1,625 matches
-
însă un loc prioritar în avansarea ierarhică. Pe nici unul dintre ei nu i-am auzit declarând la radio sau televizor: „Eu sunt unul din acei călăi care-am ucis pe cei din închisori, care pentru bani am vândut sufletul meu satanei, ucigându-mi frații!”. Ei sunt bine păstrați, la timpul potrivit să poată acționa cu eficacitate. Dar va veni pentru fiecare o zi în care, rămânând singur cu conștiința sa, în fața Celui dinaintea Căruia nu se poate ascunde, va vedea, prea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Apusului și ai Lumii Noi, pentru viitorul fericit ce vi l-au pregătit părinții și conducătorii voștri masoni, slujitori ai sionismului. Se vor răsuci în mormânt, îngroziți pentru fericirea fără Dunmezeu, sodomică, pe care v-au proiectat-o, slujind sinagogii satanei. * Cutremurați-vă, frați ai mei în Hristos: culmea talmudismului ne-o oferă în zilele noastre o nouă teorie despre creștinism, lansată de evreul hazar Marcus Eli Ravage, născut în România, dar ajuns mare în SUA. Și el vorbește în numele neamului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Principala acuzație în procesul lor a fost că sunt creștini, deci legionari. Corpul delict era Sfânta Scriptură, din care citeau în momentul arestării. Sufletul mi se lumină: Acum, cu adevărat am biruit! Mișcarea Legionară e, în numele lui Hristos, vrășmașa stăpânirii satanei! Până acum ne-am luptat cu păcatele noastre și am mărturisit cu gândul, cu cuvântul și cu fapta, prin întemeietori, prin jertfa din Spania și din țară, numele lui Iisus Hristos. Din acest moment nu mai suntem noi cei acuzați
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
copii ai Apusului, că ați ajuns la așa stare de decrepitudine spirituală, încât nu numai că ați pierdut simțul reacțiunii la păcat, dar vă și complăceți în el; părinții voștri, masoni, v-au trădat sufletește, predându-vă în brațele sinagogilor satanei. CAPITOLUL III În libertate: 1964 1989 Toată viața țăranului român este o procesiune pe drumul spre Împărăția lui Dumnezeu, cu opriri speciale, la răspântii de viață, în îngenuncheri de rugăciune spre împuternicire sau mulțumiri pentru binefaceri. Suflete de părinți creștini
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
exploatatori!”. n. Cum a ajuns Emanoil Busuioc medic uman În mediul rural, acolo unde s-au consumat atâtea drame în perioada sălbatică a comunismului primitiv, ajunseseră unii din cei botezați în Sfânta cristelniță să ajungă adevărați și desăvârșiți servitori ai Satanei, înjurându-l pe Dumnezeu cu orice prilej. În epocă circula un roman sovietic „de succes”, „Așa s-a călit oțelul”, scris de tov. Nikolai Ostrovski, un scrib oarecare pus în slujba unor ticăloși. Partea sinistră dar și tristă, a fost
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nu trebuie să poarte costum albastru pentru că numai așa ginerele va fi vesel mâine dimineață, după cum toate babele satului sau orașului știu că e bine când ieși din biserică să arunci cu bani pe jos pentru a-l alunga pe Satana. Mireasa se îmbracă doar în alb, indiferent la a câta căsătorie se află și trebuie să verse o găleată de apă la intrarea în biserică, pentru a face copii sănătoși. Românii sunt singurii precreștini, anormali, care cred în Dumnezeu și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
forța duhovnicească a imbatabilului protopop, pentru citirea aghezmei celei mari, într-o slujbă specială, de justificată amploare, pentru alungarea duhurilor satanice și purificarea spațiului, contaminat și profanat de maleficele mesagere ale ÎMPĂRATULUI NEGRU... Ptiu! Ducă-se pe pustii...! Vade retro, Satana! Mergi înapoia mea, satano! (Marcu, 8:33) În ciuda straielor "nemțești", de mireni, pictorii trăiau într-o isihie completă, ca doi ermiți. Își respectau cu strășnicie un anumit program: regimul alimentar, rugăciunile, posturile și toate cele ce țin de "sufletul" omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
protopop, pentru citirea aghezmei celei mari, într-o slujbă specială, de justificată amploare, pentru alungarea duhurilor satanice și purificarea spațiului, contaminat și profanat de maleficele mesagere ale ÎMPĂRATULUI NEGRU... Ptiu! Ducă-se pe pustii...! Vade retro, Satana! Mergi înapoia mea, satano! (Marcu, 8:33) În ciuda straielor "nemțești", de mireni, pictorii trăiau într-o isihie completă, ca doi ermiți. Își respectau cu strășnicie un anumit program: regimul alimentar, rugăciunile, posturile și toate cele ce țin de "sufletul" omului. Pe atunci, personajele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am strigat disperat. Lasă-l pe mâna mea! a ripostat și mai tare tata. Cu biciușca în ambele mâini s-a repezit ca un câine turbat asupra moșneagului: Piei de-aici, pocitanie! Șterge-o, că ne-ai adus numai necazuri, satană! Pleacă tu mai repede spre podul de piatră, e încă în picioare, dar nu pentru mult timp. Ascultă-mă că sunt bătrân și nu mă mai huli. Tu nu ești moșneag, ești altceva spuse tata și se repezi cu forță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei și Împărat german. În românește, cuvântul „drac“ este rezultatul unei interesante evoluții semantice; provine din latinescul draco, care Înseamnă Într-adevăr „șarpe“, „balaur“, „dragon“, dar semnificația lui românească este aceea de „diavol“. Dracul este Satana. Așadar, Vlad Dracul și fiul său Vlad țepeș, zis și Dracula, duc cu gândul la „Necuratul“. Vlad țepeș a făcut de altfel tot ce i-a stat În putință ca să justifice o asemenea apropiere. De o cruzime ieșită din comun
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
profund diferitele, antagonicele tipuri ale inșilor care se cred evrei. Unde este unitatea, proprie tuturor celorlalte neamuri vii, În diversitatea tipurilor ?” <endnote id="(510, p. 36)"/>. La fel credea și H. Sanielevici, susținându-și teoria cu argumente pseudo-antropologice (În slujba Satanei ? !, 1935). În mod aparent paradoxal, diferența dintre două tipuri de evrei (de exemplu, dintre așkenazi și sefarzi) este, cel mai adesea, mai mare decât diferența dintre evrei și nația-gazdă. Chipul „evreului tipic” (cu nas coroiat, buza inferioară groasă și răs-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tradițiile populare românești <endnote id="(173)"/>. La jumătatea secolului al XVII-lea, Într-o parabolă cuprinsă În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, aspida este prezentată ca o „jiganie, de-și seamănă cu șarpele”, care - simbolizând pe „Întunecatul Satana” - Încearcă să corupă pe omul credincios ce „stă pre rugă și vorbește cătră Dumnezeu” <endnote id="(174, p. 251)"/>. În bestiarul redactat de Leonardo da Vinci, aspida este o jivină extrem de veninoasă și rău mirositoare, care, În mod aparent paradoxal
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
109)"/>. O reprezentare similară apare și pe pereții bisericilor din Macedonia grecească (În localitatea Vasiliada, de pildă, lângă Kastoria). În iconografia românească, astfel de intervenții ale demonilor sunt de excepție. De exemplu, În scena Judecății de apoi de la Mănăstirea Moldovița, Satana - Înarmat cu o ghioagă - Îl apucă de barbă pe Irod și-l trage din grupul de evrei spre „Râul de foc” <endnote id="(12, I, p. 258 ; 669, planșa 92)"/>. În schimb, acest tip de imagine apare destul de frecvent În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-l vândă” (Ioan 6, 70) ; sau : „Și când a fost Cina cea de taină, Diavolul pusese deja În inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul vânzării” (Ioan 13, 2) ; sau : „Și după Îmbu cătura de pâine, intrat-a atunci Satana În el” (Ioan 13, 27). Prin legendara sa trădare, Iuda Iskariotski (cum apărea În textele slavone care au circulat În Țările Române) l-a impresionat atât de profund pe țăranul român, Încât numele său a dat naștere la două denumiri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
profund pe țăranul român, Încât numele său a dat naștere la două denumiri populare ale Diavolului : Iuda și Scaraoțchi <endnote id="(vezi 360 ; 14, pp. 40-41)"/>. Din „gura de aur” a lui Ioan Hrisostom aflăm că „evreii Își sacrifică copiii Satanei, sunt mai răi decât animalele sălbatice, sinagoga este un bordel, o bandă de ticăloși, un templu demonic dedat unui cult idolatric, un loc de Întâlnire pentru asasinii lui Cristos, un loc de pierzanie !” (Omilii Împotriva evreilor ; <endnote id="cf. 516
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
idolatric, un loc de Întâlnire pentru asasinii lui Cristos, un loc de pierzanie !” (Omilii Împotriva evreilor ; <endnote id="cf. 516"/>). Un alt text neotestamentar, Apocalipsa Sfântului Ioan, Îi prezintă pe „cei ce-și zic iudei” ca fiind „părtași la sinagoga Satanei” (Apocalipsa 2, 9 și 3, 9 ; <endnote id="cf. 240, p. 84"/>). Această sintagmă s-a bucurat de succes, pentru că punea cele două religii În poziții antagonice : dacă biserica este „Templul lui Dumnezeu”, sinagoga trebuie să fie „Templul lui Satan
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
433)"/> -, nu numai că Dracul nu poate intra În biserici, dar el nici măcar nu se poate apropia de vreuna. Toate componentele bisericii Îl țin la distanță pe Diavol sau chiar Îl omoară. Vezi, de exemplu, credințele populare românești conform cărora „Satana are frică de clopote, nu se atinge de ele, că sunt Închinate” sau „Dracul de numele lui Dumnezeu se teme [și] fuge”, zicalele „Fuge ca Dracul de tămâie” sau „Diavolul de cruce fuge” <endnote id="(259, pp. 408 și 420
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Lucrări importante au fost elaborate pe această temă, printre care cea a lui Joshua Trachtenberg, The Devil and the Jews, a devenit clasică <endnote id="(242)"/>. Principala trăsătură a fenomenului amintit a fost considerarea evreului ca fiind o Întrupare a Satanei. De la mijlocul secolului al XVI-lea, un rol În acest sens l-a jucat și retorica luterană : „Evreul este Diavolul Însuși”. „De bună seamă că ovreiul este Întruchiparea Împelițatului”, spune un personaj shakespearian (Neguțătorul din Veneția, act II, scena 1
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ovreiul este Întruchiparea Împelițatului”, spune un personaj shakespearian (Neguțătorul din Veneția, act II, scena 1). În această situație, toate stereotipurile care compuneau portretul Diavolului au fost transferate și asupra evreului. Acesta din urmă a preluat nu numai viciile morale ale Satanei (rău, viclean, avar, trădător, corupt și corupător etc.), dar și caracteristicile sale fizice. Ca și Diavolul, evreul degajă un miros pestilențial (foetor Diabolicus devine foetor Iudaicus), el are barbă de țap și părul roșu (precum Iuda), ba chiar este dotat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
probează inexistența unor vicii puse pe seama „evreului imaginar” și, ca atare, portretul negativ al acestuia din urmă ar putea să pălească. Pentru istoricul Josy Eisenberg, În Europa medievală - Vestică și Centrală - evreul a fost receptat ca „o ființă demonică, vândută Satanei”. Evreul avea coarne și miros respingător, „adică cele două atribute principale ale Diavolului”. „Identificarea este totală - continuă Eisenberg -, imaginea reală a evreului (cămătar) și imaginea sa mitică (Diavol) se completează reciproc, pentru a da naștere unui subom blestemat și malefic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cămătar) și imaginea sa mitică (Diavol) se completează reciproc, pentru a da naștere unui subom blestemat și malefic” <endnote id="(37, p. 215)"/>. În termenii istoricului Jean Delumeau, evreul a fost perceput ca „un rău absolut”, ca „un agent al Satanei” extrem de periculos, ca un element provocator de psihoze și fobii colective de-a lungul Întregului Ev Mediu european <endnote id="(41, II, pp. 136-192)"/>. Într-o oarecare măsură, iudeofobia a fost o ipostază a demonofobiei. „După Diavol, creștinul nu are
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunt Învinuiți de antisemitism, atunci și Martin Luther ar trebui să stea alături de ei În boxa acuzaților. La jumătatea anilor ’20, profesorul A.C. Cuza de la Universitatea din Iași clama repudierea de către Biserica Ortodoxă a Vechiului Testament, care ar permite atotputernicia Satanei „Întrupată În jidani” <endnote id="(67, p. 46)"/>. În 1928, tot el Își definea propria dogmă antisemită : „Doctrina naționalistă creștină” sau „Cuzismul”. În acest cadru, A.C. Cuza Îl celebra pe Isus Cristos, „galileanul de rasă arică” (sic ! ), cel care a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din mână un instrument de dominație așa de minunat cum avea să fie maso neria Încăpută pe mâinile lor”. Dar, introducând „principii dizolvante din Talmud, din Cabală și din magie”, „isteții urmași ai lui Iuda” au transformat francmasoneria „În Sinagoga Satanei”. „Este aproape incredibil - constată un comentator din zilele noastre - că, după mai bine de 50 de ani de la prima ediție, un asemenea volum a putut fi reeditat [În anii ’90] «la propunerea mai multor preoți, teologi și intelectuali», sub părinteasca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mihail Sebastian, roman care a generat polemica pur teologică rezumată mai sus. În fine, trecând de la un fin eseist (profesorul Nae Ionescu) la un militar de carieră (mareșalul Ion Antonescu), subtilitatea demonizării evreului dispare fără urmă. Concluzia Însă este aceeași : „Satana este evreul”, deci acesta trebuie alungat sau nimicit. La 3 septembrie 1941, aflându-se pe frontul din Răsărit, În fața orașului Odessa (Ucraina), conducătorul statului, Ion Antonescu, Îi trimite o telegramă lui Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri. Nu este vorba
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este luptă cu slavii, ci cu evreii. Este o luptă pe viață și pe moarte. Ori Învingem noi și lumea se va purifica, ori Înving ei și devenim sclavii lor”. „Viața națiunii Însăși” - explică mareșalul - depinde „de victoria tuturor În contra Satanei. Și războiul În general și luptele de la Odessa În special au făcut cu prisosință dovada că Satana este evreul” <endnote id="(243, p. 290)"/>. Peste doar câteva săptămâni, la sfârșitul lunii octombrie 1941, Ion Antonescu reușește parțial să „purifice lumea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]