851 matches
-
dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de Himalaia se întind peste munți și văi ca niște conifere în uniformă. Arbori de neem, sal, lemn de palisandru. Smochini indieni care-și întind rădăcinile în pământ ca niște tentacule și își aruncă frunzișul întunecat la culoare în aer, de parcă ar vrea să străpungă albastrul cerului. Chiar și speciile de copaci din țara sa sunt prezente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pri ma gură, în vreme ce cei de pe scenă își acordau chitarele. O grimasă scurtă, un fior rece și un gust puțin amărui. O picătură buclucașă rămasă pe buze. Rujul meu pe sticla mea. Am început să mă mai plimb printre oameni, salu tând din priviri prieteni și cunoscuți, ridicând alene sticla și sprâncenele în semn de respect și sorbind apoi cu grijă, să nu mai pierd nici o picătură. De fiecare dată gustul amărui ieșea la su prafață mai puternic, iar fiorii erau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pentru editare. Aflat într‐o mare dificultate cu sănătatea, lovit de un cancer laringian, respirând printr‐o canulă aplicată în trahee și hrănindu‐se cu o seringă printr‐ o sondă gastrică montată direct în stomac, venerabilul autor dă voie soției sal e să strige public: „Numai speranța de a‐ și vedea editată și această carte îl mai ține în viață.” Cine îl ajută pe soțul doamnei Adriana Prelipceanu din Iași, strada Străpungerii Silvestru nr.60 să‐și vadă dăruită cititorilor cartea
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
peste măsură. Și, în ciuda faptului că îi redusese fiul la o stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croindu-și drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
business, e amputată de introducere și de Încheiere, nu e o cometă cu cap, cu plete și coadă, cu siaj luminos pe urmele ei. Simți că activismul ei programatic e incitat ca să umple un gol, ca să mascheze o carență, să sal veze Întregul din teroarea principalului amănunt al ființei sale. Urîtele și urîțelele vor să domine din start ori, tot din prima, dau să te tragă de mînă după ele, asta dacă palpită de partea dinamică a jocului. Altfel, eroinele placidității
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Între gratuitatea fermecătoare a fabulei lui Urmuz și stilul tendențios în care își compune autorul de azi fabulele este o deosebire ca de la cer la pământ. Cartea lui Romulus Sălăgean este antipatică și prin altceva, prin frecventele alunecări în vulgaritate: „Sal își etala pe-un val / Prețiosu-i CAPITAL, / Neștiind că PRIVITORUL / Îi ginea-ndelung piciorul.“ „Cotoc făcea SEX-TOTAL / Dintr-un «instinct animal», / Necunoscând că Palade / Citea ziaru’ ÎNTRE ACTE.“ „Cică-n REVISTA DE SUD / S-a descoperit un nud. / Și l
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unor străpungeri, unor exproprieri și artere, totodată probabile și problematice. Mini fu cuprinsă de fizionomia Cetăței. - Ce fală de treabă Eliza asta! Nici n-aș fi crezut! zise Lina. - Da! răspunse Mini distrat. Lina se despărți de ea pentru a sal duce la o clientă în Izvor. - Așa departe te duci, Lina? o întrebă mașinal. Lina strânse din umerii ei cam gheboși, de iobagă modernă. Mini o salută cu mâna și porni sprinten, croindu-și, prin străzi tăiate pe muche, drum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de la Sentinel sub o pernița de pe canapea. Pe urmă, după ce mai chibzui un pic, vari toate ziarele sub canapea, să nu fie nici unul la vedere, tocmai când Eleanor dădea să intre cu Șam. — Adrian, ghici cine-a venit, spuse ea. — Sal’tare, pretenare, făcu Șam. Cu cât se bucură de mai mult succes, cu-atât mai abitir imită accentul cockney al mediului din care se ridicase. Salutului sau îi lipsea însă afecțiunea reală, iar zâmbetul îi era reținut, ca acelea schimbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
entuziasmau peste măsură. Și, în ciuda faptului că îi redusese fiul la o stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croinduși drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dezavantajați; probabil că Jim o face să se simtă vinovată. Poate că mi-a trimis un mail, zic eu ridicându-mă și ducându-mă la calculator. Dar nu găsesc nici un mesaj de la Jim, dacă nu cumva și-a luat pseudonimul Sal#% 880!!! și vrea să-mi vândă Viagra pe internet. Ben și Finn au început să se îngrijoreze. Sunt chiar impresionată de această solidaritate masculină; fetele nu se sinchisesc nici pe jumătate. Cred că toate l-am considerat pe Jim o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să mă ajuți, Gerard. Te rog. Stan ocoli din nou și se urcă la volan. Reveni pe drum. Pasărea tăcea. Kilometrii treceau, unul după celălalt. Apoi văzu un indicator spre un oraș numit Earp, aflat la cinci kilometri în față. — Sal’tare din parcare, gașcă, zise Gerard. Stan oftă. Continuă să conducă în noapte. — Îmi amintești de un om, zise Gerard. — Ai promis, spuse Stan. — Nu, tu trebuia să spui: „Ce om?“ — Taci, Gerard. Îmi amintești de un om, spuse Gerard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spre el și zise: — Ține pasul, Dave. — OK ... Cotiră după un colț, trecând pe sub o arcadă și intrară într-o altă grădină închisă. Aerul era rece aici, iar cărarea era umbrită. Pe lângă cărare curgea un pârâiaș. Auziră o voce spunând: — Sal’tare din parcare, gașcă. Henry ridică privirea. — Ce a fost asta? — Eu. — E o pasăre, zise Henry. — Scuzați, numele meu e Gerard, spuse pasărea. — Oh, un papagal vorbitor, zise Alex. — Numele meu e Jamie. Bună, Jamie. Eu sunt Gerard. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mie îmi spusese că se duce cu ma-sa la țară, în secuime <victor37>: ceasul rău, m-am întîlnit cu ma-sa, mergea la lucru <maya32>: <victor37>: m-am dus ață la ea. Se pregătise de chef, purta doar un sal negru, de mătase. Era în doliu... <victor37>: cînd m-a văzut, au apucat-o pandaliile. Mi-a zis să ies din casa ei <maya32>: chiar așa? <victor37>: cred că i-am dat o palmă... <maya32>: crezi? <victor37>: sunt aproape sigur
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nu-i așa? — Ce părere avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în brațe un corp atât de frumos, o fată atât de sim plă și atât de, totuși, misterioasă. Nu s-a-ntâmplat nimic deosebit în tot acest timp. Părinții ei n-aveau pe mână vreun tatuaj de la Auschwitz, ca să-mi sal veze povestirea de monotonie (de fapt, s-o trans forme într-o povestire). Nimic n-a virat măcar în fan tastic: Ester n-avea la gât vreo perlă care să strălucească brusc în penumbră și n-a rostit vreodată, privindu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se gândesc singure, tot ce ai de făcut e să taci, să privești și să taci, că dacă deschizi gura proștii te linșează. Nimeni nu are dreptul să deschidă gura când vorbesc proștii, pentru că proștii sunt universali, sunt magazinul univer sal al timpului, al lumii. Ce naiba caut eu aici, În uni versul ăsta? A remarcat Însă un cuplu tânăr, ea cu șolduri mari, vulgare, de reproducătoare, el Înalt, cu mustață, râzând, Îmbrăcat În blugi, adică „emancipat“, cum era la modă să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ai vrut să te arunci de pe podul de la Mărăcineni? — De unde știi? Cine ești tu, mult preaiubito?... Mi-a spus Carara. El te-a salvat În noaptea aia. Să-i pupi mâna. Înțeleg că tot orașul ăsta scârbos aleargă să mă sal veze pe mine. Dar ce le am făcut, Doamne? — Vasile, tu să nu te Îndoiești de sentimentele mele. Mama Însă e bolnavă, e suspectată de cancer, iar eu am nevoie de siguranță. — O suspectează Securitatea de cancer? Ai dreptate, ăștia
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
geamurile. Unde o fi agentul? se întrebă nedumerit Prâslea. Taci! țipă căpitanul la Prâslea. Dintr-o dată se auzi o bubuitură puternică, iar în mijlocul mării se făcu un vârtej mare care înghiți tot vasul. Probabil au fost oamenii legii care vroiau sal salveze pe Prâslea. Din acesta bubuitură, eroul nostru se trezi din nou îmbrăcat în hainele lui de poveste. Îi dispărură armele avute, dar și hainele cu care era îmbrăcat. Se afla din nou în curtea palatului impunător unde îl aștepta
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de noi țopăind, n-am scos nici un cuvânt. —Ceaiul e acolo, îi spusei, dând din cap. —Mulțumesc, nu beau ceai tot timpul, zise Sally cu îngâmfare. Beau o cafea dimineață și poi basta 1. —Stai să ne apucăm de lucru, Sal, spuse Melanie Marsh cu afecțiune. Și o să vezi cum o să bei ceaiul cu noi toți. Mi s-a adresat pentru prima dată, cu mâinile făcute cuib în jurul cănii. Îmi plac foarte mult. Mai târziu, urmărind-o la repetiții, aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și se rearanjează după un model nou și interesant. —Minunat. Atunci aștept să văd ce ați făcut împreună, să zicem până la sfârșitul săptămânii viitoare. Nu vrei să vii la lectura piesei? Putem vorbi după; ar fi chiar interesantă. Îți spune Sal când. Mă bucur că ești în echipa noastră, Sam. Îmi strânse mâna. Pe fața ei cea rotundă, palidă și la fel de inexpresivă ca a unei călugărițe apăru un zâmbet. Se duse către ușă. Uitându-se peste umăr, îmi zise: —Și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care să se rostogolească exact acolo unde trebuie, ca să nu mai vorbim de înțepenit cercelul atât de bine. Poáte l-a pus acolo înainte, sugeră Sally. Când nu te uitai. L-a împins cu piciorul. —Dumnezeule, ce minte diabolică ai, Sal, zisei eu, impresionată. Cui să-i treacă prin cap așa ceva? Am mai băut niște Bloody Mary. Barmanul ne privea lung, posomorât, cu fălcile picate, asemenea unui câine Sharpei 1. Cu cât beai mai mult, cu atât ți se părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ești sigură? fixându-mă cu ochii săi cei mari, de cățeluș, care cer milă. — Apropo, era umflat, stătea de mult acolo jos. Foarte mort și foarte urât mirositor, îl informai eu. Asta se presupunea că avea să-l liniștească pe Sal, dar nu făcu decât să-și țină respirația, să-și fluture genele și să se cutremure asemenea unui Volkswagen Beettle care are probleme cu pornirea. Ar trebui s-o sune cineva pe MM, sugerai eu, ca să-i distrag atenția. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un bărbat înalt și uscat cu barbișon, care era Thierry, coregraful. Mă întâlnisem deja cu el, pentru scurt timp. Era un fost iubit de-al lui Sally; nu știam ce fel de fost, dar probabil că nu unul foarte important. Sal nu era mai breaz decât mine la capitolul relații serioase. —Sam! Sally mă sărută pe amândoi obrajii, ca de obicei. Avem o idee nemaipomenită. Da, mi s-a mai spus, zisei eu, sprijinindu-mă de perete. Și cu cât mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
L-am privit cu nedumerire, strângându-mi cordonul kimonoului mai mult în jurul taliei. —Cum ți-ai dat seama? — Am văzut - l-am văzut ieri seară, când se întorcea acasă, a zis că vine pe la tine. Arăta, adăugă Sally, foarte fericit. —Sal? se auzi Hugo de sus. Tu ești? Mâncăm de dimineață, îi răspunse Sally. Vrei și tu ceva? — Te cred și eu... Câteva minute mai târziu, Hugo coborî, înveșmântat într-un capot bleu marin pătat pe care-l luasem la mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-l adopt. E mult prea mare pentru tine. A, cafea. Fără lapte? — În această casă, zise Sally, mestecând vocalele complicate cu aplomb, dacă vrei ceva, trebuie să vii cu el de acasă. Nu neapărat, zise Hugo, mustăcind către mine. Mulțam, Sal. A băut puțin din cafea. Eu am dat gata un pain au chocolat și am respirat adânc. — Cred ca aceasta este o idee foarte bună, zise Sally. Tu și cu Hugo. Amândoi sunteți foarte enervanți așa che1 frecați-vă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]