6,771 matches
-
în care case de vânzare mai locuiește cineva. Ellis alcătuiește o listă a caselor pe care să le călcăm mâine. Ne cazăm într-un hotel frumușel și tragem un pui de somn. După miezul nopții, Brandy mă trezește cu un sărut. Ea și Ellis se duc să vândă stocul pe care l-am strâns în Seattle. Probabil că și trag. Nu-mi pasă. — Și nu, zice Brandy. Domnișoara Alexander n-o să le sune pe surorile Rhea cât e-n oraș. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
beton, iar spațiul dintre plăci e umplut cu rumeguș. Așa încât nici o sirenă de poliție sau vuiet de metrou să nu poată strica vraja unei morți false pe scenă. Astfel încât nici o alarmă de mașină sau ciocan pneumatic să nu transforme un sărut romantic într-o scenă la care se râde în hohote. Apusul e atunci când domnul Whittier se uită la ceas și spune noapte bună. Apoi urcă până în cabina de proiecție și întrerupe circuitele, stinge luminile în hol, în foaieruri, în saloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în iarbă, cu ochii închiși. Un coleg se apropie ușor de el, se aplecă asupra-i și-i puse mâinile la ochi. Pipăind palmele lipite peste față, Narcis trebuia să ghicească cine este posesorul lor. Dacă nimerea, se bucura de sărutul celui care îi acoperise ochii. Convins că era vorba de o fată, Sava se chinui, zadarnic, s-o dibuiască. Se ridică de jos nemulțumit, dar, când dădu cu ochii de Cosmin, nu știu cum să-și mulțumească pentru nepriceperea de care dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
le vedea sufletul ei. El o asculta în extaz, în vreme ce Luana îi săruta fruntea inteligentă, părul frumos, ochii albaștri. Amețit, aiurit de cuvinte pe care nimeni nu i le mai spusese vreodată, Ernest își lipi buzele de ale ei. Învățară sărutul împreună, într-o liniște deplină, în armonia pură a două suflete abia înmugurite care aveau să dea în floare, cu siguranță, ceva mai târziu. În a treia zi a prieteniei lor, Luana îl așteptă în camera Emei din complexul "Pușchin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să intre iarăși în panică, s-o streseze cu întrebări delicate. Rămas în Iași pe tot parcursul verii, Ștefan era măcinat de gânduri contradictorii. Ce voia fata asta de la el? Deși relația lor intimă nu mersese mai departe de un sărut ori o mângâiere, nu încercase și nu dorise nimic mai mult -, o simțea vibrând în brațele lui cu o căldură și o pasiune de care n-o crezuse în stare, făcându-l s-o privească aiurit, măcinat de tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fiind prea obosit iar ea grăbită să-și reia lectura. Începu să facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit să dea numeroase telefoane ca s-o facă să se întoarcă. Nu era prost. Simțea că o pierde. Sărutul ei pătimaș, care-l arunca odinioară în extaz, dispăruse. Scenele de gelozie și interminabilele mustrări pieriseră, lăsând în urmă o indiferență dureroasă. Nevasta lui își reînnoise garderoba, își schimbase pieptănătura. Unduirile timide de puștoaică deveniră, fără ca el să știe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unde sunt părinții, frații, prietenii și cunoscuții. Acasă! Ce poate suna mai frumos, mai aproape, mai al tău?... Străduța copilăriei tale e așa cum ai lăsat-o la plecare, magistrala plimbărilor cu bicicleta te impresionează în același fel, liceul, banca primului sărut, toate te-au așteptat cuminți să te întorci... Nimic nu s-a schimbat. Doar oamenii. Oamenii nu mai sunt aceiași. Nici tu nu mai ești". Patronul, fost muncitor în laminor, deschisese ziarul cu bani împrumutați de la un frate fugit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorbise încontinuu, cu o hotărâre de nezdruncinat, despre tot ce-i trecuse prin minte, nebărbierit și cu hainele neschimbate, el își aminti cu glas tare de prima lor întâlnire, acel dans timid stingherit de căutări ascunse. Își aminti întâiul lor sărut, pe care-l pornise agale, cu blândețe, ca un învățător devotat, pentru ca mai apoi ea să-l surprindă cu pasiunea și priceperea pornită din suflet a buzelor ei fierbinți, uluindu-l, făcându-l să se întrebe dacă tot ce trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vadă că suferă. Se acoperise cu văluri peste văluri de abstinență și suferință doar să-i fie ei bine. Nu mai putea. Pur și simplu, nu mai era în stare. Și-a apropiat buzele de ale ei, oferindu-i acel sărut pe care numai el îl știa. Mâinile i-au mângâiat învelișul, dăruindu-i acea atingere pe care numai el o cunoștea. Luana și-a lăsat pradă frumuseții și priceperii lui trupul, sufletul și mintea. A întins-o peste așternut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a fost cam plicticoasă. Când au traversat impunătorul hol, bărbați eleganți, În cos tume coloniale, și femei costisitoare, În rochii cu sclipici, au Întors capul să-i privească. După ce au ieșit din hotel, au șovăit câteva clipe Înaintea despărțirii. Un sărut pe obraz? Nici gând. O Îmbrățișare? Tot prea intim. O strângere de mână? Prea ceremonios. — Cred că ne vedem mâine, a zis Margaret și a făcut cu mâna un semn discret de rămas bun. — Sigur, a convenit Din și a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
totuși ambiguă, estompată, dacă nu ar fi venit cu totul întâmplător acasă. Fana l-a auzit urcând treptele, a sărit din fotoliu vioaie, i s-a postat în cale ca un paznic, cerând vama ce-i făcea liberă trecerea: un sărut pe obraz. Mulțumită, a aplecat capul și s-a dat la o parte din ușă. L-a poftit să intre, l-a condus ceremonios către Carmina. Era un bărbat prezentabil, cu tâmplele cochet albite, cu sprâncene dese, cu colțurile ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
geci pe la spate a mă bucur să te văd, și eu... rămân în prag, Vlaicu întreabă de pe scări unde e liftul, mai jos, explică Filosoful vag, adică du-te tu puțin înainte... și Vlaicu se duce, el se întoarce la sărutul din ușă, care devenise un obicei ce reînnoda prin aer relația noastră din pat, mâine să nu te faci că nu mă cunoști... sigur! deși așa va face, dar atunci cine se gândea cu adevărat la asta... Filosoful e tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
limită, și știi că mâine Cuiva vine să-mi repare calculatorul? Asta chiar e o chestie... Filosoful se întoarce de pe scară și ne sărutăm pe gură, așa cum nu voia Marius, unul dus spre celălalt, cu ochii mici, apoi el gustă sărutul încă o dată rămas pe buzele lui, mie îmi seamănă cu o cămilă de fiecare dată când face așa, geme într-un fel disperat, dar la modul pierdut, fără apărare, ca și cum ai putea să-l ucizi indiferent cu ce, cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
închiși, râd și eu, acum tu de ce râzi? da’ tu de ce râzi? 10 centimetri distanță și parcă tot corpul e la radiografie, mă culc pe brațul lui și ne liniștim doar 1 secundă în îmbrățișare, sărutându-ne și el gustând sărutul cu limba atunci când trage aer, vezi... acum nu mai suntem într-un scurtmetraj prost. Ești în formă... oarecum, mă faci, îmi trimite el mesaj de la mare, când eu, beată, am avut tupeul să-l sun, dar deja lucrurile se stinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ne prinde bine, i-am spus că a 2-a zi nu mă va mai cunoaște, ei vezi? vezi că-ți dau bună dimineața, spune el, dar normal, ești în pat cu mine, și eu ți-am văzut ochii de după sărut și zâmbetul a ce bine că ești, de aproape, din răsuflarea mea, aici, acum, și eu știu ce înseamnă asta, copii! copii suntem, care ne bucurăm de descoperirea noastră din sărut și râdem, ești aici, și mâinile ard pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu mine, și eu ți-am văzut ochii de după sărut și zâmbetul a ce bine că ești, de aproape, din răsuflarea mea, aici, acum, și eu știu ce înseamnă asta, copii! copii suntem, care ne bucurăm de descoperirea noastră din sărut și râdem, ești aici, și mâinile ard pe tot corpul și mă muști de burtă, de spate, de sâni, ah, de pernă, nu te mai poți opri din foame, te simt, te am, mă ai, la limita ființei tale, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
toate licorile care curg și fac buzele moi și mari și multe în aerul furat în grabă și contra timpului, ajungi din ce în ce mai adânc, mai adânc, în carne, în tine, în mine, în altceva, ahh, nu mă mai pot opri din sărut și din disperarea asta a noastră care ne vrem acum, amândoi, în același timp, ahh?! te-am tras de păr? iartă-mă... nu ne mai putem opri din sărut, din foame, din carne și de ce așa?! De ce așa?! De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în mine, în altceva, ahh, nu mă mai pot opri din sărut și din disperarea asta a noastră care ne vrem acum, amândoi, în același timp, ahh?! te-am tras de păr? iartă-mă... nu ne mai putem opri din sărut, din foame, din carne și de ce așa?! De ce așa?! De ce nu se pune și de ce nu durează ne-carnea și carnea și transpirația ta și mirosul tău și de ce tricoul tău l-am lăsat tot acolo unde l-ai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sărută în pragul ușii, așa cum mai făcuse, dar mai cuprinde camera o dată și eu știu ce înseamnă privirea lui serioasă, nu mai era pa-pa... în șoaptă, să nu ne audă Vlaicu, care caută liftul prin imobil, și nici încă un sărut furat, tot în șoaptă, și eu care mă simțeam mare din cauza șoaptei și a mersului lui cu spatele, pe scări în jos, sprijinit de perete pe dibuite, ochi în ochi, până la colț, unde nu l-am mai văzut, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vii la mine? Da! în cât timp? în jumătate de oră, eu acceptasem iubita care venea din Maroc și el acceptase să mai vină și eu am știut că ne îndepărtăm, la loc, cum fusesem înainte de a vorbi vreodată, din sărut în spate în spate, și nu mă mai caută noaptea, și nu mă mai mângâie pe spate, și nu mai râde în râsul meu, după uimirea din sărutări repetate și rapide ca de copil, și el se va ridica din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o îmbrățișare de ajuns, o mângâiere pe obraz de care m-ai îmbolnăvit tu, tata, scriu și propria mea scriere se unește cu mine ca și cum m-aș întregi după o lungă pierdere, cuvinte nenumărate, fără punctuație, mare, nisip, plajă, Păianjen, sărut, să nu te-ndrăgostești, am venit pentru că m-ai chemat, buf! Poveștile se înșurubează în capul meu și scrise îmi ies din cap și îmi eliberează tensiunea ca și cum mi-aș tăia venele, scriu și mă scurg în ecran prin degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
salvare, iubirea care nu are curaj și sadismul vorbei din gură care râde tot poate să piară, tot ce pare și nu e, dacă este, și ceea ce nu este nu este, negrul devine negru și albul alb și zâmbetul de după sărut văzut cu ochii mei în ochii tăi nu are rădăcină în celălalt și trebuie rupt, și venirea la București a dragostei care se simte chemată trebuie oprită la Galați în accident feroviar și anii stați cu un om în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
jalnică a lui Șam, adaugă: Îmi pare rău, Șam. N-ar trebui să te tachinez. Nu în dimineața asta. Îl săruta pe obraz împăciuitor. El o cuprinse cu brațul și o săruta pe buze. Eleanor îi răspunse pe jumătate la sărut, însă după două-trei secunde îl împinse la o parte. — Nu, Șam... De ce nu? — Te folosești de mine doar ca să-ți mai alini orgoliul rănit. — Ba nu. — Ba da. Fiindcă nici o altă femeie nu mai e disponibilă atât de devreme într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de statui. 213 Este scrisă pe ulcioare, pe ștergare și pe ii (V.Carianopol). O limbă ca un fagure de miere (M. Eminescu). Freamăt tânăr de pădure. Grai de păsări legănând luceferi (I. Pillat). Alcătuire de cuvinte românești (V. Eftimiu). ,,Sărut vatra și-al ei nume Care veșnic ne adună, Vatra ce-a născut pe lume Limba noastră cea română.” Despre mare: țărmul tristei mări; călimara cu guri întunecate; marea cea nesfârșită; valuri înspumate; nisip fin și argintiu; oglinda sufletului; oglinda
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ne lăsa maturi, când gândurile ne sunt senine ca lacrima de pe firul de iarbă al dimineții! Toată viața vom fi maturi, dar câtă copilărie are viața?! Smaranda Nicula, clasa a V-a C Poveste despre viață Nu voi renunța la sărutul primăvăratec. Știu că e iarnă. Mai știu că mi-au înghețat lacrimile pe obraz. Voi ține minte că nu am meritat să primesc sărutul morții. Dacă măcar ar fi fost vară, l-aș fi înmuiat în apa dulce a florilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]