888 matches
-
nu se termină. Finitul, perfecțiunea este moartea, și viața nu poate muri. Cititorul pus pe căutat romane care se termină nu merită să-mi fie cititor; el însuși se termină înainte de-a mă citi. Cititorul amator de morți neobișnuite, sadicul în căutare de ejaculări ale sensibilității, cel care, citind Pielea de sagriu, simte că leșină într-un spasm voluptuos când Raphaël o strigă pe Pauline: „Pauline, vino!... Pauline“ - și mai departe: „Te iubesc, te ador, te doresc...“ - și-o vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
seara de 31 octombrie, când copiii merg din casă în casă să amenințe și să sperie. Gazda, ca să scape de micile blestemății deghizate în toate chipurile, le dă bomboane bune, învelite. Bomboanele dezvelite nu mai sunt apreciate fiindcă unii cetățeni sadici au pus în ele ace de gămălie. Ce minte turbată! Probabilitatea să se fi ivit la ușa mea copii era foarte mică și eu nu am fost acasă. De obicei, copiii merg prin vecini, la prieteni sau la rude. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe om cu neînțeleasă cruzime. Absurdul suferinței, al răului și al pieirii, precum și al comportării unor zei, este scos în evidență și condamnat încă din legenda sumero-babiloneană profund pesimistă, Ghilgameș. În tragedia Troilus și Cresida, Shakespeare a condamnat absurdul crimelor sadice, dar considerate "eroice", din Iliada. Absurditatea vieții a fost blamată profund dureros și sever de Georg Trakl și mai ales de Giacomo Leopardi: Amara e noia la vita, altra mai nulla; e fang la terra ("Amară și urât este viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
caracterului plăcut afișat și a articolelor din presă cu copii negri zâmbitori, în realitate, Jack Watson era un adevărat ticălos. Așa cum spusese cineva: „Cel mai bun lucru pe care-l pot spune despre Watson este acela că nu este un sadic. Este doar un nemernic de primă clasă.“ Diehl acceptase finanțarea din partea lui Watson cu foarte multă reținere. Își dorea să nu fi avut nevoie de ea. Soția lui Diehl era bogată și el pornise BioGen cu banii ei. Prima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
diverse și dificile și este recunoscut faptul că noi, ofițerii de securitate nu lucrăm cu duhul blândeții, cu sentimentalisme, cu mănuși ori cu afecțiuni gratuite. Voi fi de acord cu tine dacă vei spune, acum ori mai târziu, că sunt sadic! Așa este, poți numi și sadism această lipsă de omenie, duritate și Încredere În forțele proprii, toate studiate și inoculate numai și numai pentru asigurarea superiorității legilor socialiste, a bunurilor, oamenilor și a valorilor de stat românești! În primul rând
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ultima urmă de asemănare cu Jim Braddon. Pentru scurt timp, este salvat de prietenii lui Schreiber - un grup de orientare fascistă pentru care Schreiber avusese scrisori de recomandare și unde oamenii îl așteptau. Din acest grup fac parte un mexican sadic, mic de statură, cu ochi bulbucați - căruia o să-i spunem Peter, pentru asemănarea sa cu Peter Lorre - și frumoasa, capricioasa lui soră căreia o să-i spunem Lauren din motive de distribuție. Lauren își asumă misiunea de a-l ajuta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de ceapă, fasole și mazăre. în cantități nelimitate, conform spuselor lui Clarence. Poți să mănânci cât vrei, mi-a șoptit el pe un ton conspirativ. Nu trebuie decât să te duci la bucătărie și să-i ceri lui Sadie cea sadică. Acum că știe că ești dependentă de droguri, poți să mănânci cât vrei. Am tresărit la faza cu „ești dependentă de droguri“, dar imediat pasiunea mea pentru cartofi prăjiți a preluat controlul și am început să-i devorez. Am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ochii pe remorcă. N-am de gând să bag pistolul la loc în toc. Dacă te pune dracu' să ieși afară, nu voi ezita să-l folosesc. Să nu te crezi că am de gând să te ucid, rânji el sadic. Voi trage în genunchi, exact deasupra rotulei, așa încât să nu mai poți merge niciodată, după care te voi aduce înapoi. Se întoarse apoi pe călcâie și sări jos. Ridică oblonul remorcii, îi fixă siguranțele la ambele capete și se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rolul de a menține, prin evaporarea apei, un minimum de umiditate. Veți zice, probabil, că și asceții au, uneori, nerușinate vise erotice. Dar, iertați-mă, de ce nu l-ați declarat pe Procust profesor de estetică? De ce-l socotiți un tâlhar sadic, un obsedat, care pândea trecătorii, între Megara și Atena, lugindu-i pe cei scunzi și scurtîndu-i pe cei înalți, cu ajutorul celor două paturi ale sale? Nu e el adeptul cel mai radical al "canonului grec", care le spunea sculptorilor ce lungime
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ioana, obsesia tanatică e un laitmotiv la modul explicit. "Întotdeauna - menționează naratorul - i-am vorbit Ioanei despre moarte", " Ideea morții a devenit la mine un tic". Pentru Sandu întreaga viziune a existenței e, în termeni heideggerieni, un "Sein zum Tode". Sadic, masochist ori sadomasochist, cum a fost caracterizat acest personaj - ca mai toate celelalte, de altfel - e un suflet bântuit de sentimentul morții. Acest sentiment e liantul tuturor stărilor de conștiință și al comportamentelor sale. Gândind și simțind totul din perspectiva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
altceva, dar ceea ce spuseseră se potrivea de minune. - Ești mai nebun decât mine! spuse Cioran uluit. Iar eu credeam că așa ceva nu e posibil! Adică cineva să fie mai nebun decât mine. Credeam că sunt singurul... - Bătrâne, te rog, ești sadic!! urlă tânărul Luca, scoate dracu’ pula aia și lasă-mă să ți-o sug, că nu ți-o tai, ți-o sug numai, sau bagă-mi-o-n cur, sau fă dracu’ ceva, numa’ nu mai sta așa ca un bou! Emil se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
e mai jos pe scara socială, cu atât îți poți permite mai multe libertăți cu el. Poți să faci cu el tot ce-ți trece prin cap, zău. Asta naște dorința de a pedepsi. Autorul nu e scutit de impulsuri sadice. Cred că... — Hei, ascultă, trebuie să-mi dai doar termenul limită de predare a scenariului. Nu trebuie să-l respecți cu toată strictețea, dar va trebui să le spun ceva lui Fielding și lui Lorne. Și Cadutei și lui Davis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am în cap, mușchii mortificării. Fui, sper să-i mai am încă acolo. Sper să nu se fi atrofiat. Sper să nu fie prea beți. Trebuie să-mi antrenez creierul, de asta am eu nevoie. Am nevoie de un halterofil sadic care să-mi stoarcă creierul până îl va aduce la condiția optimă. Am nevoie ca acest creier al meu să simtă ce înseamnă efortul suprem. Mâine va fi prima zi de vizionare. Voi primi un cec mare. Toată lumea va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
p.c.r., poliție, securitate, servicii de supraveghere și control, 90% erau evrei, maghiari, slavi, toți cinici și doritori să schingiuiască legionari, rudele acestora, prieteni și chiar cunoscuții apropiați, românii patrioți...; tot din arhivele p.c.r. și poliției politice, sadicul Nikolschi Alex era de fapt Grumberg Boris, specializat la școala K.G.B.-ului sovietic, este cel care a dirijat deportarea sașilor din România în U.R.S.S., la muncă în mine și în Siberia, 72.000 de sași și jvabi; arestarea și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
opresiune. Societate întoarsă pe dos. 13-15 Iunie 1990: „Uite-un student, înșfăcați-l! Niște golani! Legionari! Dați-i! Și fata aceea a fost în Piața Universității. Am văzut-o noi. Dați-le! Că le dăm și noi...” Sancta simplicitas!... Lovituri sadice,. Țipete. Vaiete. Cine lovește? Cine primește? O capitală, altădată un mic Paris, întinsă acum ca o caracatiță cu tentacule de beton și mizerie, controlată de un fel de făpturi cu bâte, lanțuri, topoare... Ca la abator. O capitală întoarsă pe
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mulți o credeau de-a dreptul o gâscă și mă compătimeau teatral pentru neajunsurile legăturii noastre. Uneori făcea gafe chiar tâmpite. Nici fidelă nu era deloc. Dim potrivă, cocheta cu alții până la exasperare și avea grijă să-mi dea mereu, sadic, raportul cu cine se mai vedea. Dar, ca visătoare, era la o categorie mai grea decât mine și mă zdrobea în fiecare confruntare. Nici odată, la nimeni (including Nerval, Jean Paul și toți ceilalți mai sus pomeniți), n-am întâlnit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să povestec tot felul de bazaconii care Îmi treceau prin cap, o Îndopam cu tot felul de povești care pe ea o fascinau. Cine știe ce naiba credea că vede În ele. Poveștile mele se petreceau Întotdeauna În mijlocul unor bande de gangsteri sadici, care dădeau foc la magazinele alimentare și toți aveau motociclete uriașe, care duduiau ca tancurile În călduri și călcau lumea pe stradă, chinuiau fetele În Întunericul gangurilor, așa, fără nici un avertisment... Ea se trezea din visare și mă lua În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
despre implicațiile râsului la o glumă îngrozitoare. Răspunsul se află în încântarea de a vedea tabu-urile încălcate, în senzația unei eliberări momentane de inhibiții ca și în plăcerea intelectuală la perceperea elementului comic. Dar vom proba de asemena o sadică plăcere a ororii, cruzimii și dezgustătorului. Adept al acestei ultime idei, criticul Mihail Bahtin consideră că urâtul și grotescul sunt categorii esențial fizice, referindu-se mereu la corp și la excesele acestuia și sărbătorindu-le într-o manieră neinhibată și
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
găsiți vinovați; complicitatea transforma vina în conspirație. Senatorii, în unanimitate, i-au declarat „dușmani ai poporului roman“. Procesul s-a ținut cu ușile închise și, oficial, nu s-a știut nimic despre ce s-a petrecut acolo. Cu o repetitivitate sadică, îndrăgitele case ale familiei au devenit închisori: Tiberius o surghiuni pe Agrippina în insula Pandataria, unde Augustus o închisese pe Julia, insula pierdută în Tyrrhenum de unde, în zilele senine de iarnă, se vedeau colinele Albani, munții Lepini și, spre miazăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din legiunile sale. Însă pe chipul lui Macro bucuria se amestecă cu surpriza. Nici unul dintre ei nu știa din ce infern se eliberase cel ce vorbise. Gajus observă chipurile neliniștite, gesturile și privirile pierdute ale vechilor curteni, neatenți, obraznici și sadici până atunci, care tremurau dinaintea neașteptatei dezlănțuiri a puterii militare. Imediat, în atmosfera aceea de lovitură de stat, Macro anunță pentru a doua oară: — Eu plec. Și porni spre Roma. Gajus Caesar reveni pe terasă. Oriunde s-ar fi întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la Milonia și la fetița lor, simți că își dorește cu furie să trăiască. Închis în sine, noaptea hotărî în taină să exercite dreptul de viață și de moarte din cauza căruia îi venise să vomite la Capri, când acel libert sadic îi arătase stâncile din fundul prăpastiei unde Tiberius îi arunca pe condamnați. Porunci ca vinovații să fie arestați în toiul nopții, să fie aduși așa cum erau, pe jumătate dezbrăcați, dincolo de fluviu, în grădinile noului Circus Vaticanus, unde, cu ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unic; la maniaco-depresivi zdrobiți când făceau inutile întoarceri de o sută optzeci de grade pe drumurile de acces spre autostradă; la paranoici lipsiți de noroc intrând cu toată viteza în zidurile de cărămidă de la capătul unor cunoscute fundături; la infirmiere-șefe sadice decapitate în ciocniri inverse la intersecții complexe; la lesbiene administratoare de supermarketuri murind în flăcări în caroseriile prăbușite ale mașinuțelor lor în fața ochilor stoici ai pompierilor de vârstă mijlocie; la copii autiști zdrobiți în tamponări, cu ochii mai puțin goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din Maupassant, publicată de (Alexandru) Claudian — prezintă o altă ipostază a derealizării lumii. De astă dată, „agentul fantastic” menit să o distrugă este un monstru singuratic, un mutant a cărui viață de o perfectă „uniformitate” e compensată printr-o interioritate sadică, printr-un demonism latent: „În odaia mică (...) visează întunecat sadisme. Singur, se înfundă în gîndurile sale, își rumegă himerele (...). Și astfel se clădește în juru-i o lume fantastică, cu contururi nestatornice, o lume al cărei centru e el, lume ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia clasică a mitologiei elene” (ilustrată de „tema muzicei imaculate”) alături de „libertinajul fantast al mitologiilor nordice”. Cernînd „toată pleava locurilor comune”, Urmuz compune „fragmente de nouă mitologie” cu „plăcerea sadică a copilului ce demontează păpușile”. Dincolo de caracterul „fantastic” al „basmelor moderne”, Perpessicius sugerează și existența unei dimensiuni psihologice a textelor, vizibile în „nefericirea ce de atîtea ori străbate, cînd toate încercările de a reconstitui viața factice a păpușilor rămîn zadarnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o poezioară ca să-și omoare copiii. Nu vor decât să-i vadă adormiți. Nu vor altceva decât să-i domine. Oricât de mult ai iubi pe cineva, tot ții ca lucrurile să iasă cum vrei tu. Masochistul îl împinge pe sadic să acționeze. Până și cea mai pasivă persoană este de fapt un agresor. În fiecare zi, simplul fapt că trăiești înseamnă moartea unor plante și a unor animale, poate chiar a unor oameni. Îți convine sau nu, zice, abatoarele, fermele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]