KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

spre casă. Dacă ai ceva să le ducem cunoscuților tăi din Japonia... Nu am nimic, zâmbi trist fostul călugăr. Dimpotrivă, le-ar aduce numai necazuri dacă s-ar răspândi vestea că sunt prieteni cu un călugăr creștin. — Și noi, zise samuraiul rușinat și cu privirile în pământ, ne-am creștinat vrând-nevrând. Nu din adâncul sufletului, dar... — Nici acum nu credeți? — Nu credem. Am făcut totul de dragul însărcinării noastre. Dar tu? Crezi cu adevărat în omul acela numit Iisus? — Cred. V-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
răspândească învățăturile Domnului. — Cum de poți să slăvești un asemenea om amărât și vrednic de milă? Cum poți să te închini în fața unui om atât de urât și sfrijit? Asta nu pot eu să înțeleg nici în ruptul capului... Atunci samuraiul a întrebat acest lucru pentru prima dată cu adevărat dornic să afle răspunsul. Stând pe vine, Nishi aștepta și el răspunsul nemișcat și cu privirea ridicată înspre chipul fostului călugăr. Dinspre lac se auzeau glasurile ciudate ale indiencelor care spălau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
suferința oamenilor. Tocmai de aceea, a ajuns El așa de sfrijit. De-ar fi avut o viață măreață și îmbelșugată, la care mie mi-ar fi fost cu neputință să ajung, poate că n-aș mai fi avut aceste simțăminte. Samuraiul nu putea înțelege vorbele fostului călugăr. — Omul acela înțelege inimile celor amărâți pentru că El însuși a dus o viață amărâtă. Și cunoaște, de asemenea, jalea celor care mor nefericiți, pentru că și El a avut o moarte nefericită. Omul acela n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și mulțumiți de sine. Se îndepărtează de la înfățișarea omului pe care El l-a căutat. Fostul călugăr spuse toate acestea dintr-o suflare și dintr-o dată își duse mâna la piept. Îl apucă un nou atac. Până când i-a trecut, samuraiul și Nishi s-au uitat la el în tăcere. — Indienii s-au oprit aici pentru mine. Altfel, zâmbi el stânjenit, acum aș fi fost și eu departe de Tecali. Uneori regăsesc în acești indieni chipul lui Iisus. După fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
limpede că nu mai avea multă vreme de trăit. Poate că o să-și dea sufletul pe marginea acestui lac înăbușitor. Și atunci o să fie îngropat la marginea lanului de porumb. — Și totuși, eu nu pot nici în ruptul capului, murmură samuraiul parcă cerându-și iertare, să mă gândesc la omul acela așa ca tine. — Chiar dacă vouă nu vă pasă de El... Lui întotdeauna îi va păsa de voi. — Pot să-mi văd mai departe de viața mea și fără să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Chiar dacă vouă nu vă pasă de El... Lui întotdeauna îi va păsa de voi. — Pot să-mi văd mai departe de viața mea și fără să mă gândesc la El. — Oare așa să fie ? Fostul călugăr se uita compătimitor la samurai mărunțind o frunză de porumb. Arșița soarelui se întețise și mai mult, iar printre trestiile de pe lac gâzele își începuseră zumzăitul înăbușitor. — Dacă oamenii ar putea să trăiască singuri, atunci de ce se aud glasuri de jale pretutindeni în lume? Dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pretutindeni în lume? Dumneavoastră ați străbătut multe țări. Ați trecut peste mări și oceane și ați înconjurat lumea. Sigur ați văzut în drumul vostru oamenii care plângeau și se jeluiau și care păreau să caute ceva. Erau adevărate spusele lui. Samuraiul văzuse în toate casele, din toate satele, din toate ținuturile pe care le vizitase chipul omului aceluia sfrijit și urât cu brațele desfăcute și capul căzut pe piept. — Cei care plâng caută pe cineva care să plângă împreună cu ei. Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
urechea la jalea lor. Oricât de mult se va schimba lumea, cei care plâng și cei care se jeluiesc Îl vor căuta întotdeauna pe Omul acela. De aceea există El. — Nu înțeleg. — Cândva o să înțelegeți. Cândva o să înțelegeți acest lucru. Samuraiul și Nishi strânseră hățurile și își luară rămas bun de la bolnavul acesta pe care n-aveau să-l mai vadă niciodată. — Nu ai nimic să le spunem despre tine celor de acasă? — Nu. În sfârșit am izbutit să-mi făuresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
voia Ta... CAPITOLUL X Chiar înainte să se crape de ziuă se trezi brusc, zgâlțâit de cineva. Treptat, în ochii săi împăienjeniți se înfiripă chipul lui Yozō. Acesta îi zâmbea ca o mamă sculându-și copilul și după surâsul lui samuraiul își dădu seama ce tot încerca el să-i spună. — Oh! Sări ca din pușcă și îl scutură pe Nishi Kyūsuke, care dormea dus lângă el. — Rikuzen...! Samuraiul turnase în acest cuvânt un potop de sentimente. Japonezii o luară la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îi zâmbea ca o mamă sculându-și copilul și după surâsul lui samuraiul își dădu seama ce tot încerca el să-i spună. — Oh! Sări ca din pușcă și îl scutură pe Nishi Kyūsuke, care dormea dus lângă el. — Rikuzen...! Samuraiul turnase în acest cuvânt un potop de sentimente. Japonezii o luară la fugă spre punte ca un tăvălug. Soarele se revărsa peste întinsul mării, colorând oglinda liniștită a apei în portocaliu. În apropiere se vedeau niște insule cunoscute. Dincolo de insule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ascuțit pentru ca apoi să se stingă în străluciri ca de cioburi. Câțiva pescăruși săgetau creasta valurilor și se ridicau în zbor plutind ca niște frunze în bătaia vântului. Într-o clipă, din noianul de amintiri de călătorie adunate în mintea samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau în carena vasului, iar pescărușii săgetau în zbor bordul corăbiei la fel ca și acum. Pe atunci el își aruncase privirea în larg unde tălăzuiau valurile cu crestele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de stuf. În spatele acestora se zărea o mică torii roșie pe care era ridicat un steag purpuriu. Pe drum alergau copii. Nu mai încăpea nici o îndoială: aceasta era Japonia, era o priveliște japoneză. „Ne-am întors acasă...” În clipa aceea, samuraiul simți pentru prima dată o bucurie năvalnică. Fără să vrea, se uită la Nishi. Se uită la Yozō, la Ichisuke și la Daisuke. — Țărmul... Japoniei... zise Nishi oftând adânc și rămânând apoi fără grai. Cum pășiră pe țărmul presărat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ieșiseră afară din oficiul de gardă se opriseră în loc și se uitau la ei bănuitori. Unul dintre ei strigă: — Oh! Omul o rupse dintr-o dată la fugă înspre ei împrăștiind nisipul de pe plajă. — V-ați întors acasă? Le strânse mâinile samuraiului și lui Nishi și pentru un timp nu le mai dădu drumul. V-ați întors acasă? Slujbașii nu fuseseră înștiințați deloc de întoarcerea solilor. Pesemne că în Japonia nu ajunsese scrisoarea pe care o trimiseseră prin Macao de la Luzon unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lor neașteptată și nu știau ce să facă. Față de ziua plecării lor fastuoase, acum totul era liniștit. Japonezii erau întâmpinați doar de slujbași, de copiii care se uitau la ei din depărtare și de clipocitul valurilor ce spălau leneșe plaja. Samuraiul își îndreptă privirea înspre mare, unde în ziua aceea plutise ca o fortăreață galionul pe care se urcaseră ei. Acum, pe locul acela se întindea doar oglinda lină a mării. Pe plajă fuseseră oprite luntrie înțesate cu desagi și peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
din toate acestea. Însoțiți de slujbași, se îndreptară către templul unde înnoptaseră înainte de plecare. Nimic nu se schimbase. Egumenul templului își aminti de ei și îi conduse într-o cameră. Când dădu cu ochii de rogojinile cărămizii, arse de soare, samuraiul se gândi brusc la Tanaka Tarozaemon. Pe acele rogojini își petrecuseră noaptea el și Nishi împreună cu Tanaka și Matsuki. Nici Tanaka și nici Matsuki nu mai erau aici. Mormântul vrednic de milă al lui Tanaka în crângul din Veracruz. Aduseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și nici Matsuki nu mai erau aici. Mormântul vrednic de milă al lui Tanaka în crângul din Veracruz. Aduseseră cu ei în Japonia câteva rămășițe din părul și din unghiile sale. Slujbașii intrau și ieșeau din camera lor cu rândul. Samuraiul și Nishi n-aveau răgaz să-și tragă sufletul. Un mesager plecase deja din Tsukinoura pe un cal iute ca să înștiințeze Sfatul Bătrânilor de sosirea lor. La porunca venită din partea Sfatului, samuraiul și Nishi erau gata să plece către castel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
intrau și ieșeau din camera lor cu rândul. Samuraiul și Nishi n-aveau răgaz să-și tragă sufletul. Un mesager plecase deja din Tsukinoura pe un cal iute ca să înștiințeze Sfatul Bătrânilor de sosirea lor. La porunca venită din partea Sfatului, samuraiul și Nishi erau gata să plece către castel chiar și a doua zi. Le fusese dor de tot. Mirosul camerelor japoneze, lucrurile din încăpere, măsuța joasă pe care le fusese adusă mâncarea - toate acestea erau obiecte japoneze pe care le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se întorseseră în Japonia cu un vas străin. — Și senior Matsuki? Slujbașul încuviință din cap. Le spuse că Matsuki fusese numit ajutor de sfetnic în Sfatul Bătrânilor. Era o mare onoare pentru un ostaș să facă parte din Sfatul Bătrânilor. Samuraiul ar fi vrut să întrebe ce era cu oprirea credinței creștine și dacă senior Shiraishi care îi trimisese pe ei în Nueva España mai avea putere în Sfatul Bătrânilor. Cu toate că aceste întrebări le stăteau pe buze, nici samuraiul și nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Sfatul Bătrânilor. Samuraiul ar fi vrut să întrebe ce era cu oprirea credinței creștine și dacă senior Shiraishi care îi trimisese pe ei în Nueva España mai avea putere în Sfatul Bătrânilor. Cu toate că aceste întrebări le stăteau pe buze, nici samuraiul și nici Nishi nu le rostiră. Aveau o presimțire neagră că era mai bine să ocolească subiectul. Nici egumenul și nici slujbașii nu le povestiră nimic despre acest lucru. Se lăsă noaptea. Samuraiul își întinse capul pe pernă alături de Nishi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aceste întrebări le stăteau pe buze, nici samuraiul și nici Nishi nu le rostiră. Aveau o presimțire neagră că era mai bine să ocolească subiectul. Nici egumenul și nici slujbașii nu le povestiră nimic despre acest lucru. Se lăsă noaptea. Samuraiul își întinse capul pe pernă alături de Nishi, dar nu putu să adoarmă, pesemne din pricină că era tulburat. Se auzea doar tumultul valurilor în depărtare. Era prima noapte petrecută în Japonia după patru ani. La gândul acesta, samuraiul văzu limpede în fața ochilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lucru. Se lăsă noaptea. Samuraiul își întinse capul pe pernă alături de Nishi, dar nu putu să adoarmă, pesemne din pricină că era tulburat. Se auzea doar tumultul valurilor în depărtare. Era prima noapte petrecută în Japonia după patru ani. La gândul acesta, samuraiul văzu limpede în fața ochilor cum avea să arate valea sa peste cinci-șase zile când se va întoarce el. Chipul zbârcit și poate brăzdat de lacrimi al unchiului, chipul lui Riku sorbindu-l din priviri în tăcere, chipul copiilor sărindu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Vă scriu pe fugă. Am ajuns la Tsukinoura. Toate sunt bune. De îndată ce ne isprăvim treaba o să mă întorc iute, iute. V-aș scrie mai multe, dar...” Nishi se întoarse în așternut, pesemne că nu putea nici el să adoarmă. Când samuraiul tuși ușor, Nishi zise în șoaptă: — Încă... nu-mi vine să cred că suntem acasă. — Nici mie, scăpă samuraiul un oftat. A doua zi după-amiază mesagerul se întoarse cu porunci de la Sfatul Bătrânilor. Așezați cum se cuvine, cei doi ascultau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iute. V-aș scrie mai multe, dar...” Nishi se întoarse în așternut, pesemne că nu putea nici el să adoarmă. Când samuraiul tuși ușor, Nishi zise în șoaptă: — Încă... nu-mi vine să cred că suntem acasă. — Nici mie, scăpă samuraiul un oftat. A doua zi după-amiază mesagerul se întoarse cu porunci de la Sfatul Bătrânilor. Așezați cum se cuvine, cei doi ascultau poruncile Sfatului. Slujbașul le zise că li se poruncea să aștepte la Tsukinoura venirea oamenilor de seamă din Sfatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se poruncea să aștepte la Tsukinoura venirea oamenilor de seamă din Sfatul Bătrânilor și că în tot acest timp nu aveau voie nici să se întâlnească și nici să ia legătura cu familiile lor. — Cine a poruncit toate acestea? întrebă samuraiul puțin schimbat la față. — Senior Tsumura Kageyasu. Senior Tsumura era unul dintre oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor ca și senior Shiraishi, senior Ayugai sau senior Watari. Dacă senior Tsumura le poruncise, n-aveau încotro și trebuiau să se supună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să nu mai intre în vorbă cu ei. Parcă am fi întemnițați, nu? zise Nishi uitându-se afară din cerdac cu o umbră de furie în priviri. Simțea că slujbașii îi păzeau oarecum. Stând în camera scăldată de lumina amurgului, samuraiul putea să-și închipuie vag de ce erau tratați în asemenea fel. Poate pentru că nu-și îndepliniseră însărcinarea de soli? Dar ei nu-și îndepliniseră însărcinarea pentru că era cu neputință să și-o îndeplinească. Dacă le-ar fi ascultat povestea, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]