1,976 matches
-
Am strâns bagajele și am coborât.. În holul de jos ,Străină m-a atacat scurt.-.-Hai tinere că pierzi trenul ... și trebuie să mă întorc singură de la gară, până nu se întuneca deabinelea.. - Păi să mergem. Mi-am agățat cureaua sacoșei pe umăr și am pornit spre gară.. Pe scurtătură era destul de aproape.. Pe drum am îngăimat numai câteva cuvinte..toate legate de posibilitatea de a ne mai întâlni la o cafea în București ... -Mai vedem noi mi-a zis, scoțând
DESTIN DE FEMEIE.OANA. DESPARTIREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345179_a_346508]
-
port de grijă niciunui obiect mare, strălucitor. Pentru ce? Pentru lăcomia care este o poftă greu de stăpânit! Tu poți să găsești prin casa asta milioane de euro, pe mine nu mă interesează! - Fane Cizmaru, când eram împreună, aducea acasă sacoșe pline cu bani care după o zi, două dispăreau. Unde? Aici! Nu! Eu nu vând casa asta ca să-i înbogățesc pe alții! - Eu merg prin sat ca să mă întâlnesc cu băieții și fetele cu care ei nu mă lăsau să
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377026_a_378355]
-
și în sertărașe de depuse ceva carbon. Uraa! Nea Ilie era atât de încântat încât nici nu a mai putut să plece acasă și a dormit în laborator sub un calorifer. A doua zi tinerii cercetători veniră, culmea, cu câteva sacoșe de gunoi menajer și reluară experiențele! Succes deplin! Peste cam o săptămână când în sertărașe erau deja câteva kilograme de fier, ceva plimb, sulf, dar și câteva grame de aur plus ceva argint, ușa laboratorului se dădu de perete și
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
să te ferească Dumnezeu! În curând au ajuns în centru, în Vedea iar Gheorghe a plecat după treburile sale, la fel și tractoristul. După un timp, primul s-a îtors ducând în mână o colivie cu doi porumbei și o sacoșă mare cu târguieli. Pe Costache l-a găsit la bar, în centru, au băut împreună câte o cafea și s-au întors la tractor pornind către casă. Încetase ninsoarea între timp, însă gerul era mușcător. Când a ajuns acasă, se
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
de lumini colorate și vesele. Moși, îngerași, globuri, steluțe, beteală și jucării, care mai de care mai colorate și mai strălucitoare, împodobeau magazinele forfotind de clienți. Femeia trecu prin parc cu pașii obosiți și umerii căzuți sub greutatea celor două sacoșe care atârnau, de-o parte și de alta a trupului ei. De una dintre sacoșe se agățase o fetiță mărunțică, încercând să țină ritmul pașilor femeii. Se opriră lângă bradul uriaș, împodobit cu cutii de cadouri și țurțuri luminoși. - Pachetele
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
care mai colorate și mai strălucitoare, împodobeau magazinele forfotind de clienți. Femeia trecu prin parc cu pașii obosiți și umerii căzuți sub greutatea celor două sacoșe care atârnau, de-o parte și de alta a trupului ei. De una dintre sacoșe se agățase o fetiță mărunțică, încercând să țină ritmul pașilor femeii. Se opriră lângă bradul uriaș, împodobit cu cutii de cadouri și țurțuri luminoși. - Pachetele sunt pline? Întrebarea fetiței se strecură șoptit, doar pentru urechile mamei, care, lăsă bagajele lângă
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
zâmbea un îngeraș, îl desfăcu cu grijă și strecură între dinți bucățica dulce. Închise ochii de încântare. Sub ciocolată, o cremă moale cu gust de căpșuni i se topi în gură, într-un răsfăț cum nu mai întâlnise. Femeia ridică sacoșele și, cu copila agățată din nou de ea, traversară Piața Teatrului, căutând parcă umbrele clădirilor înalte. Se oprea din când în când pentru a permite fetiței să admire figurinele din vitrine, după care o pornea din nou, anevoios, într-o
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
își plimbau păpușile elegante în cărucioare dantelate și sidefate, alt băiat, cu o pușcă de plastic pe umăr se încruntă la ea, făcând-o să își aplece privirea. Oamenii erau plini de pachete, veseli și gălăgioși. Cristina cântări din ochi sacoșele de la picioarele lor. Prin pânza învechită și decolorată se puteau distinge formele vaselor în care mama aduna mâncarea de la cantina unde lucra ca bucătăreasă. - Mami, crezi că anul acesta Moș Crăciun va găsi drumul spre casa noastră? Acasă le aștepta
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
exista șansa ca moșul să nu mai rateze intrarea pe străduța îngustă. - Vom vedea! Uite, numărul 20, vino! Trase copila după ea pe scările înalte de la ultima ușă a autobuzului oprit în stație. Se lipi de peretele din spate cu sacoșele în mâini. - De ce nu le lași jos, mami? - Trebuie să fii pregătită, când îți spun, sari repede afară, bine? Fetița aprobă cu o mișcare scurtă din cap. Simțea încordarea mamei, așa că se lipi mai bine de piciorul ei, tăcută. Îi
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
frățiorul ei toată ziua și toată noaptea, nici măcar n-ar fi avut nevoie de somn! - Coboară! Ascultă, ridicând ochii nedumerită. Mai aveau o bună bucată de drum până acasă. Se trezi alergând pe stradă pe lângă mama, care gâfâia sub greutatea sacoșelor. Abia când ajunseră în apropierea tomberonului ruginit și intrară pe strada îngustă, femeia își permise să încetinească. După ce intră pe ușa casei, se prăbuși în scaunul fără spătar de lângă cuier, cu capul pe spate, rezemat de peretele mucegăit. Cristian apăru
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
Bineînțeles că cea mai mare nerăbdare era să merg să pescuiesc și aici, să-mi încerc norocul cum se zice. Ginerele a doua zi de dimineață a plecat la lucru, iar eu mi-am pregătit o lansetă, am luat o sacoșă pentru a pune eventualii pești și am părăsit casa pe la ora zece. Mi-a spus unde să merg la pescuit, undeva pe un cheu în fața atelierului unde lucra el. Acolo era ancorat un pescador, așa că aveam și adăpost dacă începea
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376722_a_378051]
-
capul oaselor, încercând să recunoască vocea din receptor și să proceseze informațiile urlate cu o veselie în total dezacord cu amorțeala lui. - Măi, Jane, tu nu ai somn? - Ce somn, omule, imediat e amiază! Ia, fă tu ochișori, apucă o sacoșă și du-te rapid la cooperativă să cumperi ce-ți spun eu acum. - Stai, omule, că n-am cu ce să scriu! - Atunci ține minte! Sare, piper, ienibahar... - Ho, măi, să mă trezesc măcar! - Dă-i bătaie odată, că banii
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
din drum, dându-și seama că o apucase în direcție greșită. Trecuse bine de ora șase când reuși să parcheze în fața porții înalte din fața căsuței cochete vopsită de curând într-o culoare crudă de galben limon. Nu apucă să târâie sacoșa cu cumpărături mai departe de doi pași de poartă, că două brațe uriașe îl apucară cu tot cu bagaj și îl traseră în casă. - Hai ura și salut! Asta nu e ora șase, flăcău! Ghiță și-a dat duhul în lipsa ta. Ce
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
complice de la unul la altul, urmărindu-le cu oarecare teamă reacțiile. După colinde și urări, copiii au plecat fericiți, cu mâinile pline de covrigi, mere și dulciuri împărțite de Lucica și Ioana, învățătoarea care-i însoțise și care intrase cu sacoșele pline... - Haideți toți la masă! Uite, Ioana! Tu ai scaunul lângă mine și... - Da, de unde până unde, întâmplarea asta cu...?! a întrerupt-o, supărat și destul de lipsit de maniere, nea Petrică, privind încruntat la Lucica și arătând cu bărbia în
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
poate de două ori pe săptămână. Într-una din zile, ajungând la bazin, am văzut că ușa de la intrarea pe holul care ducea la vestiare era larg deschisă. Mulțumită că mă pot strecura fără să mai scot cardul din fundul sacoșei, ca omul pornit pe o treaba serioasă, cu capul înainte, abia am apucat să zăresc verdele ușii de la intrarea în vestiar semnalizând libera trecere. Bucuroasă că pot să intru repede, mă avânt să intru într-o sală de vestiar. Am
ÎNTÂMPLĂRI HAZLII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375109_a_376438]
-
a oprit brusc contemplația și, mare mi-a fost mirarea! Cuvinte dure, josnice pentru acea tânără au început să se reverse asupra unei bătrâne uscățive, care îi agățase, din neatenție sau dintr-o simplă coincidență a faptului existențial, cu o sacoșă din rafie, ciorapul. O pereche de ciorapi care au un preț fix, stabilit de oameni. Mă întrebam, ce preț i s-ar fi putut pune acelei tinere, care urlase cu atâta înverșunare la îndărătnica și necăjita femeie cu sacoșa din
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
o sacoșă din rafie, ciorapul. O pereche de ciorapi care au un preț fix, stabilit de oameni. Mă întrebam, ce preț i s-ar fi putut pune acelei tinere, care urlase cu atâta înverșunare la îndărătnica și necăjita femeie cu sacoșa din rafie? „Câți ca voi!” îmi trec prin minte versurile unei poezii de Topârceanu. „Of! lume”, exclami când greul îți apasă inima ca o piatră de moară. Ai o suferință și ai dori ca toată lumea să ți-o cunoască și
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
dăduse bătut, se luptase cu greutățile de tot felul. Și-a amintit, că i-a promis lui Gilă, că v-a vorbi cu directorul, să-l lase în weekend, să vină în vizită la el. A scos din sertar o sacoșă pentru cadouri, iar din bar a luat o sticlă cu băutură fină și un pachet cu cafea boabe. Treisferturi de oră mai târziu intra în cabinetul directorului ”Centrului pentru copii instituționalizați”. Secretara, o fată de 30 de ani, blondă prin
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
din zi, l-a întrebat scurt: -Ce doriți? -Vreau să vorbesc cu domnul director, am o problemă de rezolvat. -Îmi sintețizați mie solicitarea pentru domnul director... -Nu, prefer să vorbesc direct, pentru dumneavoastră am altceva mai bun. Mihai a pus sacoșa pe biroul secretarei, apoi s-a îndreptat spre ușa capitonată. -Stați puțin, să vă anunț! Secretara a deschis ușa biroului directorial: -Domnule director, vă caută cineva... Mihai fără să aștepte, să fie poftit, a intrat în birou pe lângă secretară. -Bună
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
maximă. Maestrul luă doar o sticlă de vodcă, un pahar mare, și se retrase la masa prezidiului nu înainte de a le atrage atenția admiratorilor că dacă la terminare nu mai găsește pe masă ceva, mâncare pentru el, dar și pentru sacoșă, îi... și le..., de nu se văd și nu mai pupă altă pomană pe mâna lui. Sfecliți, admiratorii molfăiau cu ochii în lacrimi și se spionau cu dușmănie să se dea în gât la o adică, după bunul și îndelung
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
s-a întâmplat luni dimineața, în ziua în care soția mea s-a întors de la înmormântarea socrului meu. Eu ajunsesem deja la autobuz cu colega mea care mă însoțea în dimineața aceea. Soția intră direct în bucătărie ca să lase niște sacoșe cu ce adusese de la țară. Se îndreaptă spre dormitor și ce crezi dumneata, aude un zgomot așa, ca un hârșâit... Ea își încordează auzul. „Poate că mi s-a părut, își zice în sinea ei, o fi din cauza oboselii”, și
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
fost mare să vadă în fața sa o tânără blondă, cu părul până la umeri, prins peste cap cu o pereche de ochelari de soare, care să fi avut în jur de douăzeci și șapte de ani. Purta în mâna stângă o sacoșă tip maieu, o geantă pe umărul drept si în mâna dreaptă un dosar. - Bună ziua! Doamna Romașcanu? - Bună ziua! Da... - Sunt Ana-Maria Bejan de la... - Intrați, vă rog! Vă așteptam..., intrați! răspunse Emanuela și o conduse pe asistenta socială în sufragerie. Luați loc
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
mea Skoda, am spălat-o și odorizat-o în interior, cum mai făcusem și altădată și care fusese martoră și la alte aventuri, cu mai mulți ani în urmă. Pentru orice eventualitate, am pus în portbagaj un pled și o sacoșă cu produse alimentare și de băut, prosop, apă și săpun de spălat, toate pentru a satisface orice nevoie, dacă era cazul. La locul și ora stabilite, departe de casa ei, eram așteptat cu promptitudine de doamna cu care înfiripasem de
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
șansele să nimerească în cameră cu vreo pramatie de fată. În cele din urmă, reușise să găsească o fostă profesoară de matematică, dispusă să ia în chirie o studentă, o bătrână uscată, care fusese atentă mai mult la borcanele și sacoșele cu care mama îi umpluse cămara, decât la noua ei chiriașă. Mădălina nu își putuse șterge surâsul de pe buze, chiar dacă femeia începuse să se răstească la ea de îndată ce părinții îi ieșiseră pe ușă. Până la urmă, nici nu trebuia să stea
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
puțin rău. Vin de acolo vin și brusc m-am oprit în fața dragului meu calculator. Simțeam nevoia să vă scriu, să mă spovedesc. Văd pe plasmă cum idioate rujate și coafate ca pentru nunți de mârlani se pozează înfulecând din sacoșele inscripționate cu numele partidului. Muștele trag la miere ca la ... Trăim vremuri amare. Mă refer strict la români. La cei din țara în care ne-am îngropat părinții și ne creștem copii și nepoții. Suntem la capătul unor dezbateri care
NU SUNTEŢI DUMNEZEU, MĂ! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371659_a_372988]