1,130 matches
-
pe acest drum trebuie atribuit celor doi preoți din Ordinul iezuiților: P. Roberto de Nobili da Montepulciano (1577-1656) și preotul capuan Jacopo Fenicio (1558-1632), amîndoi morți în India, după o lungă perioadă de apostolat. Ei și-au însușit perfect limba sanscrită, dar și alte limbi indiene și au scris importante studii despre obiceiurile și credințele indiene. Din păcate, informațiile transmise de aceștia, întrucît nu erau tipărite, au rămas în Europa fără nici un ecou al "urmărilor cercetării gîndirii religioase a unui popor
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cultura țării. Dar dintre ei nu lipseau și excepțiile: călătorii-negustori aduceau uneori și "marfă" culturală minunată. Menționăm aici că un călător francez, Bernier (1620-1688) [44], a adus acasă, la întoarcerea sa în Franța, o versiune persană în manuscris a operelor sanscrite vechi, Upanisadele; versiunea a ajuns în mîinile unui alt renumit călător și om de știință francez, Anquetil Duperron (care, în 1771, descoperise și Avesta). Duperron a tradus-o într-un soi de limbă bizară, amestec de latină, greacă și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
apărută în 1801, opera a exercitat o influență considerabilă asupra filozofului german A. Schopenhauer și, prin el, asupra unei mari părți a culturii timpului. Înainte, mai precis în 1785, Charles Wilkins publicase versiunea cărții Bhagavad-gītă, prima traducere a unei opere sanscrite în engleză. Prin intrarea acestor două opere în cultura occidentală (la care s-au adăugat foarte curînd alte lucrări în sanscrită, printre care Codul lui Manu, publicat după cîțiva ani de Sir William Jones [1746-94], pionier al studiilor de sanscrită
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a culturii timpului. Înainte, mai precis în 1785, Charles Wilkins publicase versiunea cărții Bhagavad-gītă, prima traducere a unei opere sanscrite în engleză. Prin intrarea acestor două opere în cultura occidentală (la care s-au adăugat foarte curînd alte lucrări în sanscrită, printre care Codul lui Manu, publicat după cîțiva ani de Sir William Jones [1746-94], pionier al studiilor de sanscrită și fondatorul societății Asiatic Society din Bengal) se va trezi interesul extraordinar al Occidentului pentru lumea Indiei. Astăzi este greu de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sanscrite în engleză. Prin intrarea acestor două opere în cultura occidentală (la care s-au adăugat foarte curînd alte lucrări în sanscrită, printre care Codul lui Manu, publicat după cîțiva ani de Sir William Jones [1746-94], pionier al studiilor de sanscrită și fondatorul societății Asiatic Society din Bengal) se va trezi interesul extraordinar al Occidentului pentru lumea Indiei. Astăzi este greu de imaginat elanul și entuziasmul cu care au fost întreprinse studiile de indianistică în acest răstimp. Pentru a arăta mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
așa! Acum trebuia să fie aclamat miracolul pentru surprinzătoarea lume primitivă, leagănul umanității, în sfîrșit deslușită! În prima jumătate a secolului trecut, în pătura de cultură medie, se trăia cu convingerea că de acum fusese dezlegat misterul mult cercetatei limbi (= sanscrita), mamă a tuturor limbilor lumii și că, în limba respectivă trebuiau să se afle scrierile cuprinzînd "învățătura" primitivă, din care să derive toate "învățăturile" istorice, inclusiv cea creștină. Și exagerările în legătură cu această ultimă concluzie au fost de-a dreptul uimitoare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
urmeze, conform drumului deschis de Iluminismul francez, atitudinile anticreștine din perioada precedentă. Pentru această "cultură" era ușor de crezut că și Vechiul Testament și-ar fi avut originea în India. Fr. Wilford (1771-1822) a căutat paralele la povestirile biblice în textele sanscrite, iar maeștrii indieni s-au grăbit să le descopere, desigur, imitînd și inventînd ei înșiși povestirile respective. Astfel, au apărut în textele indiene Eva, Avram, Sem, Ham, Iafet. Dar la sfîrșit s-a aflat de mistificare și același Wilford a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
inventînd ei înșiși povestirile respective. Astfel, au apărut în textele indiene Eva, Avram, Sem, Ham, Iafet. Dar la sfîrșit s-a aflat de mistificare și același Wilford a recunoscut-o. Adesea, asemenea povestiri biblice erau inclue pînă și în textele sanscrite din timpuri străvechi, ca în Bhavis ya-Purăna unde apar Adam și Eva, ca urmare a unei interpolări moderne, acceptată în ediția îngrijită de editorul Govindasăstrin în 1897 [51]. Mai recent apare tentativa formidabilă de a face ca toate
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lui Isac (pentru că sursa trebuie să fie legenda lui Ajīgarta), dar și că Evangheliile sînt variante ale scrierilor originale indiene, întrucît Hristos nu ar fi altcineva decît dumnezeul-om indian Krsna [52]. Dar Jacolliot nu cunoștea limba sanscrită și nici istoria religiilor indiene, și era pătruns de o puternică tendință anticlericală, ceea ce explică totul [53]. Se înțelege că toate aceste idei erau false și născute doar dintr-un entuziasm pentru tot ceea ce provenea sau putea proveni din India
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
provenea sau putea proveni din India și, într-un timp, dintr-o aversiune față de tot ceea ce avea vreo legătură cu creștinismul. În orice caz, exagerările științifice nu puteau să dureze prea mult. S-a început prin a se recunoaște că sanscrita nu era limba-mamă a limbilor lumii, mai mult, că nu era nici cea mai veche atestată din acest grup de limbi, mai precis, din familia limbilor indoeuropene, în măsura în care o limbă europeană, descoperită după sanscrită, adică hitita, fusese evidențiată de glotologi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
început prin a se recunoaște că sanscrita nu era limba-mamă a limbilor lumii, mai mult, că nu era nici cea mai veche atestată din acest grup de limbi, mai precis, din familia limbilor indoeuropene, în măsura în care o limbă europeană, descoperită după sanscrită, adică hitita, fusese evidențiată de glotologi ca datînd dintr-o perioadă și mai îndepărtată (1800 î.Hr.) față de cele mai străvechi limbi vedice (1500 î.Hr.). În consecință, și "învățătura" indiană, exprimată în sanscrită, și-a pierdut acel interes extraordinar ce îi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
limbilor indoeuropene, în măsura în care o limbă europeană, descoperită după sanscrită, adică hitita, fusese evidențiată de glotologi ca datînd dintr-o perioadă și mai îndepărtată (1800 î.Hr.) față de cele mai străvechi limbi vedice (1500 î.Hr.). În consecință, și "învățătura" indiană, exprimată în sanscrită, și-a pierdut acel interes extraordinar ce îi era acordat la început, pe baza prezumtivului "primitivism", adică originalitate. Și totuși impulsul pe care l-au cunoscut la început studiile de indianistică nu dispăruse. Cunoașterea lumii indiene era ocazionată adesea de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și a manifesta această particularitate fundamentală a spiritului lor, în timp ce indienii s-au arătat exact la fel încă de la intrarea lor în istorie sau, oricum, puțin după perioada vedică. Cert este că orientarea literar-filozofică a Romantismului are loc după descoperirea sanscritei și, implicit, a gîndirii indiene vechi, adică a poporului recunoscut ca "poporul romantic al antichității" [56]. O metodă istorică și comparată în același timp, decît să studieze o posibilă evoluție paralelă și independentă a spiritualității respective, ce reprezintă postulatul studiului
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de halucinație a simțurilor noastre, fără nici o consistență reală și care acoperă adevărata Realitate; al doilea, în schimb, răstoarnă, ca să spunem așa, interpretarea monistă a idealismului, considerînd că singura Realitate adevărată este, pînă la urmă, aceea a materiei, a "naturii" (sanscrită prakrti = "ceea ce preexistă creației, facerii" lumii, respectiv cauza tuturor lucrurilor și ființelor), concepută ca energie foarte subțire, dar care se transformă în ceva material, prin excluderea absolută a lumii transcendente, ce este perfect antrenată în evenimentele imanente. De aceea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
al cenaclului berlinez, centrul principal al romanticilor din care făceau parte, pe lîngă cei doi Schlegel menționați și nuvelistul Tieck, teologul Schleiermacher și filozoful Fichte [67]. Totuși, cei doi Schlegel erau indianiști, pionierii indianisticii! Friedrich Schlegel (1772-1829), după ce a învățat sanscrita de la Alexander Hamilton la Paris, publica în 1808 celebra sa carte Üeber die Sprache und Weisheit der Indier ("Despre limba și înțelepciunea indienilor"), operă nelipsită de defecte și de superficialitate, dar care trezea un viu interes. Această carte, ce marca
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de a spera că Germania trebuia să egaleze Italia cu ajutorul unei noi renașteri a cunoașterii Antichității ariene" [69]. Un interes și mai mare îl prezintă pentru indianistică fratele lui Friedrich, August Wilhelm Schlegel (1767-1845) [70], care a urmat cursurile de sanscrită și persană veche ale lui Chézy la Paris în 1815; el publicase deja o ediție critică a culegerii Bhagavad-gītă în germană în 1802, însoțită apoi (1823) de o traducere în latină a aceluiași text: "Bhagavad-gītă, id est θεσπέσιον μέλος sive
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
emend. cura Chr. Lasseni, Bonnae, 1846). Importanța acestui text pentru cultura occidentală nu a fost și nu va fi niciodată evidențiată destul. Profesor la Bonn, el și-a îndreptat atenția în special asupra literaturii indiene: a fost primul profesor de sanscrită în Europa. În afară de Bhagavad-gītă a publicat și Rămăyana (1829-1846); s-a dedicat cu grijă publicării textelor, minuțioaselor cercetări asupra antichității indiene (a avut și sarcina de a fonda o tipografie sanscrită). În 1832 a scris Reflecții asupra studiului limbilor asiatice
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
special asupra literaturii indiene: a fost primul profesor de sanscrită în Europa. În afară de Bhagavad-gītă a publicat și Rămăyana (1829-1846); s-a dedicat cu grijă publicării textelor, minuțioaselor cercetări asupra antichității indiene (a avut și sarcina de a fonda o tipografie sanscrită). În 1832 a scris Reflecții asupra studiului limbilor asiatice și doi ani mai tîrziu Cugetări despre originea indienilor. Așa cum se observă, a desfășurat o asiduă activitate de pionierat pe tărîmul indianisticii. Așa cum am văzut și vom vedea mai clar, alături de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
curente de filozofie indiană veche, adaptată la mentalitatea occidentală. Această afirmație, ce la început va părea exagerată, la sfîrșit se va demonstra a fi de o valabilitate indiscutabilă. În acest moment sîntem nevoiți să clarificăm cum de, printre textele în sanscrită care atrag în mod special atenția scriitorilor romantici în general, și mai ales a filozofilor, a fost deseori menționată Bhagavad-gītă ce, alături de alte Upanisade, a stîrnit admirația extraordinară în cultura occidentală. Pînă acum ne-am referit [75] la versiunea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
această ultimă caracteristică era destinată să atragă și mai mult atenția filozofului din Stuttgart. Alături de lucrările lui William Jones, un loc important în scrierile consultate de Hegel îl ocupă operele lui Henry Thomas Colebrooke (1765-1837), adevăratul inițiator al studiilor de sanscrită. Colebrooke a fost președinte al Societății Asiatice din Londra și a publicat între 1823 și 1835 studii amănunțite pe care Hegel trebuie să le fi citit cu pasiune, așa cum denotă numeroase fragmente extrase de el. Din operele lui Colebrooke sînt
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
al Societății Asiatice din Londra și a publicat între 1823 și 1835 studii amănunțite pe care Hegel trebuie să le fi citit cu pasiune, așa cum denotă numeroase fragmente extrase de el. Din operele lui Colebrooke sînt citate: 1) Gramatica limbii sanscrite (1805); 2) Algebra, aritmetica și metrologia, din sanscrita lui Brahmaputra și Bhaskara (1817)*; 3) Eseu despre filozofia indiană (1829). Tot de Colebrooke se puteau citi: A digest of Hindu Law (deja amintită), Calcutta, 1797-98; Eseu despre Veda (Asiat. Res., VIII
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
între 1823 și 1835 studii amănunțite pe care Hegel trebuie să le fi citit cu pasiune, așa cum denotă numeroase fragmente extrase de el. Din operele lui Colebrooke sînt citate: 1) Gramatica limbii sanscrite (1805); 2) Algebra, aritmetica și metrologia, din sanscrita lui Brahmaputra și Bhaskara (1817)*; 3) Eseu despre filozofia indiană (1829). Tot de Colebrooke se puteau citi: A digest of Hindu Law (deja amintită), Calcutta, 1797-98; Eseu despre Veda (Asiat. Res., VIII) [101]. Probabil că la această lucrare din urmă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
locală, dar pe de altă parte, autorul subliniază deschis un mare eșec al creștinării în India [106]. Abatele Dubois publicase și Panciatantra, deja celebră în Occident pentru corelațiile sale cu povestirile noastre: dar aceasta este incompletă și nu provine din sanscrită [107]. Hegel a urmărit îndeaproape și opera celui care va deveni unul dintre creatorii (dacă nu chiar fondatorul) gramaticii comparate sau glotologiei sau Sprachwissenschaft: este vorba de Franz Bopp (1791-1867) care, în 1816, își publica la Frankfurt celebra lucrare: Über
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mers pe urmele celei ario-europene, chiar dacă apoi, cum s-a întîmplat cu cea romanică, au reușit să creeze o anume independență de metodă care le-a condus să o întreacă pe cealaltă" [108]. Iată ce spune Hegel: "Limba hindusă veche, sanscrita, nu este doar mama tuturor limbilor hinduse actuale, ci este și foarte asemănătoare cu cea persană veche; nu constituie doar temelia tuturor formelor în care au evoluat limbile europene, greaca, latina, germana, dar este și pe de altă parte în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
germanice; și mai importantă este concordanța sistemului gramatical, mai ales al conjugărilor cu sistemul gramatical grecesc, latin, german. Cercetările în acest domeniu se datorează profesorului Franz Bopp" [109]. Însă Bopp nu s-a limitat la studiul gramaticii comparate, bazîndu-se pe sanscrită [110], ci a inserat și textele respective, ca de exemplu, Nalas [111], avînd astfel o contribuție semnificativă la studiul literaturii indiene vechi și la o mai bună cunoaștere a gîndirii orientale, mai cu seamă indiene. Dacă presupunem că cunoștințele lui
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]