997 matches
-
plenitudinar sentimentul ființării neîntrerupte. Aflăm ca dintr-un basm: Nu există moarte! Pur și simplu cad frunzele / Spre a vedea mai bine / Când suntem departe..." (Metafora). Invocând (în linie eminesciană) triada Pământ, Istorie, Limbă, verbul vaticinar al tribunului operează aproape sacramental, în mari cadențe lirice. Concomitent, liricul se vrea un hermeneut semeț. Limba (în O mie de clopote) e un însemn capital al identității noastre: O mie de roze, o mie de zâmbete Din fiece cuvânt răsar, O mie de lacrimi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
t” (dreptul fiecărui cetățean de a fi informat cu privire la calitatea de agent sau colaborator al Securității a ierarhilor, șefilor cultelor recunoscute, preoților de la parohiile din țară și din străinătate). „Chiar PF Teoctist afirma că legea «aduce o gravă atingere caracterului sacramental și de taină al preoției (...), chiar Bisericii însăși», uitând că preoții turnători n-au adus alinare, ci suferință.” Pentru prima oară după decembrie 1989, Sinodul BOR a recunoscut oficial că unii preoți ar fi putut să cedeze sub presiunile Securității
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
practicate la moartea Moșului Crăciun, între Ignat și Anul Nou, corespund riturilor oficiate în Zilele Babei: deschiderea mormintelor și întoarcerea spiritelor morților printre cei vii, modelarea din aluat, copt sau fiert, a unor figurine antropomorfe (Mucenici, Sfințișori, Bradoși) și mâncate sacramental în ziua morții Dochiei. Aceste practici ritualice reprezintă reminiscențe ale sărbătoririi Anului Nou primăvara. Baba Dochia este substanța telurică primordială din care renaște Timpul și Universul. Victoria soarelui de la echinocțiul de primăvară, numit local "Târ Înainte Târ Înapoi", este asigurată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
coparticipației cu strămoșii, cojile de ouă roși erau aruncate pe o apă curgătoare pentru a ajunge în țara blajinilor.249 Ca simbol al divinității primordiale, Oul de Paști, înfrumusețat, prin vopsire și încondeiere, în Săptămâna Patimilor, este jertfit și mâncat sacramental în ziua de Paști. Oul vopsit era prezent în ceremoniile antice de înnoire a anotimpului, potrivit concepției cosmogonice care compara Universul cu oul generator de viață: chinezii credeau că Cerul și Pământul formează un uriaș ou de pasăre; la sărbătorile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
SE TRANSFORMĂ ÎN CARNE, SE ÎNCARNEAZĂ. Este vorba aici despre un simbolism cu totul nou, propriu exclusiv mitului creștin. Greșeala capitală a dogmatismului este ancorată în perceperea greșită a simbolului "încarnării". Simbolul "încarnării" și înțelegerea lui greșită guvernează toate riturile sacramentale: botezul, împărtășania, confirmarea 29 și în special liturghia și pretinsa ei transformare a pîinii în spirit, a nafurei în trupul real al lui Iisus. Vestigii ale ritualurilor magice ale animismului și ale ceremoniilor de purificare ale politeismului, sacramentele sînt în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
MANIFESTARE A DEMNITĂȚII UMANE, SCOATE ÎN EVIDENȚĂ REALITATEA ESENȚIALĂ A VIEȚII OAMENILOR, LUPTA INTRAPSIHICĂ DINTRE PERVERTIRE ȘI SUBLIMARE: VICTORIA POSIBILĂ. CEEA CE ESTE ADEVĂRAT PENTRU MIT ESTE ADEVĂRAT ȘI PENTRU RITUAL. Acesta este și el simbolic și numai din acest motiv "sacramental". Ca și mitul, ritualul simbolic, semn al participării la salvare prin credință activă, comuniunea (cu eroul), nu are nimic comun cu semnificația magică a răscumpărării prin sîngele vărsat. Comuniunea simbolică a fost instituită chiar de erou în timpul vieții lui, înainte de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
GÎNDIREA ECONOMICĂ ÎN ANTICHITATE ȘI EVUL MEDIU Credința noastră este că fundamentele economicului se regăsesc în legile moralei cosmice. Nu întîmplător, la începuturi gîndirea economică a fost un reflex sau o componentă a gîndirii religioase, conținută în texte cu valoare sacramentală, cum ar fi Upanișadele, Artaas-tra, Darmasastra, Legile lui Mănu, Învățăturile lui Ipuver sau Codul lui Hamurabi, texte care, pe lîngă regulile de bază ale conduitei morale, revelau nu puține și însemnate precepte și învățături cu caracter economic. Și iarăși, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ascuns prin excelență, este fanta sexuală, este pîntecul, este cavitatea cea mai Încărcată cu valențe sexuale, este umedul, uterinul, yoni, caliciu feminoid, În care se Înfige spada masculină și din care șiroiește uterul marin. Ungherul mai este și acel spațiu sacramental al oricărei case În care se află un mic altar personal, larii și penații sunt păstrați aici, aici vin membrii familiei să se roage, este altarul personal. Loc Întunecat și umed ungherul este un spațiu descensional, o intimitate pe care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
lunii" sau rătăcește "în carul de foc", se lasă contemplat de "o pulbere de aur", are o "pană de aur în mâna mea albă" etc. etc. Avem de-a face, prin urmare, cu o învestitură aproape sau uneori cu totul sacramentală, care explică, în bună măsură, tentația artistului de a opta frecvent pentru tiparul textual al călătoriei inițiatice sau al cuceririi/luării în posesie a universului, în virtutea unui destin de profet coborât parcă printre muritori pentru a le propovădui înțelesurile absconse
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
simboluri/ sunt cupe opaline pe cele opt altare/ ale ofrandei pure. Cu noi este acela/ născut din însuși Hermes!/ Pe coapsa lui de aur/ e scrisă cifra triplă a Cheii absolute". Dar când "soarele mistic apune în cețuri", ca în sacramentala Instauratio noctis din Poemul de purpură..., cel care se insinuează în textele poetice nu poate fi decât celălalt Hermes, Psychopompos, perfectul călăuzitor în lumea lui Hades, așadar însoțitorul funerar (cf. Walter F. Otto, Zeii Greciei. Imaginea divinului în spiritualitatea greacă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al dragostei ușoare"), căci nu comite niciodată eroarea să îl desolemnizeze. Chiar și atunci când pare a se revendica de la tradiția poeziei erotice autohtone sau europene care își are rădăcinile în galanteriile specifice concetismului, poetul camuflează în texte mărci ale potențialului sacramental al iubirii. De altfel, nici primilor noștri cântăreți ai erosului interpelat cu deferență drept "Amorul" și văzut ca despot absolut, de sub a cărui tutelă un Costachi Conachi, bunăoară, nici nu și-a propus să iasă vreodată ("Am iubit! Și cunosc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a devenit, cum am spus, mai târziu, nu numai un uz, dar chiar o dogmă, dogmă care a dat loc la mari discuții iubitorilor de inovațiuni, dar dogma a rezistat la toate atacurile". În alt loc, Panu utilizează sintagma "lucruri sacramentale" 24 O cerință ironizată de "unii zeflemiști", care "susțineau că aparițiunea bruscă a oratorului în sală, ca un Deux ex machina, era cam burlească, în tot cazul, prea teatrală" (Panu, p.9). Se mai considera că "furișarea oratorului prin culuare
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
este destul de greoi și pentru că fiind instituție divino-umană, Biserica trebuie să se afle într-o continuă adaptare la nevoile spirituale ale credincioșilor, nevoi ce se schimbă în funcție de diferiți factori: sociali, politici, economici. În același timp, trebuie să rămână o biserică sacramentală, rol care, de altfel, îi și oferă credibilitate. Acest aspect sacramental nu suportă modificări dictate de evoluția societății laice pentru că, îmi permit să afirm că, astfel de modificări ar constitui o coborâre din sfințenie, în simplu ritual, fără fond sacru
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
se afle într-o continuă adaptare la nevoile spirituale ale credincioșilor, nevoi ce se schimbă în funcție de diferiți factori: sociali, politici, economici. În același timp, trebuie să rămână o biserică sacramentală, rol care, de altfel, îi și oferă credibilitate. Acest aspect sacramental nu suportă modificări dictate de evoluția societății laice pentru că, îmi permit să afirm că, astfel de modificări ar constitui o coborâre din sfințenie, în simplu ritual, fără fond sacru. Din acest motiv consider că structurarea identității sale în percepția publică
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
vremelnicului, ca instituție divino-umană Biserica trebuie să rămână în vechile orânduieli, în statornicia sa, în atemporalitatea sa. Faptul că Biserica răspunde nevoilor spirituale ale credincioșilor prin mijloacele de care se folosește o întreagă societate, fără ca aceste mijloace să corupă segmentul sacramental, ține de abilitatea unui Patriarh de a ști unde începe imaginea publică a instituție și unde sfârșește tehnica de creare a acestei imagini; unde începe sacralitatea și unde se oprește modernismul. Până în prezent, actualul Patriarh al BOR, Daniel Ciobotea, a
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
în care religiosul este parte doar la nivelul cadrului. Exemplele de refacere a spiritualului pot fi nenumărate. Însăși Biserica Ortodoxă Română, în ansamblul ei, deși prin mecanisme umane de constrângere, a fost deposedată de multe dintre acțiunile publice cu rol sacramental, ea nu a fost nicidecum profanată, ea a existat și și-a păstrat sacralitatea ei, dincolo de aspectul văzut de publicul larg. A intrat într-o cvasităcere pentru ca ulterior să izbutească să renască mai întărită. Tot astfel și cripta martirică de la
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
dar primit de la Dumnezeu pe care a știut să îl pună în slujba Celui ce i l-a dăruit. Consider că jurnalistul se naște, nu se face, iar Savatie Baștovoi este unul dintre ei. Haina lui monahală este, dincolo de aspectele sacramentale, povestea care face ca discursul său să fie unul clerical, aparținând genului religios, iar dacă nu ar fi fost cleric, am fi vorbit despre un discurs laic aparținând aceluiași gen. Dar tocmai pentru că este și monah, publicistica sa capătă o
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
ceea ce nașul sau părinții mărturisesc în locul copilului trebuie să o declare copilul toată viața de atunci înainte, ca să se împlinească în el promisiunea acelei zile, ca sămânța din acea zi să devină rod<footnote E. J. Kilmartin, „Patristic Views of Sacramental Sanctity”, în Proceedings of the Eight Annual Convention of the Society of Catholic College Teachers of Sacred Doctrine, 8, 1962, p. 79-82. footnote>. De bună seamă, cei mai mulți dintre noi, când am fost botezați, eram incapabili de a face ceva și
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
el nu poate decât să contemple atâtea farmece și să râvnească cu înflăcărare la posesiunea comorii pe care un cuvânt din sfânta sa gură avea să o dea altuia. Reuși totuși să-și recapete calmul îndeajuns pentru a bâlbâi cuvintele sacramentale, și cuplul norocos putu în sfârșit să se retragă sub acoperișul conjugal. Dar în inima sacerdotală continua să mocnească o pasiune dintre cele mai violente; prelatul își pierdea somnul și apetitul din această cauză; în cursul lungilor sale veghi, chibzuia
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o adevărată formă de rugăciune, ea deschizând prin forța sa simbolică o cale de acces spre divinitate. Icoana constituie exemplul cel mai autentic al artei sacre creștine, adevăratele sale sensuri putând fi descoperite și înțelese numai în context liturgic și sacramental. În acest sens, în creștinism, chiar și în cazul operelor de artă bisericească, se acordă o importanță aparte slujbei de sfințire, care constă în săvârșirea unui ritual religios al cărui scop este acela al dobândirii caracterului de sacralitate. Fiind sfințită
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
încât să le audă. Apa pictată care-l deranja pe chinez îl liniștește pe toscan. În amândouă cazurile, o prezență traversează reprezentarea; prospețimea undei contemplate trece în corpul contemplativ. De la văzut la văzător, în afara spațiilor liturgice și a oricărui loc sacramental, privirea asigură o comunicare a substanțelor. Imaginea acționează ca mediere efectivă. Cum a fost posibil lucrul acesta? Și ce s-a schimbat în ochiul nostru încât imaginea unui izvor nu mai poate să ne potolească setea, nici cea a unui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și piatră dehotar atunci când credința era amenințată cu slăbirea ei. Pe scurt,Simbolul de credință este o deschidere spre evidența adevărurilor interioare ale Bisericii și exprimă în esență viața lui Hristos prin Duhul Sfânt având un indispensabil caracter eclesiologic și sacramental.Așa cum cunoașterea lui Dumnezeu prin Hristos sau descoperireaSa a avut loc prin sfințirea Sa, deci prin Sfintele Taine, tot astfel șiviața noastră este rodul unei sfințiri prin credință și trăire: „Aceastaeste voia lui Dumnezeu, sfințirea voastră” (I Tesaloniceni 4, 3
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
aicinu doar o comunicare a Duhului, ci o mutare a omului în Hristos,ca în noul pământ al făgăduinței, este părtașă la simțămintele sauDuhul lui Hristos (Filipeni 2, 5). Această mutare nu poate avea locdecât ca un act eclesial și sacramental, pentru că nașterea în Hristoseste și pecetluirea celui născut ca mădular al Bisericii prin DuhulSfânt. Taina Mirungerii este astfel, ca o „Cincizecime personală” înviața fiecărui credincios. Omul devine astfel o făptură harismaticăși sacerdotală, care în numele Sfintei Treimi este chemată să sfințească
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pe care-l acuză de a fi ignorat „matricea sacră, sensul sacrificial, ritualic“ al unor astfel de bucate. Printre altele, îi mai reproșează faptul că nu a văzut în această rețetă decât o „coptură „haiducească“, în loc să sesizeze existența unei „ceremonii sacramentale“ de origine tracică. Ceea ce nu menționează Radu Anton Roman în această scurtă polemică este faptul că Păstorel, un foarte bun compilator, s-a inspirat, în compunerea acestei rețete, dintr-un text al lui Ion Ghica (Scrisori către Vasile Alecsandri), precum și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
multă vreme și descendenți ale altora care slujiseră tot acolo. Valetul și bucătăreasa erau soț și soție, dar nu aveau copii. Când valetul îi deschise ușa, Augusto îl întrebă dacă venise cineva în lipsa lui. — Nimeni, domnișorule. Întrebarea și răspunsul erau sacramentale, căci Augusto nu prea primea vizite acasă. Întră la el în birou, luă un plic și scrise pe el: „Domnișoarei doña Eugenia Domingo del Arco. Personal.“ Și apoi, în fața filei albe, își rezemă capul în ambele mâini, cu coatele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]