1,039 matches
-
de tip "V" sau "VI" (cu referire la numărul de vâslași pentru fiecare vâslă de pe aceeași bancă) "pline de ostași asupra ușoarelor trireme (corăbii sau triere de război cu câte trei șiruri suprapuse de vâslași) punice, încărcate cu vâslași, dar sărace în soldați"49. Negotiatores (de multe ori era vorba de sclavi sau de liberți) parcurgeau țările recent cucerite de către legiunile romane pentru a face comerț cu tot felul de produse, printre care se număra și vinul. Negustorii romani transportau vinul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
reducerea TA este consistentă, 4,3-10/1,7-6 mmHg (1). La pacien ii vârstnici trebuie acordată însă atenție nivelului seric de potasiu, având în vedere afectarea funcției renale. Bine cunoscutul trial DASH demonstrează beneficiile dietei bogate în fructe și legume, sărace în grăsimi saturate, la orice vârstă, precum și importanța restricției sodate. TAS a scăzut în medie cu 8,1 mmHg la hipertensivii cu vârste între 55 i 76 de ani, comparativ cu 4,3 mmHg pentru adulții de 23-41 de ani
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
că Domnu’ Gigi a dat mâna cu toată lumea. și cu gunoierii !”. Mai aflu și faptul că resturile de sarmale risipite prin interior provin de la Primăria din Iași, „sunt de la cantina de ajutor social, au muncit femeile de acolo toată noaptea, săracele, știu de la nevasta mea, că-i angajată acolo, pe curățenie”, și că nu trebuie să mă las înșelat de imaginea actuală a cortului, „azinoapte, pe frig și pe ploaie, cortul era plin de oameni. Se încălzeau ca animalele, unii pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am preparat și cum le-am mâncat după aceea nu mai țin minte. După aia știu că ne-am jucat cu o oaie, am muls-o, și oaia aia știu că ne-a dat o sută de grame de lapte, săraca, a dat cu piciorul. Asta era „joaca”. Cine putea să se joace, că nu te gândeai la așa ceva. Sau nu mai țin eu minte. Dar știu că, pe lângă faptul că era și pericol... O dată nemții ne-au urmărit și noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
afară. Erau niște clădiri bombardate, se duceau și curățau În jurul lor, demolau ce-a mai rămas. Și m-am dus la ea tot așa Îmbrăcat și ea s-a apucat și a tăiat mânecile la pufoaica aia după mărimea mea, săraca. Mi-a cusut cu mâna cumva, mă rog, tata n-a mai putut să Îmbrace pufoaica, că era cu mâneci scurte (râde). Și cu cizmele alea, cu niște obiele, mă rog, cu ce era... Și venise iarna, am făcut tifos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În pace. Și am rămas la Moghilev. Țin minte că am nimerit la o doamnă În vârstă - pentru mine era bătrână, dar poate că nu era chiar așa bătrână - care ne-a găzduit, probabil contra unei plăți. Ne-a găzduit, săraca. Și ce a putut să ne ofere? Un pat de copil, În care am dormit toți patru, dacă poți să-ți imaginezi. Bine, nu cred c-am dormit. Am stat la ea două săptămâni. Ce-am mai făcut pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a lovit-o cu o bâtă (avea o bâtă În formă de șarpe), sculptată, i-a crăpat efectiv mușchiul - și i-a strigat ceva ce nici acum n-am uitat: „Nu te-ai săturat, jidoavcă Împuțită, de sânge românesc?”... Și, săraca mama, bineînțeles că i-a căzut din mână legăturica, a plecat, sigur că i s-a umflat mâna... A trebuit ca un medic să-i Închidă rana... Vă referiți la medicii evrei deportați? Bineînțeles... La Mărculești unde ați fost cazați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
foarte bun și avea un salariu bun, așa Încât s-a presupus că și noi am ascuns bijuterii. Și pe tema asta și tata și mama, au fost duși la camera de tortură, unde au fost torturați, bătuți la tălpi... Mama, săraca, după două ședințe de tortură a albit complet și n-a mai putut Încălța nici un pantof, așa i s-au umflat picioarele. Această situație mai târziu a fost fatală pentru ea, pentru că, deși avea doar 45 de ani, cu părul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
avut și bagaje deja, câmâși de schimb, mă rog, o sacoșă militară, am făcut rost. Mergeam, tata Înainte și eu după el, și deodată mă strigă cineva: era soră-mea. Vă dați seama, Întâlnire extraordinară. Atunci am aflat că mama, săraca, nu mai este, iar ea nu știa nimic despre noi. Și ea a venit acasă În iulie - s-a eliberat la Auschwitz, printre foarte puținii care s-au eliberat În ianuarie la Auschwitz, pentru că cei care puteau să umble, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
făcut școală. Nici părinții nu v-au povestit cum se putea ajunge Într-o școală locală? Nu, pentru că nici nu era o temă. Ce să povestească unui copil de 12 ani? După aceea am devenit matur, după lagăr, și mama, săraca, nu mai era. Ați spus că În ghetoul din Reghin era un sistem de tortură. Cine erau cei care Îndeplineau această „muncă”? Erau jandarmi unguri civili. Mă rog, nu știam ce grade aveau - erau vreo patru inși care, când veneau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
când s-a Întors din lagăr, după al doilea război mondial. Spunea că Îi așteptați, pe el și pe tatăl dumneavoastră, În fiecare zi... Martha Marmor:În fiecare zi... Tot așteptam să sosească cineva din familie. Știam că maică-mea, săraca, nu poate să se Întoarcă, pentru că a fost selectată și gazată, dar speram ca tatăl meu măcar să se Întoarcă, deși avea peste 51 de ani, iar cei peste 50 nu se prea Întorceau. Și odată stăteam acolo pe bancă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
grijă de mine - la ora 3 m-a scos: „Hai acum să te speli cu puțină apă, că dacă te trezești mai târziu nu te mai poți spăla”. Avea grijă de mine, era o femeie foarte hotărâtă. S-a Întors, săraca, și soțul ei s-a Întors, dar băiatul lor, mai mare cu un an decât fratele meu, a murit acolo. Așa de cumsecade a fost, a avut grijă de mine... Când m-am măritat, ea ne-a găsit și la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apoi am adunat iarbă, am dus... Că eram tânără, aveam 18 ani - acolo am Împlinit 18 ani. După ce am lucrat la pietre, după vreo două luni și ceva am fost transportați Înapoi la Auschwitz. A fost o foarte mare selecție - săraca doamna Diamantstein atunci și-a pierdut mama: mama ei avea 47 de ani, dar a avut picioarele umflate și a fost trimisă la stânga. Eu am rămas cu doamna aceea, cu mama mea de lagăr, care a fost așa de cumsecade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Repede, repede, toată lumea să se dea jos. Nu luați nimic cu voi și Încolonați-vă”. Și atunci a venit unul și a spus: „Copiii și bolnavii să stea deoparte, că o să-i transportăm cu camioanele”. Noi ne-am bucurat, că săraca mama nu era bătrână, dar era bolnavă de inimă. S-a dus acolo. Ea n-avea copii mici și toate celelalte, cu copii mici, s-au Înghesuit acolo. Ne-au despărțit și de bărbați, și a venit Mengele și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cumva era transportul care a fost Înecat apoi acolo și n-a mai revenit - a murit acolo. Susana Diamantstein: Era un transport... Au fost duși pe mare și au fost scufundați. Tușa Etelka: Scufundați, da. Și așa a murit ea, săraca, voind să scape. Pe noi tot ne-a chemat, dar noi, poate că și din pasivitate, pentru că toți prietenii mei erau acolo... și doamna a spus: „Nu vă duceți nicăieri” - și am stat. Peste vreo 3-4 săptămâni a venit iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Varșovia. Și SS-istul a apărut și a strigat: „Cântăreața - afară!”. A scos-o exact În mijloc și i-a spus să cânte aria din opera Evreica. Și eu am zis: „Ia, ce cult e omul, știe de Halevy”. Și săraca a Început să cânte, dar nu s-a auzit nici un cuvânt. Era o iarnă Îngrozitoare, numai ieșeau aburi din gură - o chinuia. El s-a băgat În baracă și doamna cânta. Când s-a plictisit a spus „Gata!” și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dat-o pe soră-mea mai În spate și s-a așezat lângă mine. A văzut că nu cânt: „Cântă!”. Eu nu. „Cântă!” - și ținea mâna pe baionetă. Pentru mai puțin te omorau. Și Îmi zic În capul meu: „Doamne, săraca soră-mea, imediat rămâne singură, și zăpada asta albă, imaculată, ce roșie o să fie. Dar nu-i păcat de anii mei. Eu nu cânt”. Nici n-am cântat și s-a dus. M-a lăsat În pace. Dar vă Închipuiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
doi, pe prici, și jos aud: „To be or not to be”, poezii din Baudelaire, fragmente din Balzac... Una dintre profesoarele noastre, cea de limba engleză, era În comă, muribundă... Și, În această stare de inconștiență, nu a avut timp, săraca, să moară, că au venit... ADLER: Păi, marea majoritate a profesorilor noștri au murit acolo. Nu știu, dintre bărbați, În afară de Gabor, care era profesor de gimnastică, nu știu dacă a scăpat careva... Graf a murit, Antal a murit, majoritatea au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceva conserve știu că am luat. Ne-am Învârtit și pe acolo. Debandadă totală. Plecăm, mergem spre gară, că am auzit că acolo erau ceva haine, Într-un tren spart. Am Îmbrăcat niște haine nemțești. Era o rusoaică tânără și, săraca, ne aducea și mâncare. Se uita la noi și plângea mereu În hohote. Din câte am Înțeles, ar fi avut copiii omorâți și, săraca, Își aducea aminte. Și plângea În hohote. N-am s-o uit niciodată... Am stat câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ceva haine, Într-un tren spart. Am Îmbrăcat niște haine nemțești. Era o rusoaică tânără și, săraca, ne aducea și mâncare. Se uita la noi și plângea mereu În hohote. Din câte am Înțeles, ar fi avut copiii omorâți și, săraca, Își aducea aminte. Și plângea În hohote. N-am s-o uit niciodată... Am stat câteva zile. Mi se pare că În oraș a Început debandada. Americanii au Început să facă ordine. Ne-au strâns și ne-au dus Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
miam zis că voi avea timp să pun mâna pe condei. Când colo, doamna pe care ați văzut-o în ultima Dv. vizită la Muzeu, salariată la noi, s-a apucat să nască la 7 luni. Nu-i vina ei, săraca, da’ mie mi-a stricat concediul, căci am fost rechemat urgent, cu adresă oficială. Orice rău, spre bine. Zic asta, pentru că am avut fericita ocazie de a cunoaște și a schimba câteva vorbe cu fiul Dv., dl. Prof. Mureș Rădășanu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
și, după cum se poate lesne observa din situația prezentată de guvernanți, ca o mare realizare economică, cele două milioane de slugi din spațiul carpato-danubiano-pontic se vor dubla. Ei, atunci să te ții, cum vor curge râuri de lapte și miere pe săraca Românie. Așa de afurisită e treaba în politica românească, că nu mai știi cum se făcu, că nu-i nimic de făcut în România. Cică n-ai investitori străini. Și te lași tu, bleaga lumii, în seama străinilor, să-ți
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
panouri, adevărate supape de eliberat tensiunile acumulate, pe malul Prutului stă lelea Safta din Nisiporeni, așteptând să i se dea drumul, fără vize și fără bani, în țara în care s-a născut și a învățat primele clase primare. Ea, săraca, speră că, vânzând pe piața din Iași sau de la Galați traista ei de prune și nuci și damigeana de vin, își va acoperi nevoile, fără să mai aștepte ajutorul celor din familie, plecați și ei să slugărească Europa. Acum, Prutul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de la guvern, dracu’ știe, să fie arestat un legionar. Acela era un băiat sărac. Săracu’, se însurase și el și-i născuse nevasta. Da’, ca să vezi... Se duce Voinescu, dom’le, și-l arestează seara, de lângă nevastă! Să moară aia, săraca! Că dacă n-ai inimă, n-ai! Și ce să vezi? Să vezi și să nu crezi! Îl ia Voinescu pe legionar la post, îl bate bine, așa, degeaba, că doar nu-i făcuse nimic lui. Și după ce-l bate
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pentru mult prea numeroasa comunitate evreiască. Prima opțiune pentru evrei n-ar fi fost nici comunismul, nici sămănătorismul lui Iorga, întrucît ei aveau o mentalitate occidentală, capitalistă. Deocamdată, sosirea sovieticilor părea să fie o binefacere pentru majoritatea maselor disperat de sărace de evrei față de teroarea în care trăiseră pînă atunci și față de cea care avea să se dezlănțuie! Istoria joacă feste ciudate celor implicați în ea. În Europa central-răsăriteană, mulți dintre evreii persecutați, deși aveau o mentalitate profund capitalistă, optau pentru
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]