2,377 matches
-
probitate și hotărâre. Dacă s-ar fi lăsat convins de tine și ar fi ajuns să-și schimbe loialitatea, numai acest lucru în sine m-ar fi putut face să-mi pierd respectul față de el. După un moment, adăugă: Ești samurai și ai știut-o, în adâncul inimii, așa că e firesc să nu-i fi putut schimba gândul. Îmi cer iertare. Te rog să mă scuzi că te-am deranjat cu problema asta. Dar Genba n-a mai spus nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pedepsit, indiferent de statutul său. La fiecare punct de lucru exista o ierarhie de comandă formată din sub-contractori, maiștri și sub-maiștri din toate breslele. Responsabilitățile șefilor de echipă erau clar definite. Dacă cineva se lăsa pe tânjeală, era decapitat imediat. Samuraii din fiecare clan care servau ca inspectori nu așteptau pedeapsa, ci își făceau seppuku pe loc. Însă ceea ce-l preocupa cel mai mult pe Hideyoshi în acel moment era Tokugawa Ieyasu. Pe tot parcursul vieții sale, Hideyoshi nutrise în secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
deveniseră un motiv de iritare în plus pentru Hideyoshi. Ca rezultat, Anul Nou trecu fără a face schimb de urări între ei. La Anul Nou, când Nobuo juca mingea în grădina din spate cu pajii și doamnele de onoare, un samurai anunță că venise un vizitator. Era Gamo. Avea cu doi ani mai mult decât Nobuo și era căsătorit cu sora acestuia. — Gamo? A picat chiar la momentul potrivit, spuse Nobuo, dând un șut grațios în minge. Va fi un partener
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vasalii și slujitorii săi, cu preoții și chiar și cu preotesele fecioare de la capela din apropiere. Fusese vesel și vorbise cu glas sonor, dar acum toți plecaseră și era din nou singur, începu să-și întrebe încontinuu pajii și pe samuraii de gardă: — Ce oră e? Vasalii mei superiori încă nu s-au întors de la templul principal? După un timp, reveni numai unul dintre ei. — Ești singur, Saurobei? îl întrebă Nobuo, bănuitor. Expresia de pe chipul omului nu era normală și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-l! Asasinul îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, îl împinse în lături. În aceeași clipă și fără a-l aștepta pe Nobuo să lovească, îl înjunghie pe Nagato cu spada sa scurtă. Un grup de samurai, îngenunchind la ușa camerei, anunțată că-i uciseseră și pe ceilalți doi vasali. Nobuo dădu din cap, aprobator. Apoi, însă, oftă adânc. Indiferent ce crime comiseseră, faptul de a fi executat trei vasali superiori care ani de zile îi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se deghizezi în cărăuș de povară să încarci banii ăștia pe un ca și să mergi pe lângă cei trei oameni. — Și spre ce destinație? — Nu întreba. Am înțeles. — Dacă totul reușește conform planului, am să te înaintez la rangul de samurai. — Vă mulțumesc, stăpâne. Sanzo era un om curajos și neînfricat, dar vederea uriașei sume de bani îl neliniștea mai mult decât l-ar fi tulburat o băltoacă de sânge. Se prosternă din nou, apăsându-și aproape exagerat de tare capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
uriașei sume de bani îl neliniștea mai mult decât l-ar fi tulburat o băltoacă de sânge. Se prosternă din nou, apăsându-și aproape exagerat de tare capul pe pământ. Când îl ridică, văzu un bătrân, care arăta ca un samurai de țară, și doi tineri voinici, încărcând baloții cu bani pe șaua unui cal. Shonyu și Yukisuke beau împreună un ceai în ceainărie. Părând a nu fi decât tatăl și fiul care luau micul dejun împreună, în intimitate, după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trimisese pe Yukisuke la Gifu în ajun. Dintr-o dată, sosi un ordin de mobilizare. Anunțul îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor începători, unde mai mulți samurai tineri forfoteau de emoție. Legându-și cu multă ceremonie șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cărora și-ar întreține existența în alte părți dacă ar pleca, și acei oameni cu adevărat credincioși care rămân vasali până la capăt, înfruntând sărăcia și degradarea, la bine și la rău, pe viață și pe moarte. Însă care sunt adevărații samurai? Cei ce trăiesc expeditiv, sau aceia care rămân numai în virtutea oportunismului? Acest lucru nu este ușor de înțeles, fiindcă toți își folosesc întreaga ingeniozitate pentru a-și amăgi seniorii spre a le supraestima talentele. Deși oportunist, Ieyasu era un jucător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
hainele brodate cu modele apusene și tivite cu dantelă, armonizate orbitor cu un kimono japonez tradițional. Publicul era impresionat și fascinat. Nu încăpea nici o îndoială că ceea ce îi plăcea omului de rând le putea face plăcere și marilor seniori și samurailor. — Senior Nobuo, Seniorul Ieyasu spune că i s-a făcut somn, îi spuse Okudaira lui Nobuo, care era complet absorbit de piesă. Nobuo se ridică repede să-l conducă, însoțindu-l personal pe Ieyasu până în apartamentele sale. Spectacolul Kabuki încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prospețimea zorilor pe chip, discutând niște probleme cu vasalii săi. — Ce e cu micul dejun al Seniorului Ieyasu? se interesă Nobuo. Când un servitor îi spuse că micul dejun fusese servit deja, Nobuo păru cam încurcat. În acel moment, un samurai de gardă în grădină și un soldat din turnul de recunoaștere începură să strige unul la celălalt în legătură cu ceva ce se întâmpla în depărtare. Le atraseră atenția atât lui Nobuo cât și lui Ieyasu și, în timp ce aceștia așteptau tăcuți, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de gardă în grădină și un soldat din turnul de recunoaștere începură să strige unul la celălalt în legătură cu ceva ce se întâmpla în depărtare. Le atraseră atenția atât lui Nobuo cât și lui Ieyasu și, în timp ce aceștia așteptau tăcuți, un samurai se prezentă să dea raportul. — De o bună bucată de vreme se vede fum negru pe cer, departe spre nord-vest. La început, am crezut că a luat foc ceva în pădure, dar fumul și-a schimbat treptat locul, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
munca. Sakamoto era atât cartierul său general militar pentru Ise și partea de miazăzi a provinciei Owari, cât și centrul rețelei diplomatice și de informații care se întindea din provinciile de la miazănoapte până în cele apusene. În calitate de centru al operațiunilor secrete, samurai era mult mai convenabil decât Osaka. De asemenea, mesagerii puteau să vină și să plece din Sakamoto fără a atrage atenția mai mult decât se dorea. La suprafață, cele două sfere de influență păreau să fie trasate distinct: Ieyasu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oameni fără număr aflați în cârdășie cu clanul Tokugawa. Și nu s-ar fi putut spune nici că la curte nu era nimeni care să-l sprijine pe Ieyasu, așteptând ca Hideyoshi să se poticnească. Chiar și printre clanurile de samurai se găseau tați și mame în slujba seniorilor provinciali din Osaka și Kyoto ai căror copii îi serveau pe generalii armatei răsăritene. Frații luptau în tabere separate. Astfel se pregătea tragica scenă pentru conflictele sângeroase care aveau să izbucnească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
alte castele. Hideyoshi desfăcu scrisoarea, având senzația că tăia plicul unui oracol, și o citi. Spuse numai atât: — Perfect. Noaptea târziu, după ce se culcase, se ridică dintr-o dată ca și cum tocmai i-ar fi venit o idee și-l chemă pe samuraiul din schimbul de noapte. — Mesagerul lui Bito pleacă înapoi mâine dimineață? — Nu, răspunse plantonul, îl presa timpul și, după o scurtă odihnă, a pornit spre Mino, luând-o noaptea la drum. Așezat în așternut, Hideyoshi luă penelul și scrise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atent tabăra lui Ieyasu de pe Muntele Komaki și fortificațiile inamice din regiune, porni pe drumul spre Inuyama, însoțit de zece paji și slujitori apropiați. Ori de câte ori se întâlnea cu Shonyu, Hideyoshi îl trata ca pe un vechi prieten. Când erau tineri samurai în Kiyosu, Shonyu, Hideyoshi și Inuchiyo ieșiseră adesea împreună la băutură. Că tot veni vorba, ce face Nagayoshi? întrebă el. Se raportase că Nagayoshi fusese ucis, dar de fapt era doar grav rănit. A încurcat totul cu mințile lui înfierbântate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
după care se mai relaxă puțin. Până mâine am să mă hotărăsc. Vino de dimineață la tabăra principală. Vasalii personali ai lui Hideyoshi așteptaseră pe coridor, iar acum veniră lângă el. Când ajunseră la intrarea în citadela principală, văzură un samurai cu îmbrăcăminte ciudată care stătea ghemuit într-o stitudine de supunere lângă locul unde erau priponiți caii. Avea capul și un braț bandajate, iar mantia de peste armură îi era din brocart auriu pe fond alb. — Cine-i ăsta? Omul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu clanul Tokugawa, dar era ispitit de Shonyu, acceptase deja de la Hideyoshi garanția unui domeniu de cincizeci de mii de banițe. Poarta castelului era deschisă, iar comandantul său ieși să-i salute el însuși pe invadatori, arătându-le drumul. Clasa samurailor de sub vechiul shogunat nu avusese monopolul imoralității și al degradării. Sub domnia lui Ieyasu, atât seniorul cât și vasalul mâncaseră orez rece și păsat; purtaseră bătălii; luaseră prășitoarea, lucraseră la câmp și munciseră cu bucata ca să supraviețuiască. În sfârșit, învinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
orez rece și păsat; purtaseră bătălii; luaseră prășitoarea, lucraseră la câmp și munciseră cu bucata ca să supraviețuiască. În sfârșit, învinseseră toate greutățile și deveniseră destul de puternici pentru a-i ține piept lui Hideyoshi. Și totuși, chiar și acolo, mai existau samurai ca Morikawa Gonemon. — Ei, Generale Gonemon, spuse Shonyu, cu chipul luminat de fericire. Îți sunt recunoscător că nu ți-ai încălcat promisiunea și ne-ai ieșit azi în cale. Dacă totul iese așa cum am plănuit, voi trimite acea propunere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
imediat pe Sakai, Honda și Ishikawara, ordonă el calm. Le ordonă celor trei generali să păzească Muntele Komaki în absența lui. Avea să-și conducă el însuși grosul forțelor, pornind în urmărirea armatei lui Shonyu. Cam prin aceeași perioadă, un samurai de țară venise să dea raportul în tabăra lui Nobuo. La vremea când Nobuo aduse omul să discute cu Ieyasu, acesta convocase deja o conferință a statului său major de campanie. — Ai venit și dumneata, Senior Nobuo! Putem spune, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aproape Ora Șarpelui. Trecuseră cam două ore de când apăruseră steagurile inamicului pe muntele din fața lor. Ieyasu, însă, era calm. — Shiroza. Hanjuro. Veniți încoace. Încă așezat, privi în jur cu o expresie senină. — Da, stăpâne? se apropiară de el cei doi samurai, cu armurile zăngănindu-le. Ieyasu le ceru celor doi oameni părerea, în timp ce compara harta din fața lui cu scena din realitate. — Dacă stau să mă gândesc, se pare că forțele lui Shonyu din Kobehazama trebuie să fie alcătuite din veterani adevărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din realitate. — Dacă stau să mă gândesc, se pare că forțele lui Shonyu din Kobehazama trebuie să fie alcătuite din veterani adevărați. În funcție de felul cum se mișcă, ne-am putea afla într-un mare dezavantaj, aici, la Fujigane. Unul dintre samurai arătă cu degetul către piscurile dinspre sud-est, răspunzând: — Dacă hotărâți o bătălie decisivă cu lupte corp-la-corp, cred că poalele colinelor de-acolo ar fi mult mai potrivite ca să vă înfigeți drapelele. — Bine! Să mergem. Atât de repede se decisese. Schimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
alții. Dar expresiile de pe chipurile încăpățânaților Honda și Iii dezvăluiau că acea chemare era tocmai ceea ce doriseră. Grăbindu-i pe Sakai Tadatsugu și pe ceilalți, intrară pe rând în încăperea de audiențe. Camera lui Ieyasu se umplu până la refuz cu samurai în armuri complete de luptă. Atenția tuturor se îndrepta spre Ieyasu. Lângă el ședea Kazumasa. Urma la rând Sakai Tadatsugu, iar în spatele lor era reprezentată însăși coloana vertebrală a clanului Tokugawa. Ieyasu începu să vorbească dar, întorcându-se dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vertebrală a clanului Tokugawa. Ieyasu începu să vorbească dar, întorcându-se dintr-o dată spre locurile cele mai de jos, spuse: — Oamenii din pozițiile inferioare stau puțin cam prea departe. Glasul meu nu este foarte puternic, așa că veniți mai aproape. Toți samuraii se adunară mai strâns, iar cei din locurile inferioare se gripară în jurul lui Ieyasu, care continuă: — Ieri, Seniorul Nobuo a făcut pace cu Hideyoshi. Mă gândesc să trimit o notă oficială despre acest fapt întregului clan, mâine dimineață, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de-a lungul coridoarelor aurite, în timp ce făptura măruntă a conducătorului suprem al Japoniei era condusă la culcare. În cei doisprezece ani de viață care-i mai rămăseseră, Hideyoshi și-a solidificat autoritatea asupra națiunii, frângând pentru totdeauna puterea clanurilor de samurai. Patronajul său asupra artelor a creat o opulență și o frumusețe celebrate și astăzi ca Renașterea Japoneză. Împăratul l-a încărcat cu titluri: Kampaku. Taiko. Dar visurile lui Hideyoshi nu se sfârșeau la marginea apei; ambițiile sale ajungeau până dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]