1,126 matches
-
a acestei montări, care nu ocolește nici una dintre imaginile emblematice ale Rusiei de ieri și de astăzi, începând cu un fragment din Lacul lebedelor (pe muzică de Offenbach!) la debutul spectacolului, continuând cu eroina principală, Boulette și colegele ei, purtând salopete muncitorești, dar și cu eleganți domni și doamne în costume sofisticate și cu peruci enorme, precum și cu soldați care execută marșul de paradă cu piciorul la nouăzeci de grade și punctează muzica cu urale. Dar în cele zece zile de
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
decât pustiul unei vieți fără strălucire, în uitare, departe de luminile rampei. Nixon face o confesiune, vorbește liber și realizezi mai târziu că întregul dialog este doar un monolog. Măștile cad, nici măcar David Frost nu mai reușete să-și tragă salopeta zâmbetului de serviciu pe figură. Un Nixon copleșit de frustrări, complexat, agonic, vorbește nopții din adâncul sufletului, un Nixon fără farduri și diplomație, ca un taur în arenă, jucându-și toată energia și toată vitalitatea pe un ultim atac disperat
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
pe coridor, am deschis o ușă și am sărit. Am rămas între două șiruri cu vagoane. Ploua mărunt, așa că am pus rucsacul jos și mi-am scos pelerina. în timp ce mă îmbrăcam, am văzut că spre mine vine un ins în salopetă neagră și cu șapcă; se uita atent la vagoanele trenului și-și nota ceva cu creionul într-un caiet, cînd se apropia de fiecare. S-a oprit lîngă mine, și-a însemnat ceva în caiet și m-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un stadion de fotbal. Mulțimi se revărsau pe podeaua circulară venind din tunelele de pe circumferință și dispăreau prin ușile pătrate dintre intrările în tunel. Printre asistentele și doctorii în alb, Lanark văzu și oameni în haine verzi de îngrijitor, în salopete cafenii și în costume de afaceri cenușii. Se uită în sus și se clătină amețit. Privea un stîlp imens perpendicular cu lumini aurii și portocalii lunecau încontinuu în sus pe pereți în inele care se micșorau, asemenea acelora ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi domina pe toți; îl vedeai mereu în costumul lui deschis la culoare, vorbind întruna și mîncînd urieșește. Doar trei persoane nu scoteau o vorbă și stăteau singure: el, monseniorul Noakes și o fată solidă, izbitor de posacă, îmbrăcată în salopetă kaki și care mînca la fel de mult ca Ozenfant. într-o seară, Lanark intrase în restaurant și se așezase la o masă, cînd Ozenfant veni lîngă el adresîndu-i-se pe un ton vioi: — De două ori azi, la micul dejun și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu, domnule, dar avem ceva roz, umed și sfărămicios. Aduceti-mi un sfert de porție, vă rog. începuse să mănînce, cînd o voce aspră, ușor ezitantă, spuse: — Pot lua loc? își ridică privirea și o văzu pe fata matăhăloasă în salopetă kaki. Stătea cu mîinile în buzunar, fixîndu-l cu o privire aprigă. — O, da, spuse el cu un sentiment de ușurare. Se așeză în fața lui. Trăsăturile feței îi erau drepte și frumoase, ca ale unei statui grecești, deși avea bărbia solidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ea îl conduse de mînă într-una din săli. Era circulară și gigantică, la fel ca celelalte, dar părea părăsită și cufundată în tăcere, pînă cînd Lanark recunoscu tăcerea pe care o produce ascultarea. Niște bărbați și femei în salopete stăteau lipiți de perete privind în sus. Lanark se uită și văzu imaginea inelelor portocalii și aurii lunecînd spre el, iar în centru, o formă triunghiulară se balansa și creștea în dimensiuni. Părea a fi baza unei întregi mașinării care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ești, spuse el. Cum te cheamă? — Hai să fim intimi numai după asta. El se dezbrăcă repede. Simpatia pe care o simțea față de fată și toată mișcarea din jur provocată de gesturile lui îi slăbiseră pofta. îi descheie cu grijă salopeta și i-o trase pînă la șolduri. Cum ar trebui s-arăt? murmură ea. — Zîmbește ca și cum m-ai vedea după o lungă așteptare. îi zîmbi atît de drăgăstos, că se aplecă și-i sărută umerii. Ea îi deschise ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înapoi să-și ia din nou avînt, cînd se deschise cu un sunet asurzitor, ca de mii de grauri izbindu-se de o fereastră. în cercul strălucitor al ușii văzu trei bărbați palizi care se holbau la el, doi în salopetă, al treilea în haină de doctor. începură să strige: — Ai mers împotriva curentului! — Nu exista nici altă cale, le răspunse Lanark — Dar ai lăsat în întuneric cluburile personalului! Ai blocat aspiratoarele de adîncime! — Nu dau doi bani pe toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
produs o epidemie de spasme și Dumnezeu știe cîte fracturi. Dacă s-ar fi produs după o sută optzeci, ai fi fost declarat criminal! Ucigaș în masă! — îmi cer scuze, dar trebui să ajung la atelierul lui Ozenfant! Oamenii în salopete făcură schimb de priviri. — O fi Ozenfant un om important, zise doctorul, dar dacă dă voie oamenilor lui să blocheze curentul, a dat de naiba. Doctorul se întoarse și se depărtă, iar Lanark era pe punctul de a-l urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și tu, să te trezești și să te vîri în haine la șapte, să tragi prima pipă din ziua aia în timp ce maică-ta îți prăjește micul dejun, apoi s-o apuci spre tramvai cu pachețelul de sendvișuri, să stai în salopetă cu alți muncitori înghesuindu-te la poartă, să intri în sala mașinilor - ... „Salut“, „Salut, iată o luăm de la capăt“. „că bine zici,, - și apoi dă-i și bate și pocnește; și senzația de pericol... — Pericol? întrebă Thaw. — E ceva pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreo săptămînă, iar în două luni te termină. Cinstit, ideea se coace în tine toată duminica, dar te atinge de-abia lunea: Tre’ să fac de fiecare dată asta, să mă scol la ora asta, să stau în tramvai în salopeta asta, să trag din pipa asta, să pontez după ce stau la coadă la poartă. „Salut, iară o luăm de la capăt!“ „La dracu’ bine zici“ și iarăși în sala mașinilor. îți dai seama c-o să petreci mai mult din viață în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de tren în spatele uzinei, iar trenul regal urma să treacă pe-acolo la trei după-amiază, și toți muncitorii au primit liber să-l vadă. Așa că atunci cînd a trecut, trenul eram cam patru sau cinci sute la margineacăii ferate, în salopetele noastre unsuroase. Regina era în primul vagon și se uita rece și grațioasă și ne făcea cu mîna; iar în vagoanele din mijloc erau o sumedenie de bătrînei, primari, cum ar veni, cu lanțuri la gît, toți făcîndu-ne cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luni o să fii într-un atelier de proiectare și o să înveți să fii creator. — Creator? Ce e creator în proiecarea ramelor pentru mașini? O s-o duc mai bine, doar pentru că-i mai bine să porți un costum curat decît o salopetă murdară. Și o să am bani mai mulți. Dar n-o să mă simt bine. — Mie o să-mi trebuiască ani de zile ca să cîștig bani. — Poate. Da’ o să faci ce vrei. — Așa e, zise Thaw. O să fac ce vreau. Presupun... Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu gunoi, navetele de lapte, bere și coșurile de pește. Drummond deschise o ușă. Intrară într-o atmosferă atît de încinsă, că Thaw simți o clipă că nu mai poate respira. Sub un bec care lumina slab, un bătrîn în salopetă de cazangiu fuma o pipă lîngă ușa cazanului. El e Duncan Thaw, tată, zise Drummond. Ne ducem la balul școlii de artă. Domnul Drummond își scoase pipa și-i arătă lui Thaw un scaun gol cu un picior. Gura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu-ți place mîncarea, știi ce ai de făcut, spuse domnul Drummond fără să se enerveze și-și duse pipa la gura. — Dă-mi zece șilingi, zise Drummond. Taică-său se căută și scoase patru jumătăți de coroană din buzunarul salopetei, i le dădu, văzu că platoul era gol și se ridică. — Mai ia niște sendvișuri, Duncan. Nu, mulțumesc, domnule Drummond. Au fost bune, dar ce e mult strică. — Ei bine, bucătarul e prietenul meu. Nu le cumpăr și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o privire în dormitor. Janet nu mai stătea la picioarele patului și se vedea o mișcare sub pături. în scuar îl întîlni pe domnul Drummond, care se întorcea de la hotel, înalt, cu ochelari, cu fesul turtit și trenciul deschis peste salopetă. — Salut, Duncan. Nu pleci, nu-i așa? Aveam de gînd să vă pregătesc cina. Am niște batog aici. Arătă spre un pachet învelit în hîrtie de sub brațul lui. Nu, mulțumesc, domnule Drummond. — Ei bine, e un cadou de la bucătar. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niciodată. Ești prea plin de tine. Dar presupun c-așa ajung oamenii pe lumea asta... și asta nu pentru că tu ai ajuns prea departe. Ea se uită lung la halatul plin de pete de vopsea pe care-l purta peste salopetă. I-l făcuse maică-sa dintr-o pătură militară, gri și groasă, și era călduros și-l păzea de curent. Adăugă stînjenit: — Spuneți-i lui Robert că regret că i-am ratat nunta. Amvonul era izolat contra curentului printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zilei de vineri, cînd îi lăsă două boluri. Domnul Rennie, decoratorul, sosi într-o seară și zise din senin: — Mai aveți nevoie de ajutor? — Mai mult ca oricînd. — Bine. O să vin cîteva seri pe săptămînă. începu să se schimbe în salopetă, iar Thaw, care începuse să plîngă din nimic, se duse în grabă spre un colț liniștit al bisericii. Apoi se întoarse și-i zise: — Vedeți pomul vieții, domnule Rennie? E mare și frumos, dar nu e pus unde trebuie. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lumea asta frumoasă, dacă refuză să-mi facă pe plac? O, Dumnezeule, Dumnezeule, Dumnezeule, dă-mi voie s-o ucid, s-o ucid! Trebuie să plec neapărat de-aici. Se duse la toaleta de lîngă sacristie, își smulse halatul și salopeta și începu să se spele. De sus se auzeau vocile din Clubul Social al Femeilor din Cowlairs care cîntau din rărunchi refrenul de la Acum cine-i trist?. în timp ce-și ștergea o pată de vopsea cu un ziar înmuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cm vest.“ „Harry Fleming, soția sa Minnie, fiul lor George, fiica lor Amy: 1,83 m vest × 60 ½ cm nord.“ Ajunseră la o intrare laterală, traversară un mic portic și intrară în catedrală. Un tînăr cu părul lung, îmbrăcat în salopetă albastră, stătea citind o carte pe capacul baptisteri de lîngă ușă. își ridică privirea și zise: — Unde-ai fost, Arthur? Polifemus umblă înnebunit. Crede c-a descoperit ceva. — Sînt grăbit, Jack, spuse Ritchie-Smollet aspru. Acești oameni au nevoie de odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coloane și podeaua plină de lume. Veneau de la un glob cu fețe argintii care se învîrtea în locul în care fusese lampa portocalie, și acum treptele intrării era singura porțiune luminată continuu. Acestea se întindeau pe toată lățimea peretelui. Tineri în salopete instalau mașini electrice, care umpleau din cînd în cînd capela cu un sunet răgușit. Trei oameni mai în vîrstă stăteau pe treptele de jos, ținînd în mînă instrumente legate prin fire de mașinărie, iar al patrulea instala un dispozitiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
reda sensul în limba română, voi menține acestă titulatură în traducere. în. trad.) . Personajul îndrăgit al benzilor desenate a apărut pentru prima oară în „Sunday Post“ în 1938. în primii anii locuiește în Glasgow îsau Glasca) și este îmbrăcat în salopetă, cu părul pieptănat în stil „punk“, cum l-am numi noi azi. Dudley D Watkins, creatorul lui Oor Wullie, l-a avut ca model pe băiatul de opt ani al redactorului RD Low. Ron Low a devenit medic, locuind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au dus amândoi. Țin minte cât de frig îmi era, de parc-aș privi un set de fotografii care-ar fi fixat în stratul gros de azotat de argint nu numai imagini, ci și senzații, emoții, sunete și mirosuri. Purtam salopeta de catifea bleumarin, reiată, cu două ciupercuțe de satin brodate-n piept, aceeași cu care apar într-una dintre pozele alb-negru din aceeași perioadă: sânt în curtea academiei Ștefan Gheorghiu, într-un grup de copii, trei fete cu baticuri pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aceea, spre disperarea mamei, care a trebuit să fie sechestrată-n camera mea, au hotărât să-l taie-n felii subțiri, de grosimea covoarelor obișnuite. Au dat un telefon de la vecini și destul de repede s-a prezentat un ins în salopetă, cu un ferăstrău electric în mâini. Cu multă trudă, chinuindu-se să taie straturi de grosime uniformă, muncitorul a desprins prima felie, pe care securiștii au contemplat-o uimiți. Din secționarea întîmplătoare a organelor ființei vii din covor rezultase un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]