3,569 matches
-
În alte părți, au fost dezmembrate și reclădite casele tradiționale (tuluk), În ordinea rigidă stipulată. Ca și În Rusia, toate atelierele private, ceainăriile și micile magazine au fost desființate, singurele locuri publice rămânând spațiile statale, precum birourile organizațiilor de masă sătești și ale asociațiilor țărănești, centrul de alfabetizare, dispensarul sau atelierul cooperativei de producție. Spre deosebire de campania din Tanzania, cea desfășurată În Etiopia a avut o componentă militară mult mai puternică, deoarece țăranii erau mutați la mare distanță, În vederea pacificării militare și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pentru a-și satisface multe dintre nevoile proprii, având astfel mijloacele necesare unei rezonabile independențe auto-suficiente. Ei au fost transferați În locuri unde competențele lor erau fie prea puțin folositoare, fie complet inutile. Acestea erau singurele condiții În care autoritățile sătești Îi puteau reduce pe migranți la statutul de „milogi”, de a căror obediență și muncă să profite În schimbul unor rații de subzistență. Deși seceta care a coincis cu migrația forțată din Etiopia era reală, foametea la care au reacționat agențiile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Center for U.S.-Mexican Studies, University of California, San Diego, 1997. După cum arată Zendejas, sistemul ejido-urilor instaurat În urma Revoluției mexicane a avut drept urmare privarea statului de un volum mare de informații privind tradițiile agricole, terenurile din jurul caselor și proprietățile funciare sătești din majoritatea celor 28.000 de ejido din țară. Țăranii din statul Michoacán au considerat că programul național de măsurare, Înregistrare și trecere În proprietate a fiecărei parcele de teren rural nu este decât o etapă premergătoare individualizării drepturilor de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Întregul sat În ceea ce privește atribuirea de parcele din pământurile comune. În aceste condiții, nu este greu de Înțeles de ce, În cazurile În care combendî-ul era un instrument al politicii bolșevice, el se izbea de opoziția fermă a celui mai reprezentativ soviet sătesc. „Un reprezentant guvernamental din provincia Samara pretindea, voit ironic, că, În zonele rurale din acea perioadă, conflictul dintre combendî și soviete reprezintă principala formă a luptei de clasă” (ibid., p. 197). În satele mai mari, planurile agrare ale bolșevicilor se
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cea de stat. Citat În Coulson, Tanzania, p. 237 (sublinierea Îmi aparține). Desigur, Nyerere avea o imagine vizuală foarte clară În ceea ce privește satul „adevărat” - dispunerea sa, tractoare străbătând pământurile comunale, un dispensar, o școală, un centru de servicii guvernamentale, mici ateliere sătești și, poate, În perspectivă, motoare și lumini electrice. De unde provenea această imagine? Din Rusia, din China, din Occident? Citat În Nyerere, Freedom and Socialism, p. 356. Ibid. (sublinierea Îmi aparține). Citat din raportul din 1961 al Băncii Mondiale (p. 19
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
din faptul divers și formulează o teză morală. Eroii, schițați în linii vagi, sunt „chisnovați”, „cătrăniți” și, una-două, le sare țandăra. O anume vioiciune a rostirii își ia provizia de pitoresc din limbajul argotic. O „întâmplare de haz”, destinată teatrului sătesc, e comedioara Haplea la stăpân (1938), unde comicul, subțirel, vine din situațiile anapoda. Desenele însoțitoare îi aparțin autorului, care, grijuliu cu soarta scrierii, adaugă teribil de minuțioase și extinse „lămuriri” referitoare la decor, personaje, costume ș.a.m.d. Unele compuneri
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
românească, cunoștințe de filosofie și retorică. Chemat de Dinicu Golescu, participă, alături de Stanciu Căpățineanu, la întemeierea Societății Literare (1827), ale cărei statute, redactate de el, cuprindeau, ca principale obiective, transformarea școlii de la „Sf. Sava” în colegiu, crearea de școli primare sătești, editarea unor ziare în limba română, încurajarea traducerilor din literatura universală, fondarea unui teatru național, reforme sociale antifeudale. La 1828 tipărește la Sibiu Gramatica românească, prelucrată după un model francez; în anul următor scoate „Curierul românesc”, primul ziar apărut în
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
condiție, de „țăran” (prin locul copilăriei și al experiențelor existențiale fundamentale) și, simultan, de intelectual (prin studii, carieră, preocupări literare etc.), sesizată și consemnată de același E. Lovinescu. Astfel, bun cunoscător, din interior și în profunzime, al ruralului, al viețuirii sătești, căreia îi aplică - în literatura pe care o face - o privire citadină, cultă, modernă, I. reprezintă, într-o versiune minoră (esteticește, dar și sub raport ideatic), un tip de scriitor reprezentativ pentru literatura română modernă. Înzestrat cu un talent incontestabil
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
lui Gh. N. Dumitrescu-Bistrița și a soției sale, Olimpia Dumitrescu. Subtitlul inițial este „Revistă de muzică populară”, din 1922, „Revista de muzică, artă populară și folclor”, iar în ultimii ani de existență, „Revistă de muzică, artă națională, folclor și teatru sătesc”. Ființând în faza romantică de culegere a creațiilor populare, I. a antrenat un mare număr de culegători de folclor, cu deosebire învățători, preoți și profesori din lumea satelor. Este prima revistă de folclor muzical din România și a reușit să
IZVORASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287660_a_288989]
-
în broșura Despre cvestia zilei în Moldova, 1856), luând forme acute. Ministru al Cultelor (1853), a mai fost șef al Departamentului Lucrărilor Publice. Contribuie, în acești ani, la înființarea unei școli de fete (1855), prima de acest fel în mediul sătesc; avea să întocmească și o carte de lectură pentru elevii de la sate (Amicul copiilor, 1860). Apreciat de caimacamul Nicolae Vogoride, se pare că s-a implicat în falsificarea alegerilor pentru Divanul Ad-hoc. Intrat în Adunarea Electivă a Moldovei (1858), ajunge
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
cu împrejurările ostile, susținut de dorința cunoașterii, transformată în adevărată pasiune. Valorii beletristice a scrierii, modestă, i se substituie, din nou, valoarea documentară, prin inventarierea și reflectarea participativă a riscurilor asumate de această categorie a intelectualilor autoexilați în anonimatul universului sătesc. În Revizori și inspectori, capacitatea de observație rămâne omniprezentă, situațiile și comportamentele sunt contabilizate cu sobrietate, dar aici funcționează o neinspirată tendință de coborâre a esențialului în cotidian, de unde și o impresie de vulgarizare întinsă peste zonele de viață investigate
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
atât de sărăcăcioasele „case valahe“ denumite prin termenul kolibes, preluat din graiul autohton, ca și de practica „ciubucului“ în rândul slujbașilor însărcinați cu verificarea pașapoartelor ori cu schimbarea cailor poștalionului. Ospitalitatea localnicilor, verificată curând de călătorul străin intrat în hanul sătesc de la Călugăreni, i-a asigurat o primă luare de contact cu unele tradiții, practici sau obiceiuri țărănești, ce i-au fost tălmăcite atât de însoțitorul său <C.> Aristia, cât și de un alt compatriot al acestuia cunoscut întâmplător, Voinescu. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în asemenea termeni, el nu putea să ofere nici o soluție marii varietăți de probleme cu care lumea contemporană se confrunta 7. În același timp, mișcarea nu s-a dovedit eficientă nici măcar pe linia apărării unor interese elementare ale țăranilor. Comunitățile sătești nu erau egal legate din punct de vedere social, pentru că distincția dintre țăranul bogat și plin de succes și țăranul pauper era destul de clară spre a crea resentimente și invidie. Totdeauna nemulțumirile individuale ale muncitorilor agricoli au fost locale și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
decât cota intangibilă, exploatate de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, care să producă semințe selecționate. Terenurile degradate trebuiau puse în valoare de stat și expropriate. Erau prevăzute, apoi, norme pentru comasare, cadastrare și ameliorări funciare 90. Proiectul legii recunoștea rolul obștilor sătești în acțiunea de exploatare a pământurilor expropriate până la distribuirea lor în proprietatea definitivă a țăranilor, însă Expunerea de motive demonstrează, prin capitolul intitulat Principiul cooperatist, principiul fundamental în organizarea muncii agricole, dorința național-țărăniștilor de a asocia întreaga țărănime în cooperative
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că, prin îndemnul la ocuparea pământurilor moșierești, dezbaterea problemei în Comisia pentru studiul reformei agrare nu își mai avea rostul. „Până acum s-a discutat, s-a scris, s-au ținut discursuri; acum e timpul de trecut la fapte. Comitetele sătești au de îndeplinit unul din cele mai mari și mai grele roluri, să înfăptuiască reforma agrară... Pentru aceasta ele n-au nevoie de statisticile lui Cipăianu, Lazăr Iliescu ș.a. Țăranii cunosc toate moșiile, cunosc și cât de mari sunt; trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
obligă de a se folosi de graiul românesc și chiar de cuvântul tipărit pe românește“. Ucazurile țarului, diferite măsuri ale guvernului rus de aplicat în Basarabia erau scrise pe românește, dar cu litere rusești. Funcționarii ruși, membrii băncilor și cooperativelor sătești, instructorii agronomi etc., recrutați în parte din populația originară a Basarabiei, vorbesc cu populația la țară pe românește, „urmărind să obțină ceva rezultate în serviciul lor“30. Lipsesc aproape cu desăvârșire - aprecia Alexis Nour - oamenii de acțiune, elementele intelectuale locale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1838 preia de la Gh. Asachi „Alăuta românească”, seria nouă a suplimentului literar al „Albinei românești”, care va fi însă interzis după cinci numere; în martie 1840 scoate revista „Dacia literară”, suprimată și ea după trei numere. Editează gazeta oficială „Foaia sătească a Prințipatului Moldaviei” (1840-1845), alături de care înființează o tipografie și o editură proprie (Cantora Daciei literare sau Cantora Foaiei sătești), cu litere cumpărate de la Heliade. La „cantora” lui K. au apărut scrieri literare sau istorice semnate de autori din ambele
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
după cinci numere; în martie 1840 scoate revista „Dacia literară”, suprimată și ea după trei numere. Editează gazeta oficială „Foaia sătească a Prințipatului Moldaviei” (1840-1845), alături de care înființează o tipografie și o editură proprie (Cantora Daciei literare sau Cantora Foaiei sătești), cu litere cumpărate de la Heliade. La „cantora” lui K. au apărut scrieri literare sau istorice semnate de autori din ambele Principate: Gr. Alexandrescu, N. Bălcescu, Al. Donici, C. Stamati, V. Alecsandri, Gh. Sion, Al. Hrisoverghi, D. Ralet, C. Caragiali ș.a.
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
promovată” directoare de cămin cultural, include numeroase clișee, dar reunește pasaje descriptive, pagini de observație, portrete, creionări de situații diverse nu lipsite de interes. Prezentarea vieții rurale, deslușirea complexității psihologice a oamenilor așa-zis simpli, interesul pentru savoarea anecdoticii cotidianului sătesc prilejuiesc autorului pagini compuse cu autenticitate și expresivitate lingvistică, în pofida schematismului și a falsității ideii de ansamblu, de altfel copleșitoare. Cam aceleași trăsături divergente se manifestă și în celelalte scrieri cu subiecte din lumea satului. După 1960 prozatorul abandonează tematica
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
o izbutită satiră cu accente comice. Protagonistul, Dinu Roteanu, un escroc capabil să-și înlăture rivalii fie și prin crimă, ajunge ministru. Personajele, creionate burlesc sau sentimental, au mai multă viață, cu toate că acuză adesea lipsa de profunzime. Cunoscător al mediului sătesc, D.-D. încearcă să lămurească probleme legate de specificul etnic și de situația țăranilor. Așa apare, în 1903, broșura Avem cu ce să ne mândrim. În capitole despre grai, cântec și moșia strămoșească, schița de istorie și teorie etnofolclorică a
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
ascendență ucraineană, femeie de o „bunătate creștinească”, D. urmează cursuri de tractoriști (1945), o școală silvică (1946) și, după terminarea serviciului militar, cursurile literare superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1956-1957). A fost secretar al unui soviet sătesc în perioada grea a deportărilor și colectivizării. Stabilindu-se, în 1969, la Moscova, scriind în limbile română și rusă și sfidând criticile oficiale de la Chișinău, cunoaște o carieră strălucitoare de prozator și dramaturg, cu cărți traduse în mai multe limbi
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Candrea, Adrian P. Deseanu, Aureliu Trif și D. Voniga. Schimbările relativ numeroase ale redactorilor trebuie puse pe seama împrejurărilor politice, F.de d. având, împreună cu „Dreptatea”, șaisprezece procese de presă numai în cursul anului 1894. Săptămânalul se adresa locuitorilor din mediul sătesc, cu intenția de a contribui la educația lor politică, culturală și economică. Organizat pentru a răspunde acestui scop, periodicul are rubrici variate, scrise adecvat țelurilor, cu un conținut atractiv, ca și forma în care era prezentat. Cele mai interesante rubrici
FOAIA DE DUMINECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287038_a_288367]
-
același oraș. În 1857 e șef de secție în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice din Moldova, iar în 1860 - director în același minister. Mutat la București ca director general al învățământului din România (1862-1864), se ocupă îndeaproape de dezvoltarea învățământului sătesc. Revizor, apoi inspector școlar în mai multe județe, este chemat în 1867, când se organizează Școala Normală de Învățători din București, în fruntea instituției. În 1881 se pensionează și, retras la Roman, continuă să activeze ca profesor suplinitor la gimnaziu
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
epicul versificat extins, specific poeziei militante a epocii. Înfățișând în tablouri ample viața satului tulburată de procesul colectivizării, scrierea, marcată de imperativele ideologice ale perioadei, anticipează câteva dintre constantele unui portret al autorului: predilecția pentru epos, evocarea și elogierea civilizației sătești, un limbaj poetic aspru, reconstituind stadiile arhaice ale acestei civilizații, evidențiindu-i capacitatea de a construi și reconstrui în imaginar realități originare. Căile pământului (1960) evocă spațiul Bărăganului, copilăria petrecută la țară, strămoșii, tradițiile ce vin dintr-un timp imemorial
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
HODOȘ, Constanța (12.X.1860, Zimbru, j. Arad - 19.IV.1934, București), prozatoare, autoare dramatică și publicistă. Fiică a Amaliei și a lui Constantin Taloș, învățător, apoi notar sătesc, H. a urmat doar școala primară din Hălmagiu. A fost o autodidactă, care s-a format prin lecturi asidue. După două căsnicii ratate, în 1890 va deveni soția lui Alexandru Hodoș (Ion Gorun). A debutat sub pseudonimul Th. Costan, în
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]