955 matches
-
pe trotuar, certându-o și reproșându-i: tu ai vrut bicicletă!! ... fetița plânge... O femeie în trecere o amenință și ea: plângi, iarăși plângi? ... să știi că aici pe trotuarul acesta umblă o vrăjitoare, uite așa și face câțiva pași sacadați, cu gesturi înspăimântătoare... și savurează pe loc efectul inhibant al propriei intervenții... fetița tace, nu mai îndrăznește să plângă... și doamna “vrăjitoare” crede că a dezlegat enigma și a dat cea mai promptă și eficientă rezolvare... Doamna pleacă, dar revine
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
dincolo de motoscaful lui Lodolo cu marginile albe pe apa întunecată. Nu, nu mă simțeam înconjurat de suflete în suferință. Manlio vorbea cu Elsa și doar din când în când îi arunca o scurtă privire soției sale elvețiene. Martine își mișca sacadat capul, urmând mișcarea ochilor prea proeminenți și prea căscați. Minusculă, slabă, ridată: o broască țestoasă cu un colier de briliante. Bea. Nu acum, pentru că Manlio o supraveghea. Bea singură, când el era în operație. Nașteri, chiuretaje, fixare și scoatere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eu sunt deja un fiu, tremur îngenuncheat pe trepte, în timp ce potopul cade peste noi. Îi înconjur cu brațele șoldurile slabe. N-am putut să-ți spun, n-am avut curajul... Ea s-a tras să scape de îmbrățișarea mea, respiră sacadat, continuă să mă alunge. Mă ridic, îi caut privirea. Acum mâna ei se desprinde de jos, se apropie de chipul meu și mă mângâie. Iar când mâna aceea, rece ca piatra pe care stătuse, se oprește pe obrazul meu, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
n-ai știut? A urmat o pauză lungă. O clipă Emmy crezu din nou că s-a întrerupt legătura, dar apoi auzi respirația greoaie a lui Leigh. — Te simți bine, scumpo? Leigh? Se auzi din nou respirația, de data asta sacadat. — Oh, sunt bine. Doar niște palpitații. Probabil din cauza emoțiilor, știi? Emmy apăsă telefonul mai tare la ureche, sperând să audă niște chicoteli pline de entuziasm, cum fac fetele când tocmai s-au logodit, dar ea știa prea bine. Leigh nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-o să o Ștergi n-ai să mai poooooți! Gore a venit de-acasă cu o casetă pe care are muzică de dinainte de scandalul din 89, după cum spune chiar el. Pare abătut, e roșu la față, oarecum transpirat Și respiră sacadat. Îi tremură Și mâinile, dar asta poate observa doar cine este foarte atent. S-a trântit pe scaun Și a rămas câteva minute ca o stană de piatră, În vreme ce Sandu Și Gicu Îl urmăreau mirați. Primind sticla cu vin - Sandu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
surse Ziua bărbatului, ziua bărbatului, ar trebui să se bea gratis toată ziua! Agitația care l-a cuprins pe Gore Îl face pe patronul cârciumioarei să zâmbească În timp ce trece Într-un caiet halbele consumate, iar Sandu Șpriț lovește cu furculița, sacadat, În sticla de Tămâioasă. Gore, auzi cum sună, ca cloapetele lu` primarele din Belciugatele, ăla de s-a certat cu similea lu` răposatu` surdu. Un bagabont, dacă vreți să știți și părerea mea! Vrem, Gicule, cum să nu vrem, azi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu mâncăm de dulce, că și tu te-ai dedulcit la ale vieții. Loc de veci ți-ai agonisit? Ultracentral sau Într-o margine de cimitir, lângă buruieni și peturi aruncate de familiile cătrănite? Fața lui Gore devine roșie. Răsuflă sacadat, iar ochii i se rotesc În orbite. Dă paharul peste cap, apoi Îl umple din nou. Spre mirarea lui Sandu, și el și Gicu au decis să se „cinstească” numai cu vin, renegând temporare zilele În care berea era la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
uita pe nimeni prea multă vreme. În luna decembrie, ea a ars în piepturile concetățenilor noștri, a iluminat cuptorul, a populat taberele de umbre care nu făceau nimic, nu a încetat, în sfârșit, să înainteze cu mersul ei răbdător și sacadat. Autoritățile contaseră pe zilele friguroase pentru a opri această înaintare și totuși ciuma trecea prin cele dintâi rigori ale anotimpului fără să se sinchisească. Mai trebuia încă așteptat. Dar tot așteptând, sfârșești prin a nu mai aștepta, și întregul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
rost are ? Cuvintele îmi scapă fără să vreau. Serios, ce rost are ? Să faci pâine. O faci și pe urmă o mănânci. Și s-a dus. Mă opresc brusc, neștiind nici eu ce m-a apucat. Am respirația precipitată și sacadată. Îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții. Iris mă privește cu atenție. Același lucru îl poți spune și despre mâncare, îmi răspunde cu blândețe. Sau despre viața însăși. — Exact. Mă frec pe frunte cu șorțul. Exact. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu vrei să ghicești, insistă Marta, zâmbind, iar Cipriano Algor, enervat puțin pe fiica lui și mult pe sine, dar conștient că singurul mod de a ieși din impasul în care singur intrase ar fi să-și recunoască eșecul, rosti, sacadat, un nume, învăluindu-l în cuvinte, A fost văduva, vecina, Isaura Estudiosa, ca să mulțumească pentru urcior. Marta negă cu o mișcare din cap, Nu se numește Isaura Estudiosa, corectă, numele ei este Isaura Madruga, Ah, bine, spuse Cipriano Algor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare zgomotoasă pe care mulțimea o imită, loviturile se repetă, povestitorul ridică vocea ca să acopere ecoul sacadat. Atunci se ivește un actor, amenință asistența cu sabia, Își atrage, prin schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme pe scenă, de Îndată apare victima. Mulțimea scoate un urlet. Eu Însumi nu pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Robespierre! și strigă la rândul lui: Să luăm Bastilia! — E deja luată! i se răspunde din alt balcon. La auzul cuvântului „Bastilia“, Liliane se ridică instantaneu de la pământ și începe și ea să strige: „Robespierre“. Din toate balcoanele se strigă sacadat: — Ro-bes-pi-erre, Ro-bes-pi-erre, Ro bes-pi-erre! Deja la ferestre sunt câteva zeci de oameni. Unul dintre ei începe să fluture un steag al echipei SCO Angers și să cânte: — Allez Angers, allez Angers, allez! Se lasă o tăcere mormântală: inițial, nimeni nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
permis de sindicatul lor. Băieții ar sta și mai mult, dar în seara asta echipa lor favorită are un meci de tradiție cu echipa din Arles, meci care se poate termina cu o excitantă bătaie între suporteri. Încep să urle, sacadat, în portavoce: — Salvați l pe Lionel! Salvați-l pe Lionel! Salvați-l pe Lionel! La ferestrele blocurilor încep să apară curioși care întreabă: — Cine-i Lionel? — Nu știm, dar trebuie salvat cu orice preț! vine răspunsul din diferite părți ale
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o idee disperată. Iese pe balcon și strigă, în tăcerea nopții: — Angerezi, mă iubiți? Cum toată lumea e branșată pe transmisia din garsoniera lui Lionel, balcoanele din blocurile înconjurătoare se populează instantaneu. După o scurtă repetiție de sincronizare, încep să strige sacadat: — Li-o-nel, te iu-bim, Li-o-nel, te iu-bim! Atunci, dați-mi mobila înapoi! Se lasă o tăcere bruscă. Lionel reintră în cameră. Agnès iese din cameră. Lionel desface o sticlă de șampanie. Când ajunge la jumătate, sună soneria. Lionel deschide. Un individ
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne pot lua. Tot ce ne-a rămas. Tot, atât. Atât, tot“, bolborosea, sughițând stins, de plâns și de plăcere, în perna în care își înfundase părul rebel și sârmos, de aramă. „Știam, știam că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Se crispa, în întuneric, mâna luneca, se prindea de colțul mesei, al patului. O primejdie haotică, pe care nu voia s-o numească. Se crispa, se concentra, întindea mâna. Degetele lunecau pe obrazul și pieptul și bărbăția bărbatului... vorbele accelerau, sacadate, gesturile accelerau, până la trepidația unui singur trup reîntregit și a lacrimilor care se prelingeau iarăși și iarăși, cu fiecare spasm. „Nu mă privi, nu, te rog...“ Îmbrățișarea, clește înroșit. Și scâncetul, bolboroseala de după. „Asta nu ne pot lua. Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mesajul, tâlcul gestului nostru, oftă dintr-o dată îmblânzit Goncea. Vrem să uităm, bă. Am făcut pace, ce s-o mai ținem tot într-o dușmănie de clasă și de caractere. Izbucni în râs. Se lăsă pe spate, cu tot cu scaun. Râdea sacadat, de parcă îl gâdilase chiar inginerul Nisip. - Să uităm, asta-i deviza patriotică a momentului de-acuma. Asta-i indicația de la etapa asta istorică care-o trăim. Facem pace. Vă luați morții și vă vedeți de treabă. Partidul v-a iertat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mă scapi, că nu mai pot, mă maltratează, încuiată, ca la poliție, îți dai seama ce presiune e pă capul meu, nu mai pot face... Tocmai copilul meu, care știi cum l-am crescut de la Revoluțiade la Județeană încoace... Turuia sacadat, printre hohote de plâns, grăbită parcă să-i spună totul, cât mai multe, s-o facă să înțeleagă situația disperată în care se afla. Făcu o pauză. O auzi cum trage câteva înghițituri, cu gogâlțuri. - M-a scos, Vali, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Tablou de noiembrie Este noiembrie și vremea s-a răcit, toamna a tras cortina peste soare, copacii se dezgolesc, iarba s-a tocit, ici, colo, se mai vede câte-o floare. Natura e statică. Doar vântul bate și ploaia pică sacadat, pe geamuri. De-asemeni, câinii, ce latră pe la sate, sau câte-o cioară croncănind pe ramuri. Se-ntunecă devreme, stele nu mai sunt, nici luna; parcă așa li s-au cerut. Doar norii cenușii se mai războiesc crunt; iar greierii
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
așa cum era tapetul, paharele de șampanie râdeau în alto, ficusul acompaniat de fagotul cactusului care intermitent râdea în sol major, râsete de coloratură auzeai de la figurinele emailate și viu colorate, indecent râdea strămoțapul și obraznic anticul Amoraș cu săgeata boantă, sacadat, ceasornicul, cucul pendulului de acum dar fără cuc, gros, dicționarele, gențile, penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l devoreze, să-l sfâșie, să-l rănească și să-l țină în agonie o eternitate! Dar își dădea seama că era deja prea târziu pentru asta. Govar se lăsă greu în tăișul sabiei, închise ochii surprinși și respirația-i sacadată se estompă subit. Trădătorul muri. Își smulse sabia din corpul acestuia și se uită în jur. Nu mai era nimeni din grupul Gardienilor viu. Cineva rănit? Răspunseră doar Velail și Mihail, care erau ușor atinși la braț. Se mișcaseră bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la început, apoi clar. Suspinase. Stomacul ei se încordă, o încordare ritmică. Lisa începu să își maseze sânii și să geamă încet. Mergea. Rick își dublă eforturile. Ea răspunse puternic. Era clar că mergea ... mergea ... Lisa gemea tare acum ... respira sacadat, se zvârcolea, se încorda ... spatele ei se arcui ... Și, dintr-o dată, se ridică brusc și țipă: — Da! Da! Brad! Daaaa! Rick se trase în spate, ca și cum ar fi fost lovit. Lisa își duse repede mâna la gură și se rostogoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tihnit să ai (e versul la care Tina începe să fie cuprinsă de somn, înceeet, ușooor, trece dincolo, puterea Maestrului e absolută)/ Somn tihnit ca ceața/ Cât nu știi ce e viața... / Liuliu lai, somn tihnit să ai... Tina răsuflă sacadat, ca un om care doarme de mult, doarme de mult. Moș Ene pe la gene venise viclean ca o idee, iar fata adormise suspinând. Maestrul se ridică ușor, nu vrea s-o trezească, ca un descântec, cântecul său își făcuse efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spun „Sărut mâna!” și că „Vă mulțumesc foarte fierbinte!” Unde sunt securiștii, cine este de pază, unde-i dom’ maior Roznoveanu și ticăloșii de la Securitate că tare aș dori să-i omor pe toți, poate nu mă spuneți? Întrebă chiupul, sacadat și cu voce sfârșită. Maria Încercă să răspundă la toate acele Întrebări, se Împotmoli de emoție și abia reuși să zică: Dar eu vă cunosc! Oari nu șânteț dom’ Ștefănică di la combinat, oari nu aț fost În casa aiasta
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
este periculos pentru toți! Chiupul cel mare, așa cum Îl botezase conspirativ Victor, era livid la față, atât cât mai rămăsese neacoperită de badajul neprofesionist al Mariei, transpirat și părea mai degrabă a fi a unui om mort. Respira Încet și sacadat. După mai bine de un sfert de oră, Victor observă cum chiupul se cutremură și Încerca să comunice ceva bolborosit, ceva ce Victor nu putea Înțelege, deși toate simțurile sale erau ațintite asupra chiupului mare. Victor Întrebă: Știu că te
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]