1,927 matches
-
revoltă, vor purifica lumea (Poporul). Amestec de obidă și ură, de sarcasm și profeție, lirismul poetului preia adesea tonul coșbucian din Noi vrem pământ (în Moment de revoltă) ori din Doina (în Sorțarii). Modelul eminescian se simte în linia poeziei satirice (Lor este un ecou al Junilor corupți). Reminiscențe evidente sunt La steaua, Unei proletare, Cusutoreasa. Influența lui Eminescu este receptată prin Vlahuță în compunerile care retorizează suferința (Durere de mamă, Bordei și mormânt). Culoarea sentimentală a poeziei sociale, umanitara înfrățire
NECULUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
răzbunări teribile, petrecute într-o ambianță misterioasă și lugubră. Un fragment de nuvelă, cam neguroasă, Mănăstirea, are ca erou un proscris politic pe nume Corrad, amintind de M. A. Corradini. Tot neterminată, schița Memoriile unei părechi de foarfici dezvăluie resurse satirice. Poliglot (cunoștea franceza, italiana, engleza, germana, turca, greaca modernă și latina), N. a tradus din Byron, Schiller, poate și din André Chénier. În decursul activității lui a rostit multe discursuri, remarcabil fiind toastul ținut la Paris (în decembrie 1848), cu
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
proză și în versuri, multe dintre piesele lui Schiller și alcătuiește el însuși câteva comedii de moravuri și de situații, nepublicate, dintre care se disting Amor și viclenie (1870) și O alegere la Senat (1878). În aceasta din urmă verva satirică se dezlănțuie nestânjenită, în scene a căror maliție anticipează secvențe din O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale,. SCRIERI: Miron și Florica, Iași, 1870; Poezii, București, 1872; Mihai Vereanu, Iași, 1873; Copii de pe natură, București, 1874; Pe malul mărei, Craiova, 1883
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
este ironia casantă, exagerarea dusă la absurd, într-o manieră senin-cinică. Realitatea pe care o acoperă textul pare să-i devină umoristului, așa cum și afirmă undeva, cu totul indiferentă, ridicând-o la grația unui joc superior, eliberat de orice finalitate satirică, etică. Epigrama ajunge, astfel, un fel de „răutate estetică” aducătoare de bucurie spiritului liber. A tradus din lirica franceză versuri de José-Maria de Hérédia, Charles Baudelaire, din limba engleză poezii de Saki, dar și scrieri aparținând lui V. G. Korolenko
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
, periodic satiric și literar apărut la Iași, săptămânal, din octombrie 1873 până la 24 mai 1887, apoi între 20 februarie și 20 martie 1888 și între 14 mai 1892 și 25 ianuarie 1893. Din noiembrie 1876 până în octombrie 1877 revista a apărut sub
PERDAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288755_a_290084]
-
ianuarie 1893. Din noiembrie 1876 până în octombrie 1877 revista a apărut sub titlul „Figaro”. Redactor, în primii ani de apariție, a fost Mihai Negrutz, un anticonservator și un antijunimist convins, iar în ultimii ani (1885-1893) Vasile Negrutz. Diversitatea de procedee satirice întrebuințate, precum și menținerea satirei și a umorului la un nivel literar mai întotdeauna acceptabil fac din P. o gazetă interesantă. Se criticau în primul rând politica junimistă, mai ales sub aspectele ei culturale, dar și personalitățile societății ieșene: Titu Maiorescu
PERDAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288755_a_290084]
-
Fratele și sora (1873), se supralicitează foiletonistic intriga amoroasă, elementele senzaționale, arsenalul sentimentalist și didacticist. Se remarcă totuși, ca la mai toți romancierii mijlocului de veac XIX, buna intuiție și adecvarea câtorva scene de moravuri, a unor portrete în tușă satirică. Scriind și roman istoric, P. transpune în Bucur, istoria fundării Bucureștilor (1858) idei unioniste. O evocare se află și în Matei Vodă la monastirea Sadova (1870), după cum Catastrofa întâmplată boiărilor în muntele Găvanul - 1821 (1864) ori Revoluțiunea română din anul
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
definește pe P. se supune principiului accesibilității ideilor și demonstrării lor agreabile, este Jocurile cu satyri în Antichitatea greco-romană (1998). Studiul urmărește evoluția de la primele rudimente pantomimice de esență mitico-religioasă până la apariția, în secolul al V-lea î.Hr., a dramei satirice cu text literar, al cărei părinte, Pratinas din Phlius, era contemporan cu Eschil. Cu timpul, drama satirică va completa ciclul tragediilor, pentru a atenua tensiunea, încheindu-se obligatoriu cu triumful Binelui și al Dreptății asupra Răului, iar manifestarea parodică și
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
Antichitatea greco-romană (1998). Studiul urmărește evoluția de la primele rudimente pantomimice de esență mitico-religioasă până la apariția, în secolul al V-lea î.Hr., a dramei satirice cu text literar, al cărei părinte, Pratinas din Phlius, era contemporan cu Eschil. Cu timpul, drama satirică va completa ciclul tragediilor, pentru a atenua tensiunea, încheindu-se obligatoriu cu triumful Binelui și al Dreptății asupra Răului, iar manifestarea parodică și dezvoltarea personalului și a elementelor de compoziție o va apropia de comedia veche. Particularitatea spațiului roman - consideră
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
compoziție o va apropia de comedia veche. Particularitatea spațiului roman - consideră autoarea - constă în faptul că, deși subiectele dramei satirice au fost preluate în poemul epico-dramatic, amplificându-se în paralel mimul popular sicilian, poeții latini nu vor scrie deloc dramă satirică, în locul ei ivindu-se comedia nouă a lui Plaut și Terențiu. P. a luat în seamă și necesitatea de a alcătui cărți de istorie în vederea familiarizării cititorului nespecializat: O istorie a Greciei antice (1988), până la moartea lui Alexandru Macedon, continuă
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
director al Casei Vămilor, iar în 1856 ajunge prezident al Divanului de Apel. Având complexul unei ascendențe obscure, P. rămâne, în pofida ascensiunii sale, un nemulțumit. Nu întâmplător în 1839 participase la conspirația lui Leonte Radu. Opera lui P., cu țintă satirică, își are un impuls tocmai în această nemulțumire. Cunoscând limbile greacă, franceză și rusă, comisul e un spirit nutrit și de enciclopedismul și iluminismul veacului al XVIII-lea. Elemente clasiciste și preromantice coexistă în poezia sa. El s-a bucurat
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
nebună cu bărci albastre”, CNT, 1983, 30; Cornel Regman, „Vară nebună cu bărci albastre”, VR, 1983, 10; Liviu Petrescu, „Vară nebună cu bărci albastre”, TR, 1985, 45; Marian Papahagi, Jurnal în „Arcadia”, TR, 1987, 4; Nicolae Manolescu, Fantasticul moral și satiric, RL, 1988, 10; Geo Vasile, Romanul cu energie neconvențională, LCF, 1997, 4; Rusanda Mureșan, Scriitori constănțeni, ST, 1997, 4-6; Dicț. scriit. rom., III, 487-488; Popa, Ist. lit., II, 894-895; Dicț. analitic, IV, 342-344. N.I.
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
ORĂȘANU, Ștefan (7.I.1869, București - 12.XI.1903, București), istoric și critic literar, poet. Era înrudit, așa cum arată și numele, cu scriitorul satiric N. T. Orășanu. Fiu de preot, O. și-a făcut studiile, începând cu cele elementare și terminând cu universitatea, la București. În 1901 își ia licența în litere și filosofie, iar în 1902 obține prin concurs o bursă pentru a
ORASANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288564_a_289893]
-
Regia Monopolului Tutunurilor (1872-1875), director al „Monitorului Oficial” (1876), inspector în Serviciul impozitelor asupra spirtoaselor (1880), inspector financiar (1882), director al Imprimeriei Statului. Către sfârșitul vieții, starea lui materială era precară. Un gazetar prolific a fost O., înființând mereu publicații satirice, pe care, odată suprimate de oficialități, le făcea să reapară sub titlu schimbat. În 1859, împreună cu C. A. Rosetti, e redactor la „Țânțarul”. Mai mult de unul singur susține foile „Spiriduș”, „Nichipercea”, „Cicala”, „Opiniunea națională”, „Sarsailă”, „Ghimpele”, „Daracul”, „Urzicătorul”, „Asmodeu
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
Nichipercea”, „Coada lui Nichipercea”, „Ochiul Dracului”, „Arțagul Dracului”, „Codița Dracului”, „Ghearele Dracului”, încercând să înșele vigilența cenzurii, care suspendase „Nichipercea”. A folosit pseudonimele Iago, Ioana lui Vișan Văduvă, Netto, Nicor, Odobașa, Orășenescu, N. T. Cetățenescu, G. Palicariopol ș.a. În 1854 satiricul aprig de mai târziu aduna într-un volum cu titlu gingaș, Floricele de primăvară, versuri naive, în care poza meditativă sau suspinătoare nu prinde contur, dispoziția fiind una evident senină, nonșalantă. Alte poezii (unele de inspirație patriotică), fabule, epigrame îi
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
Fâl-fâl-son în balta Cișmegiului, Căința lui Fâl-fâl-son (toate tipărite în 1857). Dar anecdotica lui e cu totul nesărată. Ca umorist, O. are un haz forțat, grosier și chiar imund uneori. Satirele lui - incluse și în cele trei volume de Opere satirice (1875) - impun prin alura teribilă, prin temeritate, șocând prin violențele de limbaj. Cu firea lui pătimașă, gazetarul nu e deloc străin de plăcerea de a ofensa și de a inspira teamă. Dezgustat peste măsură de relele din jur, el se
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
Nikipercea, I-II, București, 1860; O pagină a vieții mele sau 22, 23 și 24 ianuarie 1859, București, 1861; Iluștrii contimporani, București, 1861; Întemnițările mele politice, București, 1861; Talmeș-balmeș de la nașu-meu Nikipercea, I-II, București, 1861-1863; Farfara, București, 1865; Opere satirice, I-III, București, 1875; Armatelor române, [București, 1877]. Traduceri: Paul de Kock, Sora Ana, I-II, București, 1856; J.-L. Carra, Istoria Moldovii și a Românii, București, 1857; Florian, Gonzalv de Cordova, București, 1858; Béranger, Bunul Dumnezeu, în Opere satirice
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
satirice, I-III, București, 1875; Armatelor române, [București, 1877]. Traduceri: Paul de Kock, Sora Ana, I-II, București, 1856; J.-L. Carra, Istoria Moldovii și a Românii, București, 1857; Florian, Gonzalv de Cordova, București, 1858; Béranger, Bunul Dumnezeu, în Opere satirice, I, București, 1875. Repere bibliografice: Pop, Conspect, I, 141-143; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 269-277; Chendi, Pagini, 567-569; Sergiu Milorian, Bunicii râsului românesc. „Nichipercea”, ALA, 1923, 117, 118; Călinescu, Ist. lit. (1941), 302, Ist. lit. (1982), 340-341; I. Verbină [I.
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
Gh. Ghibănescu. Din volumul Schițe al lui I. L. Caragiale se reproduce, în 1897, Un om cu noroc. D. Nanu, A. Steuerman-Rodion (sub pseudonimul Tristis), Eugen Herovanu, I. Adam (autor al unor spirituale Poznășii țărănești) semnează nuvele, amintiri de călătorie, schițe satirice. Eugen Herovanu, C. Săteanu ș.a. tălmăcesc din proza lui Herder, Byron, Schubart, Chateaubriand, L.N. Tolstoi, Turgheniev, Al. Dumas, Zola, François Coppée și Maupassant. A. Steuerman- Rodion, Șt. Cruceanu, Gh. D. Mugur și G. Botez-Gordon sunt autori de versuri, alături de consacratul
OPINIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
, revistă satirică și literară apărută la București, săptămânal, între 23 iulie 1859 și mai 1879. Înființată și condusă de N.T. Orășanu, N. poate fi considerată cea mai însemnată publicație satirică românească dintre 1860 și 1880. După ce redactase împreună cu C. A. Rosetti „Țânțarul
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
, revistă satirică și literară apărută la București, săptămânal, între 23 iulie 1859 și mai 1879. Înființată și condusă de N.T. Orășanu, N. poate fi considerată cea mai însemnată publicație satirică românească dintre 1860 și 1880. După ce redactase împreună cu C. A. Rosetti „Țânțarul” (până la 23 mai), iar de unul singur „Spiriduș” (suspendat la 14 iulie 1859), Orășanu scoate noul hebdomadar, pe al cărui frontispiciu figurează numai în calitate de administrator, pentru a ocoli
NICHIPERCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
livrescă, solemn lirică și ironico-sarcastică sau umoristică, „normală” și abstrusă. Romanul Lupii (1933) e o narație cu schelet memorialistico-cinegetic. Invitat în Maramureș la o partidă de vânătoare și pescuit, autorul-narator are parte de o primire grosier inospitalieră. Nervul ironic și satiric e astfel declanșat, revelând un pictor de tonuri groase, păstoase, cu vocația șarjei, asemenea unui Rabelais, trecut prin Goya și Bosch. Gazda, soția acestuia și cei din cercul lor sunt pretexte de portrete fizice și morale burlești sau grotești, toate
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
astfel contrapunctate de un registru grav, stăruind adesea în perceperea, lirică și magică, a peisajului sălbatic și a existențelor arhaice. Ineditul personajelor și al scenelor e consolidat de ineditul tehnicii narative: joc liber între relatarea de călătorie și cinegetică, roman satiric de moravuri și de măști, poem al naturii și al adorației franciscane (sau doar laic-ecologistă, bănuindu-se aici o teză antimodernistă), scenariu mitic, inserție de epic senzațional, digresiune și disertație pe varii teme, cinegetice, dar și istorice, teologice, sociologice, metafizice
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
PĂCALĂ, gazetă satirică apărută la București, săptămânal, între 16 iunie și 15 noiembrie 1860. Atacurile repetate împotriva guvernului, cu mijloace satirice dintre cele mai diverse, între care invectiva era un procedeu des întrebuințat, aduc darea în judecată a redactorului Pantazi Ghica și suspendarea
PACALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
PĂCALĂ, gazetă satirică apărută la București, săptămânal, între 16 iunie și 15 noiembrie 1860. Atacurile repetate împotriva guvernului, cu mijloace satirice dintre cele mai diverse, între care invectiva era un procedeu des întrebuințat, aduc darea în judecată a redactorului Pantazi Ghica și suspendarea periodicului. Prin iunie 1861 P. ar fi reapărut, dar numărul nu s-a păstrat, iar în anul 1865
PACALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]