucerna, 1992, Leipzig, 1993, 1994, Kloster Banz, 1995 Comitetul Helsinki, Ankara, 1994 New York University, 1995 Cornell University, 1995 CEU Budapest, 1996 Publicații nu mi se cereau în autobiografii. O astfel de listă ar fi fost teribil de sărăcăcioasă (o temă într-o metodică, o lecție de teoria cunoașterii într-un manual de filosofie). Ce scriam cu adevărat nu era pentru ochii publici. * Așezate în paralel, cele două componente par suficient de schismatice încât să dea seamă de persoane
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
și de obicei acoperit cu o tichie preoțească neagră. Îmbrăca o haină călugărească uzată. La prima vedere, din prima privire, nu-ți inspira simpatie. Chiar și felul lui de a vorbi cu lumea nu era prea plăcut. Oratoria sa era sărăcăcioasă, dar esențială. Caracteristică este și intercalarea plictisitoare «priviți și vedeți», pe care o repeta în timpul predicilor sale. Dar cine reușea să depășească repulsia pe care o inspira prima impresie și putea să aibă un colocviu cu el, își dădea seama
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]