1,327 matches
-
Ceea ce poate părea cam ciudat, dar, m‑am gândit, am tone de poze cu oameni care nici măcar nu‑mi plac, așa că de ce să nu am și una cu lucrurile pe care le iubesc? — Poftiți! Slavă Domnului, vânzătoarea se întoarce cu sandalele mele lila într‑o cutie și, în clipa în care dau cu ochii de ele, inima începe să‑mi bată mai tare. Vai, sunt superbe. Superbe. Delicate, cu multe curelușe și cu o mură micuță în vârf. Mă îndrăgostesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
portofelul în poșetă, felicitându‑mă pentru determinare, vânzătoarea zice, ca să facă puțină conversație: — Știți, modelul ăsta îl avem și pe oranj. Pe oranj? — A...da? zic după o pauză. Nu mă interesează. Am luat ce venisem să cumpăr, și punct. Sandale lila. Nu oranj. — Tocmai le‑am primit, adaugă ea, nevrând deloc să se dea dusă. Cred că or să fie și mai populare decât cele lila. — Serios? zic, încercând să par cât pot de indiferentă. Ei, am să le iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din magazin, conform planului. Vedeți, dacă vrei, poți. Aceasta este noua Becky Bloowood. Fiind o fată așa de ascultătoare, merit o mică răsplată, așa că mă duc la o cafenea și mă așez în soare, cu un cappuccino în față. Vreau sandalele cu clementină, îmi vine în minte în clipa în care iau prima gură de cafea. Stop. Oprește‑te. Gândește‑te la... altceva. La Luke. La vacanță. La prima noastră vacanță împreună. Doamne, abia aștept. Am vrut să‑i sugerez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
weekendul ăsta. El s‑a ocupat de hotel și de tot. Mor de nerăbdare. N‑o să facem absolut nimic, doar o să ne relaxăm și o să ne odihnim - și o să mai stăm și noi un pic unul cu celălalt. Minunat. Vreau sandale cu clementină. Termină. Nu te mai gândi la ele. Mai iau o gură de cafea, mă rezem de spătar și mă sforțez să mă uit la vânzoleala străzii. Oamenii se plimbă încoace și încolo, cu sacoșe în mână și vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
am făcut‑o eu. Așa că... aveți grijă ce faceți, da? — Da, da! zic veselă. Și, aproape alergând, mă îndrept cât de repede pot, spre LK Bennett. OK, poate că, de fapt, nu aveam cu adevărat nevoie de o pereche de sandale cu clementină. Nu‑mi erau absolut necesare. Dar mi‑am dat seama, în timp ce le probam, că, de fapt, nici nu‑mi încălcasem regula cea nouă. Pentru că voi avea nevoie de ele. La urma urmei, la un moment dat tot o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă cât de serios poate. — Arată‑mi. — OK, bine, zic precipitată. Știu că am zis o singură pereche. Dar, înainte să te enervezi, uită‑te. Bag mâna în a doua sacoșă LK Bennett, deschid cutia și extrag încet una din sandalele cu clementină. Numai... uită‑te la asta. — O, Doamne, zice Suze cu respirația întretăiată, cu ochii lipiți de sanda. E absolut... înnebunitoare. Mi‑o ia din mână și îi mângâie încet pielea moale, apoi chipul îi e din nou cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care, cât pot de repede, mă îndrept spre cabina mea și mă schimb în hainele de călătorie. Sunt destul de încântată de felul cum arăt în oglindă. Am un top gen Pucci, cu multe culori, blugi tăiați trei sferturi, cu franjuri, sandalele cele noi, sunt fardată cu nuanțe Gucci (de la reducere, de la Harvey Nichols - la jumătate de preț!) și mult iubita mea eșarfă albastru deschis, Denny and George. Luke are o adevărată obsesie în legătură cu eșarfa asta a mea. Când cineva îl întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
da? — Măcar o parte din drum, m‑am gândit, zic în treacăt. Doar ca să‑ți mai tragi și tu puțin sufletul. E foarte periculos să conduci mult, știi și tu. Dar poți să conduci cu pantofii ăștia? Se uită la sandalele mele cu clementină - și trebuie să recunosc că tocurile sunt puțin cam înalte pentru condus. Dar n‑am de gând să recunosc asta în fața lui. — Sunt noi, nu? adaugă, uitându‑se la ele mai atent. Sunt gata să spun „da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cum îți iese din cap, ca într‑un balonaș de bandă desenată: „Becky Bloowood nu știe să conducă“. — Ei, uite, aici greșești, răspunde Luke. Bula de care vorbești zice, de fapt „Becky Bloowood nu poate să conducă cu noile ei sandale ei portocalii ușor, fiindcă au tocurile prea înalte și prea subțiri“. Ridică din sprâncene și simt că mă înroșesc ușor. Sunt pantofii mei de condus, îngaim, mutându‑mă pe scaunul din dreapta șoferului. Și îi am de câțiva ani. Mă întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e vorba doar de afaceri, zic supărată. Mai bine stau acasă. De fapt - deschid portiera. De fapt, cred că o să plec chiar acum. O să chem un taxi de la studio. Trântesc portiera mașinii și pornesc cu pași mari pe stradă, iar sandalele mele cu clementină fac țac‑țac pe caldarâmul fierbinte. Aproape am ajuns la poarta studioului, când îl aud strigând, atât de tare încât mai multe persoane se întorc să se uite la noi. — Becky! Așteaptă! Mă opresc, mă întorc încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mine cum mă viermuiesc să intru în ea. Un pic cam scurtă... — E o rochie mini, zic ferm și mă întorc să mă privesc în oglindă. Și... o, Doamne... e cam scurtă. Dar n‑am ce face acum. Îmi iau sandalele cu clementină și‑mi scutur părul pe spate, nepermițându‑mi să mă gândesc la toate toaletele senzaționale pe care mi le pregătisem pentru dimineața asta. — Poftim, zice Luke. Ia eșarfa mea Denny and George și mi‑o încolăcește ușor în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să‑ți chem un taxi care să te ducă în oraș, pe la magazine? Bath e foarte aproape... — Nu, zic indignată. Nu vreau să mă duc la cumpărături! Ceea ce e adevărat. Când i‑am spus lui Suze cât am dat pe sandalele cu clementină, și‑a făcut griji că poate nu a fost suficient de strictă cu mine și m‑a pus să‑i promit că în weekend - ăsta nu cumpăr nimic. M‑a pus să jur pe - de fapt, chiar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu clementină, și‑a făcut griji că poate nu a fost suficient de strictă cu mine și m‑a pus să‑i promit că în weekend - ăsta nu cumpăr nimic. M‑a pus să jur pe - de fapt, chiar pe sandalele cu clementină. Și o să fac eforturi să mă țin de promisiune. Vreau să zic că are perfectă dreptate. Dacă ea poate să nu se ducă o săptămâna întreagă la cumpărături, ar trebui să pot și eu, măcar patruzeci și opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că i se pare o idee excelentă. Mi‑a zis că, atunci când îți folosești mintea, ești inteligența în persoană. — Serios? Mă uit iar la Derek Smeath și mă înroșesc ușor. — Așadar, zice Caspar. Vă prezint Lotul întâi. O pereche de sandale cu clementină, în stare foarte bună, foarte puțin purtate. Le ridică pe masă și Suze îmi strânge mâna ca să‑mi dea curaj. Licitează cineva? — Eu ofer 15000 de lire, spune Tarquin, ridicând mâna instantaneu. — Cincisprezece mii de lire, spune Caspar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se oprește. — Treizeci de lire. Mai licitează cineva peste treizeci...? — Caspar se uită în jur, cu ochi de vultur. — O dată... de două ori... adjudecat! Fetei în haină verde de catifea. — Îmi surâde, scrie ceva pe o hârtie și îi întinde sandalele Fenellei, care are sarcina de a distribui obiectele vândute. — Primele tale 30 de lire! îmi șoptește Suze în ureche. — Lotul al doilea! Trei jachete brodate de la Jigsaw, nepurtate, cu etichetele de preț încă atașate. Licitația începe de la... — Douăzeci de lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
al fetei. Prima mea impresie despre Yu Qiwei este că e nemaipomenit de frumos și calm precum un lac vara. Zâmbetul lui mă liniștește. E îmbrăcat într-un costum chinezesc din două piese, de culoare bleumarin. Are o pereche de sandale negre din bumbac. Stă față în față cu mine și bea ceai. Sora lui încearcă să explice semnificația numelui său - Qi, iluminare, și Wei, putere și prestigiu. E o zi frumoasă de toamnă. Stăm afară, sub un arțar mare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
E cu tovarășii săi și îmi dau seama că nu e încântat să mă vadă. Îl întreb dacă putem stabili o întrevedere. Fără tragere de inimă, fixează o dată. E frig și plouă. De zile în șir port aceeași pereche de sandale ude. Mi s-au murat picioarele și noroiul îmi acoperă gleznele. Ne întâlnim într-un parc. Râul e magnific, dar înghețat. Nu sunt vizitatori. Când văd că se apropie silueta familiară, încerc să nu plâng. Este chipeș încă și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zâmbet care demonstrează secretul absolut. Un zâmbet pe care primarul Ke îl citește și-l înțelege. Primarul e din neam de țărani și are un cap care-mi amintește de o ceapă. Poartă îmbrăcăminte albă din bumbac. O pereche de sandale negre din bumbac. Un costum pe care cadrele de partid îl poartă pentru a-și arăta originea revoluționară. Să fii împotriva pantofilor din piele înseamnă să fii antiburghez. Sunt sigură că veți oferi rezultate care vor fi pe placul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
deodată, și se ridică. Ea îl urmează fără o vorbă. Bagă de seamă că el poartă o pereche de pantofi noi din piele. Își amintește că el urăște pantofii noi. Îl întreabă dacă nu vrea să se schimbe în niște sandale din bumbac. Nu mă bat, îi explic el. Micul Dragon mi i-a lărgit. Sala Pinilor a fost cândva o curte mare cu copaci seculari. Pe laturile de est, vest și nord sunt arcade. Și, de asemenea, stâlpi din piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
te-am rugat să-i suni? Răspunde! Ai șaisprezece ani, nu șase! Las-o în pace, zice tatăl ei. A băut ceva vin și e în toane bune. e în obișnuita lui pijama și poartă o pereche de șosete, fără sandale. Camera e încălzită, dat tot pare goală și rece. Nu seamănă cu un cămin. Aduce mai mult cu un cartier general de război, cu cărți, mucuri de țigară, prosoape și căni împrăștiate neglijent peste tot. El se simte în largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
culoarea piersicii - un dar de la Mao. Apoi se răzgândește. Își dă rochia jos și o înlocuiește cu un veșmânt bleumarin pe care l-a cumpărat de la o călugăriță, în timpul filmărilor, lângă Muntele Tai. Își schimbă papucii cu o pereche de sandale negre din bumbac. Pune la loc în valiză rochia de culoarea piersicii și papucii și o împinge înapoi sub pat. Shang-guang dă repede băutura pe gât, cu înghițituri mari. Fără nici o ezitare. Se spală pe mâini și își clătește gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
perseverența ei teutonică n-ar fi ținut-o aproape o oră În fața ușii lui Încuiate, rupându-și pielițele de la unghii, după obiceiul prost rămas din copilăria stresată, cu fundul pe poșeta ieftină, de pânză, cu fruntea rezemată de genunchi și sandalele cu tălpi Înalte, de sfoară, așezate ordonat alături? La vremea aceea Încă mai părea o adolescentă anorexică, sora mai mare a Helgăi, dar ce incredibil de elastic, parcă fără oase era trupul ei! Rușinat că uitase de Întâlnire, a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
doar despre el și despre Buni au vorbit ai noștri. Și ei, și ele. Ele eșuaseră, grămezi, pe bancheta de vinilin albastră și, stând, așteptând, carnea pulpelor lor, bine Îndesate, se tot umfla, fenomenul devenind vizibil mai ales sub baretele sandalelor cu toc cui, păstrate din Îndepărtata tinerețe, a lor și a lui Elvis Presley. Sub apăsarea nemiloasă a curelelor de la sandale carnea alburie se tot umfla, creștea moale, dădea pe de lături, ca o cocă. Iar ele și dăduseră drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
albastră și, stând, așteptând, carnea pulpelor lor, bine Îndesate, se tot umfla, fenomenul devenind vizibil mai ales sub baretele sandalelor cu toc cui, păstrate din Îndepărtata tinerețe, a lor și a lui Elvis Presley. Sub apăsarea nemiloasă a curelelor de la sandale carnea alburie se tot umfla, creștea moale, dădea pe de lături, ca o cocă. Iar ele și dăduseră drumul la bandă. * — Ce păcat că Buni nu a apucat măcar luna asta! Să fi stat și ei amândoi de vorbă! —La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
boier, curat, înflăcărat și incredibil de generos (cred că a cheltuit cu mine o parte bunicică de avere), mă îndoiesc că voi mai trăi vreodată. Da, draga mea Catherine! Recunosc și nu mi-e rușine să mărturisesc. Mi-am pierdut sandalele, cum spunem noi. Și nu numai. Mai erau și lautarii, un fel de muzicieni locali care interpretează totul numai după ureche, care simt imediat ascultătorul și momentul lui sensibil. Ca să nu mai vorbesc despre instrumentele lor cu totul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]