2,112 matches
-
cu mîna, potrivindu-și ochelarii, dar cînd o coborî, spuse cu multă seriozitate: — Dacă vrei să ne ajuți și proiectul tău întrunește aprobarea consiliului bisericii, vom fi foarte mulțumiți. Printre noi nu există inchizitori. — Bun. Nervurile din tencuială împart plafonul sanctuarului în șase secțiuni. Tema cea mai potrivită este creația: Geneza, capitolul unu. — Plafonul?... Domnul Smail se gîndea că peretele din fața orgii ar fi locul cel mai nimerit. — Peretele din fața orgii va ilustra lumea în ziua a șaptea, cînd Dumnezeu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că ne va da și el o mînă de ajutor. Nu ducem lipsă de ajutoare. Thaw luă o foarfecă de unghii din dulapul pastorului și tăie scurt un colț din halatul lui. — în primul rînd, zise el, tencuiala din zona sanctuarului trebuie pictată în această culoare, un albastru închis, bătînd în violet, cu uleiuri de bună calitate, cu finisaj din coajă de ou, dat în două straturi cel puțin. Domnul Smail își notă într-o agendă și, punînd semnul de pînză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
foc. Izbucni pe coș în sus, într-o flacără care-i trezi satisfacții. CAPITOLUL 28. Lucrarea Peste două săptămîni și jumătate, Thaw stătea cu o bucată de cretă și un instrument de măsurat pe platformă, la doisprezece metri deasupra podelei sanctuarului. în timp ce făcea semne pe bolta albastră, cînta cu glas tare: „Dumnezeu invizibil, nemuritor și înțelept în lumina de netrecut te ascunzi de noi drept, Binecuvîntatule, gloriosule, Cel din Vechime, Preaputernice, victoriosule, ai știut ce doreai Cînd m-ai creat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmi dă răgaz să termin pictura, spuse Thaw. — Regret, dar trebuie să te oprești. — De ce? întrebă Thaw fixîndu-l cu privirea. — Am primit reclamații de la congregație. Ar dori să se reculeagă fără dezordinea asta cu scări, stîlpi și picături pe podeaua sanctuarului. Cei din adunare spun că trebuie să te oprești. Chiar și domnul Smail, care te-a susținut foarte mult. — Cînd? — Duminica viitoare. Duminică, pastorul veni cu o oră înainte de slujbă și zise: — Ei bine, Duncan? Thaw se dădu jos obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-mă o clipă.“ Se sui și mută fulgerul de pe Sinai șase centimetri și ceva mai la dreapta, ca un ecou al fisurii din pomul cunoașterii. Nici nu simțea cînd se trezește. în timp ce stătea cu ochii închiși, mintea dădea ocol pereților sanctuarului cu o forță leneșă, oprindu-se pe boltă pentru a alege zona în care va lucra în acea zi. Avea chiar o perspectivă plană a trupului său, așa cum sătea încovrigat în amvon ca un vierme într-o nucă, și știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avea adîncimea de trei centimetri, iar oamenii erau zdrobiți acolo ca și cum ar fi fost vîrîți într-un dulap strîmt. Pictura lui murală arăta ca o capcană de șoarece poleită, produsă de imaginația unei fecioare nevrotice. Zvîrli bucata de oglindă în sanctuar. — Asta nu-i artă, strigă el, coborîndu-și capul și scărpinîndu-se cu violență. Nu-i artă, ci un urlet flămînd. O, de ce m-a izgonit? De ce-a rămas? Cum să fac lumea asta frumoasă, dacă refuză să-mi facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aventura printre meandrele materiei universale); cu formă de tip rotund (legătura dintre spirit, conștient și subconștient); cu formă de tip dreptunghi (cu secțiunea de aur). Mâna este imaginea universului sufletului, caracterul cosmic este evident cu trimitere la roata existenței, la sanctuar, la atitudinea și poziția omului, față de INVIZIBIL, având o conotație feminină, ca refugiu corespunzând diverselor nivele ale psihicului: exteriorul mâinii este masca, acoperișul capul și (spiritul, controlul conștiinței), etajele interioare ale mâinii (nivelul inconștientului și al instinctului). IMAGINILE DIN PALMĂ
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Rusia), în jurul căreia s-a format Imperiul Rus, condus de țari. Sarmisegetuza - capitala statului dac (vezi Dacia), construită în Munții Orăștiei, înconjurată de cetăți dacice, puternic întărite. Avea ziduri puternice și valuri de pământ pentru apărare. Arheologii au descoperit un sanctuar impresionant și un disc solar. Pe zidurile ei s-a dat bătălia hotărâtoare pentru cucerirea Daciei. A fost cucerită de romani, în urma celui de al II-lea război, în 105/106. În perioada 106-271 (vezi retragerea aureliană) s-a numit
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Se comportă și trăiește ca un om de la 1880. Singura diferență ar fi că din când în când ia un taxi. Iar dragostea lui... Parcă-i un roman din Bibliothèque Rose. Poți să pui rămășag că păstrează acasă într-un sanctuar tot felul de fleacuri rătăcite de Florence: o floare, un etu gol de ruj, o jartieră... Adică nu! E prea pudic pentru o jartieră... Bilețele în care-i solicită mici servicii, sau îl sfătuiește să-și pună ventuze. Bunica îți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu stătea nimeni. Asta m-a descumpănit și chiar m-a speriat. Apoi mi-a trecut prin minte că Bătrânul, după ce Francisc îi semnalase probabil venirea mea, se ascunsese undeva în spatele oglinzilor, studiindu-mă ca pe o muscă pătrunsă în sanctuarul său înainte de a-și face o intrare solemnă, impunătoare. Ezitam. Să mă așed pe unul din cele două fotolii și să aștept? Dar nu se cădea. Trebuia să aștept respectuos în picioare. Aproape paralizat de ideea că eram studiat de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a mai rămas acum decât Zidul de Vest, dar acest loc a continuat să fie centrul spiritual al credinței evreiești. Însă Muntele Moriah era sfânt și pentru musulmani, care declarau că originile lor mergeau până la Ismael. Pentru ei, Haram al-Sharif, Sanctuarul Sfânt, era locul de unde Mahomed se ridicase la ceruri pe calul lui înaripat. După Mecca și Medina, Haram era locul cel mai sfânt. ...acest loc a devenit pricină de ceartă între cei doi fii ai mei; fie ca numele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
puse în vreo ordine anume. În schimb, păreau să fie o grămadă de adunări și de slujbe diferite care aveau loc în același timp. Era o scenă a haosului spiritual, semănând mai mult cu o gară decât cu oricare din sanctuarele la care fusese vreodată. Cam la patru cincimi din lungimea zidului se forma un paravan care despărțea mulțimea. Nu era cine știe ce, semăna cu un gard pe care l-ar fi pus tatăl ei în grădină. Dar în partea stângă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Trebuia să străbată un culoar, să treacă prin bariera turnantă și era afară. Înghițind cu lăcomie aerul, clipind la brusca lumină a soarelui, descoperi că ieșise într-o străduță îngustă, plină de oameni. Chiar în fața ei se afla un indicator: Sanctuarele Flagelului și ale Condamnării. Iar din sanctuar se ivi un călugăr într-un cassok maro, cu o frânghie maro în jurul taliei. Se afla pe Via Dolorosa, drumul lui Hristos spre crucificare. Maggie ar fi regăsit pentru o clipă vechea tihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prin bariera turnantă și era afară. Înghițind cu lăcomie aerul, clipind la brusca lumină a soarelui, descoperi că ieșise într-o străduță îngustă, plină de oameni. Chiar în fața ei se afla un indicator: Sanctuarele Flagelului și ale Condamnării. Iar din sanctuar se ivi un călugăr într-un cassok maro, cu o frânghie maro în jurul taliei. Se afla pe Via Dolorosa, drumul lui Hristos spre crucificare. Maggie ar fi regăsit pentru o clipă vechea tihnă catolică în familiaritatea locului, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o parte reporterii ca să ajungă la taxiul care îi aștepta. Șoferul fu nevoit să facă două ture complete înainte să poată scăpa de dubele și motocicletele care îi urmăreau, ajungând într-un final în siguranță la hotelul lui Maggie. În sanctuarul camerei sale, Maggie porni televizorul. Își imaginase cam la ce se putea aștepta de la telefonul ei mobil, pe care poliția i-l returnase cu un mesaj intermitent care anunța: Căsuță de mesaje plină. Ascultă primele câteva mesaje vocale: BBC, NPR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
una dintre rădăcinile impasului nostru intelectual de astăzi. — Dacă știam că-i așa, intram de mult aici. Nu înțeleg nici ce cauzi aici acum, dacă vrei să știi, sau de unde ți-a venit pornirea aceasta bruscă de a-mi invada sanctuarul. Mă îndoiesc că va mai fi vreodată același, după trauma produsă de intrarea nedorită a unui spirit străin. — Am venit să stau de vorbă cu tine, băiete. Scoate-ți fața din pernele alea. — Trebuie că te aflu sub influența acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Hagar le făcu semn celorlalți să păstreze tăcerea și înaintă pe cărare. Turiștii stăteau aproape în spatele lui acum, împleticindu-se și lovindu-se unii de ceilalți, agitați. — Șșșșt! șuieră el. — Care-i problema? zise unul. Credeam că ăsta este un sanctuar. — Sssst! — Dar ei sunt protejați aici ... — Sssst! Hagar avea nevoie de liniște. Băgă mâna în buzunar și apăsă butonul de înregistrare. Își desfăcu microfonul de la rever și îl ținu în mâna întinsă. Erau acum cam la treizeci de metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de liniște. Băgă mâna în buzunar și apăsă butonul de înregistrare. Își desfăcu microfonul de la rever și îl ținu în mâna întinsă. Erau acum cam la treizeci de metri de urangutan. Trecură pe lângă un indicator de pe cărare, pe care scria „Sanctuarul urangutanilor Bukut Alam“. Acela era locul în care urangutanii orfani erau îngrijiți și reintroduși în sălbăticie. Exista o clinică veterinară, o stație de cercetare, o echipă de cercetători. Dacă este un sanctuar, nu înțeleg de ce... — George, ai auzit ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe lângă un indicator de pe cărare, pe care scria „Sanctuarul urangutanilor Bukut Alam“. Acela era locul în care urangutanii orfani erau îngrijiți și reintroduși în sălbăticie. Exista o clinică veterinară, o stație de cercetare, o echipă de cercetători. Dacă este un sanctuar, nu înțeleg de ce... — George, ai auzit ce a spus. Taci din gură. Douăzeci de metri. Uite, încă unul! Doi! Trei! Arătau spre stânga. Sus, în coronament, un urangutan de un an trecea printre ramuri alături de un alt exemplar, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era un organism auto-regulator În care diferențele individuale se manifestau, Însă nu puteau prelua niciodată controlul, ca și când organismul avea o viață proprie În afara și dincolo de personalitățile care Îl alcătuiau. Printre ei, Asya Kazanci Își găsea pacea lăuntrică. Café Kundera era sanctuarul ei. În locuința familiei Kazanci trebuia să-și corecteze Întotdeauna purtările, luptându-se pentru o perfecțiune care era dincolo de puterea ei de Înțelegere, pe când aici, la Café Kundera, nimeni nu te silea să te schimbi deoarece se credea că ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
seara, când rutina zilnică se Încheia. Lui Armanoush Îi plăcea să-și imagineze forumul ca pe un bar murdar și plin de fum la care se oprea de obicei În drum spre casă. Întocmai ca acesta, Café Constantinopolis era un sanctuar În care Îți puteai lăsa la intrare adevăratul Eu banal, ca pe o haină de ploaie udă ce trebuia să se usuce mai Întâi În vestibul. Secțiunea Anoush Tree a cafenelei consta din șapte membri permanenți, cinci armeni și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chiar și atunci când au fost salvați de un grup de misionari americani care se dedicaseră strângerii orfanilor armeni rătăciți ici și colo pe drumul exilului; chiar și atunci când au fost aduși Înapoi la Colegiul American din Sivas care funcționa ca sanctuar, și de acolo trimiși În America; chiar și atunci când, mulți ani mai târziu, a reușit În cele din urmă să-și găsească sora mai mică, Shushan, la Istanbul și s-o aducă cu el la San Francisco; chiar și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a-i spori valoarea creînd opere de artă care ar aduce un omagiu celor ale glorioșilor mei predecesori fiind În același timp, personale, senine și Îndrăznețe. Precum artiștii menționați de André Malraux În prefața pe care a scris-o pentru Sanctuar, aș exprima esențialul din ființa mea Într-o luptă Împotriva propriilor mele valori, m-aș Învălui În sexualitate, m-aș afunda În iremediabil, aș fi un geniu crispat. În prezentul imediat, Însă, trebuia să-mi procur material pentru a Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai tîrziu, În cafeneaua În care Virginia a refuzat să-și dea jos chiloțeii, făgăduindu-mi În schimb niște surprize cînd mă voi reîntoarce. M-am reîntors. Dar ea nu mai era acolo. Alte fete mi-au zîmbit la ușa „sanctuarului“ unde avusesem parte de primul meu orgasm datorită unei femei, pe strada Binefacerii din Bruxelles - un nume de stradă pe care nu mi-aș Îngădui să-l inventez. Și am dat-o imediat uitării pe Virginia alături de bruneta scundă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care îi era oferit, ca tot restul, de către guvern. Cealaltă dădea spre Biroul de Poliție a Districtului Haymarket din Aleea Stoliarni. Ușile reprezentau dilema lui Porfiri. Fie putea să își ia frumos gazeta și țigara și să se retragă în sanctuarul său (deși era cu mult trecut de ora la care trebuia să se facă disponibil pentru îndatoririle sale oficiale de magistrat investigator), fie putea păși în haosul sălii de primire din stația de poliție la o confruntare cu colegul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]