1,053 matches
-
și învățătura protestantă. Între anii 1876-1886 nu s-a putut opune ieșirii din Biserica evanghelică săsească a celor 16 comunități evanghelice cu credincioși maghiari pentru că a trebuit să țină seama de evoluția politică din Austro-Ungaria. Fiind adept al autonomiei comunității săsești din Transilvania, Teutsch a finalizat unirea comunităților săsești în Biserica evanghelică săsească. A căutat păstrarea integrității lingvistice și culturale săsești, opunându-se cu vehemență în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea politicii de maghiarizare a învățământului
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
a putut opune ieșirii din Biserica evanghelică săsească a celor 16 comunități evanghelice cu credincioși maghiari pentru că a trebuit să țină seama de evoluția politică din Austro-Ungaria. Fiind adept al autonomiei comunității săsești din Transilvania, Teutsch a finalizat unirea comunităților săsești în Biserica evanghelică săsească. A căutat păstrarea integrității lingvistice și culturale săsești, opunându-se cu vehemență în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea politicii de maghiarizare a învățământului și administrației, ordonate de guvernul de la Pesta. În
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
din Biserica evanghelică săsească a celor 16 comunități evanghelice cu credincioși maghiari pentru că a trebuit să țină seama de evoluția politică din Austro-Ungaria. Fiind adept al autonomiei comunității săsești din Transilvania, Teutsch a finalizat unirea comunităților săsești în Biserica evanghelică săsească. A căutat păstrarea integrității lingvistice și culturale săsești, opunându-se cu vehemență în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea politicii de maghiarizare a învățământului și administrației, ordonate de guvernul de la Pesta. În activitatea sa de politician
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
evanghelice cu credincioși maghiari pentru că a trebuit să țină seama de evoluția politică din Austro-Ungaria. Fiind adept al autonomiei comunității săsești din Transilvania, Teutsch a finalizat unirea comunităților săsești în Biserica evanghelică săsească. A căutat păstrarea integrității lingvistice și culturale săsești, opunându-se cu vehemență în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea politicii de maghiarizare a învățământului și administrației, ordonate de guvernul de la Pesta. În activitatea sa de politician, el s-a folosit deseori de actele istorice
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
doua jumătate a secolului al XIX-lea politicii de maghiarizare a învățământului și administrației, ordonate de guvernul de la Pesta. În activitatea sa de politician, el s-a folosit deseori de actele istorice încheiate în secolele precedente. Reorganizând structurile bisericii evanghelice săsești, a reușit să prevină infiltrarea și asimilarea maghiară a acesteia. Între anii 1863-1865, Teutsch a fost ales în Consiliul imperial din Viena și a fost numit deputat al casei imperiale în adunarea obștească din Sibiu. În anul 1866 este numit
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
în delegația Ardealului în Adunarea Națională din Budapesta. Renunță la acest mandat în 1868, când devine episcop. Încă din timpul gimnaziului, fiind preocupat încă de pe atunci de documentarea istoriei strămoșilor săi, Teutsch a constatat lipsa unei istorii scrise a comunității săsești. Între anii 1852-1858 a scris un studiu de istorie a sașilor de până la anul 1699. În perioada de după publicarea acestui studiu, și-a continuat studiul și documentarea istoriei, cunoștințele sale despre istorie dându-i multe argumente pro sau contra actelor
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
Viena și Graz , unde dobândește și titlul de Doctor în științe. Tot acum, este ales secretar al societății „România”, societate care îi reunea pe studenții români din capitala austriaca, precum și membru al societății universitarilor români „Santinela”. A urmat cursurile Liceului săsesc din Bistrița, pe urmă ale Liceului din Blaj, cu o bursă din fondurile grănicerești. A urmat studii superioare la Viena, pe urmă la Graz. În anul 1874 tot la Graz și-a luat doctoratul în științe naturale. În 1873 a
Artemiu Publiu Alexi () [Corola-website/Science/305717_a_307046]
-
o stradă principală, alungită, de-a lungul cărora se succedau case cu arhitectură identică (ca de exemplu la Cristian). În cazul în care existau mai multe străzi principale ("așezarea compactă"), legătura între acestea se făcea prin ulițe transversale (în cartierele săsești din Brașov, spre exemplu, sau în Râșnov). Aceste străzi pot să conveargă într-o piațetă centrală, mai ales în zona de șes, unde se întâlnește "satul compact adunat". Înspre zonele de munte, la Bran mai ales, satele sunt "risipite" pe
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
prezintă așezarea acareturilor pe toate laturile ocolului, formând o mică cetate întărită. Fața construcțiilor — realizate din lemn — este orientată către interior, iar curtea se pietruiește de cele mai multe ori. Casele sunt clădite „stânește”, bârnele fiind crestate la margini și suprapuse. Casele săsești aveau latura mai scurtă înspre stradă. Acoperișurile erau specifice, în două ape, prezentând înspre fațadă o mică structură piramidală de țigle, ce rezulta în urma intrării mai înăuntru a căpriorilor. Porțile gospodăriilor sunt largi, pentru a putea permite carelor încărcate să
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
administrator al proprietății unui inginer german, Andrei Eckhart, care a fost în 1946 nașul copilului. Mama lui Marga era originară din Mediaș. În 1947 familia a revenit în Transilvania și a cumpărat o casă în Satul Nou sau Neudorf, sat săsesc de lângă Bistrița, unde Andrei Marga și-a petrecut copilăria. El a urmat mai apoi studii reale la liceul „Stefan Ludwig Roth” din Mediaș. Având nota maximă la examenele de bacalaureat, a fost primit la facultatea de filosofie din Cluj, fără
Andrei Marga () [Corola-website/Science/306272_a_307601]
-
a zdrobit rezistența cnezatelor ruse, armata mongolă, condusă de Batu Han, s-a îndreptat spre Ungaria. Una dintre aripile marii oști a pătruns în Cumania apuseană, despărțindu-se în trei: prima a pătruns în Transilvania, prin Carpații Orientali, cucerind așezările săsești de la Rodna și Bistrița și s-a îndreptat spre Ungaria; a doua a traversat munții, prin pasul Oituz, și a zdrobit oastea transilvăneană din Țară Bârsei, iar a treia a anihilat forțele armate ale vlahilor negri-karaulagh sau ale popoarelor ulagh
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
care s-a efectuat sub egida celor mai puternice dintre ele. În Transilvania, o parte din pătura conducătoare s-a maghiarizat, trecând la catolicism în urma persecuțiilor religioase (ceea ce a provocat subjugarea „țărilor” românești și includerea lor în comitatele ungurești sau săsești), dar în Țara Românească și în Moldova, conducătorii și-au păstrat credința ortodoxă și limba vernaculară română, „țările” fiind incluse în „județele” Țării Româneaști sau în ținuturile Moldovei. În secolul VII, Maghiarii, ramură a triburilor fino-ugrice, originari din estul Munților
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Vurpăr (în dialectul săsesc "Burprich", "Burpriχ", în , în trad. "Dealul Cetății", în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea Vurpăr este situată pe cursul superior al pârâului cu același nume, în centrul județului, pe drumul județean
Vurpăr, Sibiu () [Corola-website/Science/301519_a_302848]
-
de armatele revoluționarilor maghiari, dar și de trupele imperiale austriece și țariste, râșnovenii au preferat să se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetății. În această perioadă, curtea exterioară a fost folosită și ca loc de instruire al gărzilor naționale săsești. Prima victimă săsească a revoluției din 1848 a fost un “militioner” din Râșnov, pe Olt, în luptele cu secuii. În a doua jumătate a secolului al XIX - lea, cetatea a fost părăsită și a ajuns în paragină. În cetate era
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
maghiari, dar și de trupele imperiale austriece și țariste, râșnovenii au preferat să se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetății. În această perioadă, curtea exterioară a fost folosită și ca loc de instruire al gărzilor naționale săsești. Prima victimă săsească a revoluției din 1848 a fost un “militioner” din Râșnov, pe Olt, în luptele cu secuii. În a doua jumătate a secolului al XIX - lea, cetatea a fost părăsită și a ajuns în paragină. În cetate era ținut doar un
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
acestei biserici o reîntoarcere în timp, care ne aduce aminte de un model simplu de viață și plin de credință al strămoșilor noștri. Pe de altă parte, dacă comparăm biserica românească de lemn din Berchieșu, Cluj cu bisericile maghiare și săsești construite în aceași perioada în Transilvania, avem imaginea istorică a rolului ingrat pe care l-au avut românii, acela de tolerat în propria țară... Biserica de lemn, după informațiile furnizate de un localnic se află în conservare. Riscul ca această
Biserica de lemn din Berchieșu () [Corola-website/Science/314116_a_315445]
-
(n. 1950, Cârța, județul Sibiu) este un scriitor sas, care a scris în dialectul săsesc și în limba germană, originar din România. a lucrat ca jurnalist la publicațiile de limba germană Die Woche din Sibiu și Neuer Weg din București. În perioada 1985-1990 a fost publicist liber profesionist. De tânăr, a început să publice lirică
Friedrich Schuster () [Corola-website/Science/314152_a_315481]
-
fost urmărit de Securitate. În 1991 s-a hotărât să emigreze în Republica Federală Germania, dar nu a vândut casa părintescă din Cârța, unde se întoarce din când în când pentru a scrie. Versurile lui Friedrich Schuster, atât în dialectul săsesc din Cârța, cât și în limba germană, au la bază tematici transilvănene.
Friedrich Schuster () [Corola-website/Science/314152_a_315481]
-
Horia Andreeescu (n.18 octombrie 1946, Brașov) este un dirijor român. este dirijorul principal al Filarmonicii "George Enescu". S-a născut la Brașov și a copilărit într-un cartier săsesc. Între 1974-1987 a fost dirijor la Orchestra Filarmonicii din Ploiești. A absolvit Conservatorul din București, urmând apoi cursuri la Academia de Muzică din Viena sub îndrumarea lui Hans Swarowsky și a lui Karl Österreicher și la Trier și Munchen cu
Horia Andreescu () [Corola-website/Science/314257_a_315586]
-
și trimiși în fața Curții Marțiale din Sibiu și de acolo la Timișoara, unde au fost eliberați pentru că nu era nici un motiv pentru ca să fie judecați". Nici autoritățile statului și nici o biserică ortodoxă nu a menționat, însă, că o mică mișcare penticostală săsească, a luat ființă în jurul orașului Mediaș, din Transilvania. Această trezire penticostală în mijlocul sașilor luterani din Transilvania a început în anul 1919 la Dârlos, prin intermediul unor săsoaice baptiste care au fost influențate de o penticostală venită din SUA. Michael Thellmann a
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
a primit botezul în apă în 1927 la Viena (Austria), în timpul Conferinței Penticostale, unde l-a întâlnit pe misionarul suedez penticostal George Steen. Mai târziu, Steen a vizitat România și l-a ordinat pe Thellmann ca pastor al bisericilor penticostale săsești (Darlos, Curciu, Boian etc.). Se pare că Thellmann avea să devină unul dintre cei mai importanți păstori penticostali ai minorităților etnice din acel moment. Autoritățile române au fost indiferente față de mișcarea penticostală din mijlocul maghiarilor. În anul 1997 Biserica Penticostală
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
Turnișor (în dialectul săsesc "Neppenderf, Nâpndref, Naepmdref", în , în ) este în prezent un cartier al municipiului Sibiu. Așezarea a fost întemeiată de sași și este atestată documentar din anul 1336. După 1734 aici s-au stabilit și landleri. Localitatea a fost încorporată municipiului Sibiu
Turnișor, Sibiu () [Corola-website/Science/313777_a_315106]
-
din anul 1336. După 1734 aici s-au stabilit și landleri. Localitatea a fost încorporată municipiului Sibiu după cel de-al Doilea Război Mondial. În anii 1980, în cadrul politicii de sistematizare inițiate de guvernul României socialiste, o parte a caselor săsești au fost demolate și înlocuite cu blocuri de locuințe din materiale prefabricate. La o casă de rugăciune penticostală a rromilor din cartierul Turnișor a fost predicator Florin Cioabă, care s-a autoproclamat în anul 1997 ca "rege internațional al țiganilor
Turnișor, Sibiu () [Corola-website/Science/313777_a_315106]
-
Gușterița (în dialectul săsesc "Hameršterf", în , în trad. "Satul ciocanului", în , în trad. "Sfânta Elisabeta") este în prezent un cartier al municipiului Sibiu. Se presupune că pe teritoriul localității, sau în imediata ei apropiere, s-a aflat Castrul roman Cedonia. Anul primei atestări scrise
Gușterița, Sibiu () [Corola-website/Science/313781_a_315110]
-
a aflat Castrul roman Cedonia. Anul primei atestări scrise: 1309 când într-un document era menționat "Johannes plebanus de villa Vmberti", denumirea care mai apare în documente ulterioare și ca "Villa Humperti" sau "Villa Umberti".1742 Localitatea a fost așezare săsească, încorporată municipiului Sibiu în anii 1940. Biserica luterană actuală a fost inițial o bazilică romanică cu trei nave, construită la începutul secolului al XIII-lea, cu cinci travee, absidiole în dreptul navelor laterale și o absidă mare, precedată de un cor
Gușterița, Sibiu () [Corola-website/Science/313781_a_315110]