5,379 matches
-
ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla după alt bărbat; se uscase ca o sfânta de pe cruce. Deci, nu l-a uitat?... Amantul i-a rămas la inimă, ceea ce mă face să cred
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de fostul pădurar, fiindcă după război veniseră alții străini, pe care sătenii nu-i prea aveau la inimă. Erau foarte răi, veneticii nu le mai dădeau voie să taie niciun lemn din pădurile care le aparținuseră, ba-i amendau când îi prindeau că luau câteva lemne uscate căzute pe jos, așa de
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla după alt bărbat; se uscase ca o sfânta de pe cruce. Deci, nu l-a uitat?... Amantul i-a rămas la inimă, ceea ce mă face să cred
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de fostul pădurar, fiindcă după război veniseră alții străini, pe care sătenii nu-i prea aveau la inimă. Erau foarte răi, veneticii nu le mai dădeau voie să taie niciun lemn din pădurile care le aparținuseră, ba-i amendau când îi prindeau că luau câteva lemne uscate căzute pe jos, așa de
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
luând tămăduire. Într-una din zile, pe când sfântul cioplea cu dalta o fereastră la chilia sa, un vânător de pe versantul celălalt al peșterii, crezând că are de-a face cu vreo sălbăticiune, l-a împușcat curmându-i viața. Au venit sătenii și l-au ridicat pentru cinstita înmormântare dar pentru că vestea petrecerii lui minunate depășise de mult hotarele Țării Hațegului, au venit și niște călugări din Muntenia, nu se mai știe exact de la care mănăstire și au luat trupul sfântului ducându
CUVIOSUL IOAN DE LA PRISLOP de ION UNTARU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365030_a_366359]
-
am ajuns in Antiohia cea mare, am auzit pe un preot al bisericii povestind că spunea patriarhul Anastasie așa: Un monah, din mănăstirea lui avva Severian a fost trimis pentru o treabă în părțile Elevteropolei și a poposit la un sătean credincios. Acesta avea o singură față; mama ei murise mai demult. Monahul stătea de mai multe zile în casa săteanului. Diavolul care întotdeauna ispitește pe oameni, a băgat în inima fratelui gânduri necurate, și-l chinuia cu fata, așa că monahul
LIVADA DUHOVNICEASCA (13) de ION UNTARU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365099_a_366428]
-
monah, din mănăstirea lui avva Severian a fost trimis pentru o treabă în părțile Elevteropolei și a poposit la un sătean credincios. Acesta avea o singură față; mama ei murise mai demult. Monahul stătea de mai multe zile în casa săteanului. Diavolul care întotdeauna ispitește pe oameni, a băgat în inima fratelui gânduri necurate, și-l chinuia cu fata, așa că monahul caută acuma prilejul să trăiască cu ea. Diavolul, care-I băgase ispita în suflet, a făcut să aibă și prilej
LIVADA DUHOVNICEASCA (13) de ION UNTARU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365099_a_366428]
-
socoteală și mult discernământ!... Așa încât copiii sunt îngrijiți, hrăniți, educați și supravegheați de femei angajate din sat. Cu exemplul său, Părintele Nicolae Tănase a reușit să schimbe și mentalitatea oamenilor din zonă, să-i facă mai buni. În anii 90, sătenii din Valea Plopului și Valea Screzii au văzut ce face Părintele și au început să-l ajute. În casele lor au primit o parte din copii, Părintele Nicolae ajutându-i și aprovizionându-i cu alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte. Cine este
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
dintre ei sunt luați la un moment dat de familii acasă. Alții însă rămân aici, merg la școală, la studii. Până acum, opt copii din tabără au intrat la facultate. Încolonați, copiii pornesc către satul din deal, la școală. Pentru săteni sunt copii din tabără sau copiii Părintelui. Fără să-ți dai seama, se prind de mâna ta și merg alături de tine. Te fac sa înțelegi că așa este viața făcută: să mergem împreună și să ajutăm. În drumul spre școală
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
luat și l-a așezat sub tejghea. - Vă salut domnilor! O zi bună în continuare... Acel mâine se făcură trei săptămâni. Sorin a trebuit să plece la țară să culeagă prunele de vară. Le-a vândut, mai pe nimic, unui sătean, vecin de livadă cu el. Întors în oraș într-o vineri, sâmbătă s-a dus la bar.Ușa era deschisă și fumul ieșea ca la un vulcan. Intrând, salută pe cei prezenți, șase la număr, și se îndreptă spre bar
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
știu să sfințească locuri, să zidească în suflete și să se dăruiască semenilor, mi-am propus să scriu în acest material. Duminică, 18 august 2013, pașii m-au condus către Biserica din satul Movila Miresii, locul de unde își iau puterea sătenii, după o săptămână de trudă. Am asistat la slujbă alături de credincioșii movileni, mânată fiind și de curiozitatea de a vedea cum se desfășoară slujbele în interiorul unei biserici aflată într-un amplu proiect de renovare. Originile Bisericii Tuturor Sfinților, din Movila
de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364954_a_366283]
-
Suntem un neam de truditori ai gliei, cum spunea Goga, ... un popor de plugari, «urziți din lacrimi și sudoare», Puiule. Alte neamuri au pasărea-liră, pasărea-paradisului... Nu se zărește țipenie de om. Ca anul trecut la Sfânta Maria, când, după plecarea sătenilor în pelerinajul organizat de părintele Andrei la Mănăstirea Strâmba, au resimțit acut senzația că au rămas singurii oameni de pe pământ, și acum soții Vaida au sentimentul că numai ei tulbură pacea locului. Cam așa trebuie să se simtă vecinii lor
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
dacă ținem seamă măcar de culoarea în care politica i-a vopsit. Atunci în ce constă egalitatea? Și câți nu au suferit sau chiar și-au dat viața pentru această idee măreață. Pe vremuri destul de recente, primarii erau aleși de săteni, dintre ei, și trebuia să cadă o stea asupra lui spre a trebui să fie schimbat. Azi anul și cârlanul. La fiecare 4 ani vine de undeva din țară un nou primar „agreat” de vopsea. O fi bine, o fi
PRO, CONTRA SAU PRO-CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366270_a_367599]
-
fost dintotdeauna, și încă mai este, teren de porumbi, pentru că, în sat fiind, aceștia, după ce leagă, nu mai trebuie păziți noaptea de urși, viezuri și porci mistreți, așa cum trebuia făcut cu terenul din Gruiu’ Pleșciorii. Locul acela, pe care mulți săteni au dintotdeauna parcele arabile mai mari sau mai mici, este un platou înalt ce domină satul începând de sub Mânjina și întinzându-se cu o pantă lină până în Calea Mare, la Ion Șorega și Cojocărești. Referință Bibliografică: OAMENI ȘI CÂINI (miniroman
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului În fiecare an, la 1 iunie, în viața loviștenilor are loc un important eveniment, vechi de sute de ani: urcatul oilor la munte. Atunci, prin punerea în comun a oilor mai multor săteni, fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
în Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015. În fiecare an, la 1 iunie, în viața loviștenilor are loc un important eveniment, vechi de sute de ani: urcatul oilor la munte. Atunci, prin punerea în comun a oilor mai multor săteni, fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
poartă numele baciului respectiv, de ... Citește mai mult În fiecare an, la 1 iunie, în viața loviștenilor are loc un important eveniment, vechi de sute de ani: urcatul oilor la munte. Atunci, prin punerea în comun a oilor mai multor săteni, fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Châlb, din Mâsca, iar tatăl său, Ioan Popa, din Galșa, care își pierde viața în urma evenimentelor din toamna anului 1849, fiind împușcat, pentru vina de a fi tras în dungă clopotele bisericii, clopotele bisericii la care slujea ca epitrop, anunțând sătenilor săi și celor din împrejurimi, primejdia ce se apropia... Cimitirele, mormintele lor, sunt semnul civilizației noastre, dreptul nostru la eterni tate! Ele arată respectul întru amintirea celor care nu mai sunt printre noi, ori, cine știe... Gheorghe Popa de Teiuș
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MORMINTE ŞI SPINI...) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366663_a_367992]
-
mâncare și băutură fiind suficientă pentru toată lumea. Cheful se desfășura în sala de activități cultural - sportive din căminul cultural, iar ca muzică s-a mulțumit să-l cheme cu gromatica sa, pe Petrică Păun zis „Petrică Armonistul” cum îi spuneau sătenii, om din comună și fără pretenții să fie plătit. El se mulțumea cu masa și cu vinul servit, care îi plăcea al naibii de mult. Poate chiar vorbea cu președintele să-l ponteze o normă - două la colectiv, pentru timpul pierdut cu
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
capeți bunul simț în viață. - Așa este. Sper ca nici unul să nu scape „boii în porumb”, cum mai spune românul, și să se îmbete ca să strice atmosfera destul de plăcută și relaxantă. - Nu cred că se va întâmpla așa, deoarece acești săteni se întâlnesc cu noi și a doua zi și, cum suntem împreună aproape zilnic, au un oarecare respect, mai ales că sunt aici atât activistul de la Raion, cât și președintele de C.A.P., dar cine mai știe? - Și timpul liber
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
muzică ușoară, să o lase mai moale cu populara și, la sugestia sa, Petrică finalizând sârba, a anunțat: - Pentru familia Axinte un tango special! Și imediat a schimbat repertoriul, iar tinerii intelectuali cu perechile lor frumoase au ocupat centrul scenei. Sătenii, din respect, i-au lăsat să se desfășoare și ei, până își trăgeau un pic sufletul după prelungita repriză de dansuri populare, ca și când ar fi fost în hora satului sau la bal. Viorel se învârtea acum pe scenă cu grațioasa
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
puteai mișca în ritmul dansului. Nu au mai dansat așa ceva din timpul studenției. Au presupuscă Petrică l-a învățat de la radio și a vrut să-și impresioneze concetățenii la bal sau la horă cu acest stil de dans nou pentru săteni În lume, foxtrotul apăruse de vreo douăzeci de ani în Anglia. La terminarea dansului, tinerii i-au aplaudat pe muzicanți și i-au felicitat pentru prestația lor, chiar dacă era modestă ținând cont din ce instrumente era format taraful. În timpul tangoului
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
stea câteva clipe la masă cu toți cei care mai erau prezenți, ca apoi, cât mai diplomat, să-i solicite lui Mircea să o însoțească până acasă, pentru că era noapte, putea să fie mușcată de câini sau acostată de vreun sătean băut. După câteva minute petrecute în sala de banchet, și-a așezat poșeta pe umăr și, luându-și la revedere de la cei prezenți în sală, a părăsit incinta căminului cultural, însoțită de Mircea, care locuia în gazdă cam în aceeași
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
un nebun să nu mă prindă rușii și-am ajuns acasă pe seară cu caii în spume; era un amurg vânăt ca în apocalipsă, satul se zăpăcise, se schimbau stăpânirile sau erau pe cale de a se înfăptui acele shimbări, mulți săteni și români și unguri fugiseră din calea răutăților prin păduri. Lucrurile luaseră o turnură nenorocită pentru unguri, încă din marginea satului o bătrânică căreia i-am uitat numele, mi-a spus să mă întorc pentru că mă omoară românii. Eu n-
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
o legendă (Ei și? Ce-i păsa ei de legende?) sau în Șerban, care își nesocotise jurământul făcut ei. Poate așa ar scăpa de sentimentul de vinovăție ce-i măcina sufletul. Era convinsă că o dată ce povestea va ajunge la urechile sătenilor, nimeni nu ar fi de partea ei, nimeni nu i-ar arăta nici cea mai mică urmă de compătimire. Nici măcar Sănica cu ... Citește mai mult CAPITOLUL 5Maria își deschise ochii și își surprinse soțul zâmbind. Instinctul ei de femeie îi
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]