928 matches
-
sacrificială: libație (skr. Juhoti, gr. spe'ndo), legământ verbal solemn (lat. uoueo, gr. eukhomai), banchet somptuos (lat. daps), fumigație (gr. thiio), rit al luminii (lat. lustro)"*. Cât despre "rugăciune", terminologia s-a constituit plecând de la două rădăcini 5 în plus, sacralitatea reprezentată de Soare a permis, în vremea sincretismului greco-oriental, o îndrăzneață reelaborare teologică și filosofică, astfel încât s-ar putea spune că zeul solar a fost ultima teofanie cosmică ce avea să dispară în fața expansiunii monoteismului iudeo-creștin. 6 Adăugăm că, mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Varuna, divinitate primordială: Devii și Asurii Imnurile nu prezintă cea mai veche formă a religiei vedice. Dyaus, zeul indo-european al cerului, dispăruse deja din cult. Numele său a ajuns, în epoca Vedelor, să însemne "Cerul" sau "ziua". Vocabula indicând personificarea sacralității uraniene a sfârșit prin a desemna un fenomen natural. Este vorba de un proces destul de frecvent în evoluția zeilor celești: ei pălesc în fața altor zeități și devin dii oțioși. Doar în măsura în care este venerat ca Zeu Suveran, reușește un zeu celest
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Agili, preotul Zeilor: foc sacrificiul, lumină, inteligență Rolul cultual al focului domestic era important încă în epoca indo-europeană. E vorba, desigur, de un obicei preistoric, amplu atestat de altfel în numeroase societăți primitive, în Veda, zeul Agni reprezintă prin excelență sacralitatea focului, dar el nu se lasă circumscris de aceste hierofanii cosmice și rituale. El este fiul lui Dyaus (RV, 1,26,10), așa cum omologul său iranian, Atar, este fiul lui Ahură Măzdă (Yasna, 2, 12 etc.). El "se naște" în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
destinul omului, începând cu Rig Veda ea fusese identificată în tad ekam - "Unul" (neutru) - al celebrului imn X, 129. Brahmanele o numesc Prăjăpati sau Brahman. Dar în aceste tratate scolastice, Ființa Primordială era în relație cu sacrificiul cosmic și cu sacralitatea rituală. Rsi-i s-au străduit să o surprindă prin meditația călăuzită de gnosă 35. Ființa Primordială este, evident, incogitabilă, nelimitată, eternă; ea este totodată Unu și Tot, "creator" și "Domn" al lumii; unii îl identificau chiar cu Universul; alții îl
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
forțele creatoare ale geniului religios grec, această viziune tragică a dus la o revalorizare paradoxală a condiției umane. Deoarece zeii 1-au obligat să nu treacă dincolo de limitele sale, omul a sfârșit prin a realiza perfecțiunea și, plecând de aici, sacralitatea condiției umane. Altfel spus, el a redescoperit și desăvârșit sensul religios al "bucuriei de a trăi", valoarea sacramentală a experienței erotice și a frumuseții corpului omenesc, funcția religioasă a oricărei petreceri colective organizate - procesiuni, jocuri, dansuri, cântece, competiții sportive, spectacole
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din perfecțiunea corpului omenesc reprezentarea cea mai adecvată a zeilor. Dar mai ales valorizarea religioasă a prezentului merită subliniată. Simplul fapt de a exista, de a trăi în timp, poate avea o dimensiune religioasă. Ea nu este întotdeauna evidentă, pentru că sacralitatea este, întrucâtva, "camuflată" în imediat, în "natural" și în cotidian. "Bucuria de a trăi" descoperită de greci nu este o plăcere de tip profan: ea revelează beatitudinea de a exista, de a participa - chiar la modul fugar - la spontaneitatea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ales, un "Centru al Lumii". După legendă, doi vulturi cărora li se dase drumul de către Zeus, de la cele două margini ale lumii, s-au întâlnit în omphalos. Acest venerabil loc oracular, în care se manifestau, din cele mai vechi timpuri, sacralitatea și puterile Mamei Pământ, a primit o nouă orientare religioasă sub domnia lui Apollon. Oracolul era săvârșit de Pythia și de profetul care asista consultația. La început, consultările aveau loc o dată pe an (la aniversarea zeului), apoi o dată pe lună
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prestigiile Zeițelor Mame, dar fără a pierde prin aceasta trăsăturile ei cele mai arhaice și mai specifice: patroană atât a vânătorilor cât și a fiarelor sălbatice, și a tinerelor fete. După Homer, profilul ei începe să se precizeze: Artemis guvernează sacralitatea vieții sălbatice care cunoaște fertilitatea și maternitatea, dar nu și dragostea și căsătoria. Ea a păstrat întotdeauna un caracter paradoxal, ilustrat mai ales prin coexistența temelor contradictorii (de exemplu, virginitate-maternițațe). Imaginația creatoare a poeților, mitografilor și teologilor greci a ghicit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
metis care îi e proprie. Inițial, ca intervine în multiplele operații tehnice proprii construcției unei nave. Dar ea îl și ajută pe cârmaci să-și "conducă drept" corabia 35. Rareori se întâlnește un exemplu de ceea ce s-ar putea numi sacralitatea invenției tehnice și mitologia inteligenței. Alte divinități ilustrează nenumărate forme ale sacralității vieții, fertilității, morții, instituțiilor sociale etc. Atena revelă caracterul "sacru", sau originea "divină", a anumitor meserii și vocații implicând inteligență, abilitate tehnică, invenție practică, dar și autostăpânire de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
proprii construcției unei nave. Dar ea îl și ajută pe cârmaci să-și "conducă drept" corabia 35. Rareori se întâlnește un exemplu de ceea ce s-ar putea numi sacralitatea invenției tehnice și mitologia inteligenței. Alte divinități ilustrează nenumărate forme ale sacralității vieții, fertilității, morții, instituțiilor sociale etc. Atena revelă caracterul "sacru", sau originea "divină", a anumitor meserii și vocații implicând inteligență, abilitate tehnică, invenție practică, dar și autostăpânire de sine, seninătate în încercări, încredere în coerența și deci inteligibilitatea lumii. Se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
păstra încă o structură rituală, dar "secretele meseriei", adică ceremoniile destinate să asigure abundența recoltei, erau acum universal accesibile prin intermediul unei inițieri "elementare". Se poate admite că Misterele din Eleusis erau solidare cu o mistică agricolă și e probabil că sacralitatea operei sexuale, a fertilității vegetale și a hranei a modelat, cel puțin în parte, scenariul inițiatic. În acest caz, trebuie presupus că era vorba de sacramente pe jumătate uitate, care își pierduseră semnificația primordială. Dacă inițierea eleusiniană făcea posibile astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
hranei a modelat, cel puțin în parte, scenariul inițiatic. În acest caz, trebuie presupus că era vorba de sacramente pe jumătate uitate, care își pierduseră semnificația primordială. Dacă inițierea eleusiniană făcea posibile astfel de experiențe "primordiale", care revelau misterul și sacralitatea hranei, a activității sexuale, a procreației, a morții rituale - Eleusis merita, pe bună dreptate, renumele său de "loc sfânt" și de sursă de "miracole". Totuși, este greu de crezut că inițierea supremă se limita la o anamneză de sacramente arhaice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din urmă, unitatea lor. Dar nu e vorba deloc de o observație "subiectivă" a acestui fenomen cosmic, a cărui banalitate nu putea să trezească nici o idee religioasă, nici să producă vreun mit. Prin epifaniile și ocultările sale, Dionysos revelă misterul, sacralitatea, conjugarea dintre viață și moarte. Revelație de natură religioasă, deoarece ea este efectuată prin prezența însăși a zeului. Căci aceste apariții și dispariții nu sunt întotdeauna în relație cu anotimpurile. Dionysos se arată în timpul iernii, și dispare la același festival
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
eului creator sau a lumii ("sufletul meu nu mai are haine și umblă-n pielea goală ca femeile", Clișeu, "fetele gem noaptea lângă șanțuri/ cu inelul pântecului gol", "după hanuri mucede, întruna/ sânurile se pupă, șoldurile țipă.", Mahalale) și imaginile sacralității sunt mutilate, nu există ideal sau idealizare ("Maica Domnului sluțită avea ochi de castane", Corespondență pe un arbore, "când Maica Domnului, cu glezna rotundă,/ iese din șanțuri și intră în cetate", Vizită celestă). Câteodată iubita este interlocutorul imaginar căruia i
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mai era loc de speranță, dacă oricât de pustiit și abandonat se simțea eul poetic mai avea puterea să caute un răspuns sau să ceară ajutor, protecție chiar și atunci când înaltul refuza implicarea în orice formă de dialog, aici elementele sacralității sunt negate, se refuză autoiluzionarea - "Noi am crezut într-un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ (...) Nu mai credeți, oameni de argilă, c-a trăit Iisus într-o iesle."), altele sunt proiecții ale propriilor angoase. Lipsa de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acest joc al creării unui univers fantomatic în care oamenii devin umbre Cerul s-a încins cu neguri/ Și soarele ne-a încețoșat zalele;/ Să mergem că-n urma noastră,/ Sunt stelele, bocitoarele.// "vom fi umbrele așteptate", Lumina întunericului). Simbolurile sacralității par să se înscrie și ele pe acest traseu. E o deziluzionare, lumina și-a pierdut claritatea și singurul adevăr absolut este cel al morții (identificarea aceasta a morții cu absolutul căutat este ilustrată și prin scrierea simbolică a termenului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
refuza sensurile consacrate, a încerca să descoperi ceea ce, tradițional, e inaccesibil pentru că poartă pecetea absurdității. Demersul este unul iconoclast. Contrastele sunt cele care pun în evidență tragismul reflectat de lirica acestui poet. Lumea este lipsită de valori, de idealuri, de sacralitate (aceasta din urmă înțeleasă în accepțiunea tradițională, imagine arhetipală a absolutului devenită acum "paradis în destrămare"). Constrângerile, mizeria proiectate și în universul poetic conduc la imagini stranii, uneori grotești, care ies din tiparele "poeziei cuminți". Într-un astfel de context
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
biserică; * sărbători, felicitare, mecanism, chirurg, revistă, computer, galaxie, echipament, ax; * aur, instructor, examen, exercițiu, constelație, fotografie, secret, antrenant, extra; * punctual, funcție, calapod, funcționar, astmatic, sculptor, populație, șapcă, sculptură; * itinerariu, grandios, echipament, bagaj, ecologist, fotografie, impunător, antrenezi; * Antarctica, aparat, mobilier, jucărie, sacralitate, depozit, marketing, antrenament. Folosind DOOM-ul, marcați, prin subliniere, locul accentului în cuvintele: campanie, companie, mozaic (subst./ adj.), grena, colibri, taxi, atu, adică, avarie, aripă, caracter, fenomen, sever, unic, călugăriță, doctoriță, regizor, acatist, antic, jilav, gingaș, trafic, butelie, suntem/ sunteți
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
adj.), grena, colibri, taxi, atu, adică, avarie, aripă, caracter, fenomen, sever, unic, călugăriță, doctoriță, regizor, acatist, antic, jilav, gingaș, trafic, butelie, suntem/ sunteți, aerodinamic. Despărțirea cuvintelor în silabe Despărțiți în silabe cuvintele următoare, precizând regulile valorificate: * punctual, calapod, șapcă, jucărie, sacralitate, ficțiune, impresionant; * funcție, vestimentație, antrenament, măreție, imoral, astmatic, încălzire; * sculptor, populație, pictură, instrument, inamic, postbelic, trasee, arie; * Antarctica, mobilier, instalație, celebru, continuu, frumos, agreabil; * instrucție, impunător, somptuos, galerie, dreptunghi, somptuozitate; * arctic, ficțiune, interesant, inutil, comandant, spaimă, aclimatizare; * sculptură, imbold, inadaptabil
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a concretizat și un fenomen religios aparte, „eretic” (cum îl percepeau autoritățile), ca altar laic împotriva neocomuniștilor ce se instalaseră la Putere. Nu în zadar Piața Universității a fost percepută de intelighenție ca fiind Zona, o enclavă etică, sugerându-se sacralitatea și legitimitatea ei morală. În centrul Zonei se află tocmai clădirea Universității, cetate a intelectualității, fortăreață a studenților, a minților libere, a creierelor nereeducate. Ideea de fortăreață spirituală va fi cea care îi va leza pe polițiști și mineri (în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
gospodină, sau bun propriu pentru muncă sau plăcere, infanticidulpe alocuri consacrat prin ritualuri sacre, sclavia - pe care filosofii antici o considerau ca o stare naturală; canibalismul - practicat pentru prizonierii de război, sau pentru cei uciși în război; - tirania - generată de sacralitatea regilor și împăraților care în virtutea acestui principiu aveau drept de viață și de moarte asupra supușilor. Deși societățile antice erau mai aproape de natură prin gradul redus de dezvoltare și civilizație, totuși viciile dominau viața socială și raporturile dintre oameni. Aceste
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
IX-lea ridicase steagul alb pentru a împiedica o vărsare de sânge. Din 1871, când se elaborează Legea garanțiilor de către guvernul Italian, Papa este prizonier la Vatican limitându-i-se astfel puterea temporală, chiar dacă această lege prin conținutul ei proclamă sacralitatea și inviolabilitatea Papei. Conform acestei legi un atentat împotriva papei este echivalent cu un atentat împotriva regelui, iar ofensele și injuriile pe orice cale împotriva instituției papale sunt aspru pedepsite. Astfel Papa trece sub tutela statului Italian, statutul său fiind
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ajuns să cunoască subtilitățile propriei lor religii pe calea ocolită a spiritualității străine. Mai mult: mișcarea hippy, așa cum scrie Mircea Eliade, a redescoperit inconștient după secole de dominanță iudeo-creștină dimensiunile ocultate în timp ale religiozității de tip cosmic (hierogamiile precreștine, sacralitatea naturii, religiozitatea nudității și sexualității). Fascinant este faptul că ele au supraviețuit timpului și istoriei, izbucnind neașteptat în cele mai stranii și neașteptate ipostaze. În acest sens sunt de acord cu cei care cred că elita culturii pop (în special
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
câte au nevoie de virtute, ca și când ar fi udate de sufletul Său și ajutate în realizarea scopului pus în firea lor” . De aici rezultă că omul are datoria de a depăși existența sa profană și de a se împărtăși din sacralitatea divină. în creștinism, modelul sfințeniei instituie o cotă superioară a conduitei ce are ca scop iubirea religioasă față de Dumnezeu și morală, față de om . Omul se recunoaște ca fiind „fiu” al lui Dumnezeu, transformând nivelurile obligației și datoriei, a poruncilor și
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]
-
dată, având totuși o existență proprie, îndependență de manifestările sale individuale” . Sfera socială capătă astfel o formă de transcendență și prioritate axiologică în raport cu cea individuală. De asemenea, de pe poziții filosofice, Hobbes și Rousseau, investesc societatea chiar cu caracteristicile explicite ale sacralității asociate anterior principiului divin. încă din Introducerea la Leviathan, Hobbes nu se sfiește a compara „meșteșugul creator” prin intermediul căruia oamenii dau naștere statului cu meșteșugul creator al divinității. Pentru el, comunitatea civilă nu este decât un „om artificial” creat de
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]