1,766 matches
-
Filimon, care fusese - poate nu întâmplător - fiu de popă și epitrop al bisericii Enei din București, nota cu regret următoarele: Am alergat prin sate și cătune, am vorbit cu țărani bătrâni și tineri; ce e drept, sunt plini și ei, sărmanii, de mârșăvii până între urechi, dar n-am găsit nici între dânșii pe oamenii ce căutam. Am intrat în locașul lui Dumnezeu, am observat cu conștiință clerul înalt și pe cel proletar. Dar vai! Ce dezamăgire... Acolo unde credeam că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
după ce erau părăsite de ceea ce s-ar putea numi viața lor individuală. Ucis și adus pe punte pentru a fi jupuit de piele, unul dintre acești rechini era cît pe ce să-i reteze mîna lui Queequeg, în clipa cînd sărmanul de el încerca să-i închidă fălcile ucigașe. Ă Queequeg nu pasă de zeul care făcut pe rechin, zise sălbaticul, agitîndu-și mîna rănită. Zeu din Fiji sau zeu din Nantucket, zeul care făcut pe rechin trebuie să fie indian afurisit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de vas. între timp, Ahab citea, parcă bombănind: Ă Domnul Har... da, domnul Harry - pun rămășag că-i de la nevasta omului, e un scris fin, de femeie - da, domnul Harry Macey, de pe vasul Ieroboam... Păi, e chiar Macey, mortul! Ă Sărmanul, sărmanul! oftă Mayhew. Și-i tocmai de la nevastă-sa! Dă-mi-o, însă, te rog! Ă Ba nu, păstreaz-o dumneata! exclamă Gabriel către Ahab. în curînd vei apuca pe același drum! Ă Rămînă-ți-ar în gît blestemele! răcni Ahab. Căpitane Mayhew
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vas. între timp, Ahab citea, parcă bombănind: Ă Domnul Har... da, domnul Harry - pun rămășag că-i de la nevasta omului, e un scris fin, de femeie - da, domnul Harry Macey, de pe vasul Ieroboam... Păi, e chiar Macey, mortul! Ă Sărmanul, sărmanul! oftă Mayhew. Și-i tocmai de la nevastă-sa! Dă-mi-o, însă, te rog! Ă Ba nu, păstreaz-o dumneata! exclamă Gabriel către Ahab. în curînd vei apuca pe același drum! Ă Rămînă-ți-ar în gît blestemele! răcni Ahab. Căpitane Mayhew, fii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care-i săreau în ajutor, sapele acelea imprudente riscau uneori să taie mai degrabă un picior de om decît o coadă de pește, mai ales că atît harponistul cît și rechinii erau ascunși uneori pe jumătate de apa însîngerată. Dar sărmanul Queequeg, care gîfîia și se canonea cu cîrligul acela de fier, se ruga, cred, mereu lui Yojo, lăsîndu-și viața în seama zeului său. Iar eu îl întrebam în gînd, în vreme ce trăgeam saula și o slăbeam la fiece val: Ă Bine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ghimberul combustibilul pe care dumneata, Cocuță, îl folosești pentru a aprinde un foc în acest canibal rebegit? Ghimber! Ce naiba-i ghimberul? Cărbune de mare? Lemn de foc? Chibrit? Iască? Praf de pușcă?... Ce naiba-i ghimberul, te-ntreb, de-l oferi sărmanului nostru Queequeg? Și, apropiindu-se de Starbuck, proaspăt sosit de la prova, adăugă brusc: Ă Aici și-a vîrît nasul nu știu ce Societate de temperanță! Vrei să fii așa de amabil și să te uiți în cana asta? Miroase-o te rog
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o ținea cu o singură mînă, fie că locul unde stătea era prea lunecos, fie că Diavolul însuși își vîrîse coada, fără a-și motiva intențiile - fapt este că, deodată, în vreme ce a optzecea sau nouăzecea găleată ieșea, bolborosind, din poloboc, sărmanul Tashtego căzu cu capul în jos, ca o găleată într-un puț, în adîncurile acestui uriaș poloboc de Heidelberg, în care dispăru - Dumnezeule! - cu un oribil gîlgîit uleios! Ă Om peste bord! strigă Daggoo, care-și veni primul în fire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dop și după aceea o faci să se scufunde într-o stihie cu o densitate mult mai mare decît a ei! Te-am prins!“. Nu, nu voi m-ați prins pe mine, ci eu pe voi. Căci în clipa cînd sărmanul Tashtego a căzut în puț, „cutia“ fusese aproape golită de substanța ei mai ușoară, lăsînd doar peretele dens, tendinos - o materie mult mai grea decît apa mării, după cum am mai spus, care se scufundă de parc-ar fi o bucată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lampa cu fitil a căpitanului. Da, cunoaștem noi toate astea! Dar iată un broscoi care se mulțumește cu deșeurile aruncate de noi, cu cașalotul în care ne-am înfipt noi drugii. Da și cu oasele ăluilalt hoit prețios, de colo! Sărmanul! Hai, băieți, careva dintre voi să-și scoată pălăria, ca să facem o chetă pentru nițeluș ulei, de pomană. Căci uleiul pe care-o să-l stoarcă dumnealui din hoitul ăla, n-o să fie bun nici pentru închisoare, nu, nici măcar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
însă, ca la bord să se nimerească vreun individ neobișnuit de firav, neîndemînatic sau sfios, individul acela e pus negreșit să păzească vasul. Așa se întîmplase la bordul vasului Pequod, cu un negrișor poreclit Pippin sau mai pe scurt Pip. Sărmanul Pip! Ați mai auzit de el și vă amintiți desigur de noaptea aceea dramatică, în care tamburina lui a răsunat cu o veselie atît de lugubră. Prin înfățișarea lor exterioară, Pip și Cocuță alcătuiau un cuplu, ca un mînz negru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
umplută cu aer. Corabia era încărcată în partea de sus, întocmai ca un student famelic, cu capul plin de Aristotel. Mare noroc am avut că n-am primit atunci vizita unui taifun. Tocmai în perioada aceea, bunul meu prieten păgîn, sărmanul Queequeg, s-a îmbolnăvit de niște friguri care erau cît pe ce să-l răpună. în treacăt fie spus, în profesiunea asta, a vînătorilor de balene, nu există sinecuri; rangul și pericolul merg mînă în mînă; pînă ajungi căpitan, de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și să coboare apoi în bezna din adîncul calei, ca să asude amarnic în acea temniță subterană, mînuind cu dibăcie butoaiele grele, pentru a le anima. într-un cuvînt, harponiștii de pe o balenieră sînt niște hamali, cum li se și spune. Sărmanul Queequeg! Dacă în momentele acelea, cînd corabia era cu burta pe jumătate goală, v-ați fi aplecat peste bocaport, l-ați .fi putut vedea tîrîndu-se, gol pînă la brîu, prin mîzga aceea unsuroasă și jilavă, întocmai ca o șopîrlă în fundul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care doar un scriitor înviat din morți ar putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau grec în agonie n-a avut, cred, gînduri mai sublime și mai sfinte decît umbrele misterioase ce se tîrau pe fața sărmanului Queequeg, în clipa cînd zăcea nemișcat în hamacul lui, iar marea părea ea însăși să-l legene blînd, purtîndu-l pe ultimul său drum și ridicîndu-l din ce în ce mai sus, pe undele ei nevăzute, spre paradisul ce-i era hărăzit. Toți membrii echipajului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sicriul. Primind comanda, dulgherul își luă rigla și, cu promptitudinea indiferentă ce-l caracteriza, purcese numaidecît la teuga și-l măsură din cap pînă-n picioare pe Queequeg, însemnîndu-i trupul cu un tibișir, ori de cîte ori muta rigla. Ă Vai, sărmanul de el! exclamă marinarul din Long-Island. Acum va trebui să moară. întorcîndu-se la tejgheaua lui, dulgherul transcrise pe ea, pentru mai multă siguranță, măsurile și făcu apoi două crestături la capete. După aceea, își aduse uneltele și scîndurile și se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acela, Queequeg ceru, spre consternarea tuturor, ca sicriul să-i fie adus numaidecît, iar ei nu putură să-l refuze, căci se știe cît de tiranici sînt unii muribunzi; și oricum, trebuie să le facem pe voie, mai ales că, sărmanii de ei, tot au să moară curînd și n-au să ne mai incomodeze! Aplecat peste marginea hamacului, Queequeg privi îndelung și cu luare aminte sicriul. Apoi ceru să i se aducă harponul și să i se scoată mînerul de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
băiete, ești legat de mine prin frînghii împletite din corzile inimii mele. Hai, să coborâm în cabină. Ă Ce-i asta? exclamă băiatul, privind ținta mîna lui Ahab și pipăind-o. Ia uite ce piele de rechin, catifelată! Vai, dacă sărmanul Pip ar fi fost dezmierdat de o mînă ca asta, poate că nu s-ar mai fi pierdut! E ca o parîmă trainică, de care se pot agăța sufletele slabe. A, domnule căpitan, porunciți-i lui Perth să lege laolaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Și, pe deasupra, de-a dreptul nebun! Dar am impresia că principiul „cui pe cui se scoate“ se aplică și în cazul lui: nu mai vorbește în dodii! Ă Mi s-a spus, domnule, că Stubb l-a părăsit odată pe sărmanul Pip, ale cărui oase sînt acum albe de bună seamă, deși fuseseră cîndva acoperite de-o piele neagră. Eu, însă, n-o să te părăsesc, domnule căpitan, așa cum l-a părăsit Stubb pe micul Pip. Trebuie sa merg cu dumneata! Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcea pe oameni să vorbească În graiul jivinelor, astăzi mărturisesc că operația aceasta de tălmăcire a unui jargon animalic, reflex al unor raporturi animalice Între oameni, Îmi provoacă dezgust: dacă o fac, e numai pentru că o socotesc necesară. (Ă). Da, sărmanilor! voi puteți să mințiți, să falsificați, să provocați, să ațâțați la omor, dar nu să vă ridicați cu mintea la Înțelegerea noilor relații dintre oamenii care s-au eliberat de sub jugul capitalului. (Ă). Cum să puteți voi Înțelege cât de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fără nici o expresie. - Cineva a pomenit de niște bani. Pentru ce? Rostul amenințării îl cunosc. Încerci să te convingi că mă poți speria. - Vorbește cu mine așa și o să te trezești cu niște nasturi de plumb în vestă. - Chiar așa! Sărmanul Marlowe cu nasturi de plumb în vestă. În ciuda evidentelor scăderi la nivelul construcției, The High Window posedă o marcă stilistică de cea mai înaltă clasă. Excelenta calitate a descrierilor, spectaculozitatea replicilor, arta cu adevărat fascinantă a comparației, plăcerea hiperbolizării, a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și să combată „manevrele coaliției antinaționale care a inițiat și a pus În practică scenariile de destabilizare și de dezmembrare a României”. În 1990, Vadim Tudor declara deja că a „Îmbrăcat cămașa morții pentru cauza națională”. „Trebuie să evităm ceea ce sărmanul Ceaușescu a spus În ultimele momente ale vieții sale: anume că evenimentele din decembrie vor duce la aneantizarea României”, declara viitorul președinte al partidului. Naționalismul extremist al partidului s-a tradus, În primul rând, prin atacuri Împotriva minorităților naționale și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
lunar de două ori la serviciu. Risipa lui ne duce de-a dreptul la groapă Căci uită uneori deschis robinetul de apă. Să fie criticat și sancționat spre pilda tuturor Acest iepure nedisciplinat și risipitor. Sub săgețile sale îndrăznețe Iepurele, sărmanul, schimbă fețe fețe. Dar ce-i? Dintr-odată măgarul nu mai tună, Se potolește din senin imensa furtună. Măgarul are o mutră de înger, blajină, Și cuvântul mai dulce ca o mandolină, Când privirile lui se-ndreaptă, în consecință, Către
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Ce resorturi psihologice l-or fi determinat să-și asume cu atâta seriozitate tâmpeniile care i se puneau În cârcă? El a furnizat termenul și un vag context, dar conținutul a fost elaborat de o echipă de „specialiști”. Vladimir Tismăneanu: Sărmanul Papu nici nu-și dădea seama cum se repeta la București scenariul de la Moscova din 1946, cum participa, de fapt, la construirea jdanovismului românesc. Întreaga ideologie a jdanovismului se baza pe prioritatea, preeminența, antecedența rusească În orice cucerire științifică și
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ia la bani mărunți pe Mântuitor, reproșându-I că n-a vândut parfumul pentru a Împărți apoi banii săracilor. De ce a făcut asta? Ioan vine cu un amănunt inedit, care desăvârșește diabolizarea: nu pentru că i-ar fi păsat lui de sărmani, ci pentru că, fiind vistiernicul grupului, și hoț pe deasupra, pierduse o bună ocazie de a-și băga o sumă frumoasă În buzunar: „Iuda Iscariotul, unul dintre ucenicii Săi, cel care avea să-L predea, spune: De ce nu s-a vândut parfumul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
merge mai departe pe linia acestui determinism etnic, implicând în discuție și simbolismul Luceafărului, pus în relație cu cel din Miorița și Meșterul Manole, și glosând despre seninătatea în fața morții, unirea principiilor masculin și feminin (Hyperion ca hermafrodit) etc. În Sărmanul Dionis, celălalt text-pivot al comentariilor, ar fi tot o unire, acum între lume și Dumnezeu, la fel de reprezentativă etnic, după cum propriu românilor le-ar fi echilibrul/absența „tensiunii metafizice și a spasmelor abisale (pascaliene)”. Cartea a fost întâmpinată foarte critic de
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
cizelate, iar articularea să fi eșuat tocmai din excesiva conturare (până la autonomie deplină) a părților. Prea sunt bine definite unele episoade (cele patru bagaje literate, în linia antropomorfizării obiectuale din suprarealism, cuplul aproape shakespearian Bruță-Chiose, bufoni, boschetari, gropari fără craniul sărmanului Yorick, apoi scena de amor în trei - Genel, Gabriela plus spectrul lui Mircea Eliade, în prelunga intertextuare cu La țigănci, destinul junelui supranumit Pink Floyd, poveste-n poveste, cu un halucinant cuplu de octogenare, figura lui Doru Cișmea-Sinistratul, corelată cu
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]