1,317 matches
-
jovial moldovenească. Pînă cînd, într-o zi, îi citesc una din tabletele săptămînale, cea cu uitatul/ neuitatul "baron" care vindea cîndva garoafe în vetustele birturi ieșene: baronul Vax sau baronul Aiurea, după autoporecla cu care-și livra galant florile. Text savuros. Ieri, în curtea din Armeană, cu același conu Costică: Măi, îmi zice, stai să-ți spun una: îl știai cred, pe fratele lui Piliuță, cel din Dorohoi, pictorul de firme, ei bine, una din fetele lui, fugită de mult cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în ședințele de lucru ale colectivului din care făcea parte, sau în cele periodice de comunicări, cu prilejul întâlnirilor incidentale ori programate și indiferent de locație, procura în egală măsură, interlocutorului sau auditoriului lui Leonid Boicu, momente pe cât de plăcute, savuroase adeseori, pe atât de instructive, chiar și atunci (sau mai ales) când discursul îi era însoțit de accente critice sau polemice. Iar asemenea conduită și însușiri i-au fost remarcate de timpuriu studentului, mai apoi, tânărului cercetător, istoricului și omului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
personajelor, înfățișate de altfel cu o admirabilă știință de portretist. Livresc fără a fi manierist, el folosește tehnica naivă a primelor romane românești - ce operează prin opunerea maniheistă a personajelor sau prin exhibarea unei morale evidente - și, totodată, reconstituie o savuroasă și plauzibilă limbă arhaizantă. Parodiind romanul picaresc și comic prin afișarea ironică a convențiilor, Calpuzanii poate fi citit și ca un roman cu cifru, o sugestie în acest sens fiind oferită de prefață, care, dincolo de fantazările erudite pe teme lingvistico-mitologice
ANGELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285366_a_286695]
-
și un moralist foarte intransigent când era vorba despre interese, ale lui, ale altora sau chiar interesul general. El veștejește „mahalagismul”, „mizeria morală” a mediilor politice, consemnează compromisuri, trădări, intrigi, descrie în chip foarte subiectiv, dar și - prin aceasta chiar - savuros, o lume colcăind de interese, ambiții, vanitate, rivalități, egoism și pofte, foarte vie și foarte impură, dar fără de care n-ar fi putut trăi. Evadează uneori în lecturi și peisaje, căci are, după cum se vede în notațiile din Egipt, simț
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
un conte cu care Ghica se Împrietenește la Paris. Felul În care Îi descrie veșmintele În scrisoarea intitulată Generalul Coletti la 1835 și expediată lui Alecsandri În 1881 lasă să se Întrevadă ceva din șicul parizian. Iată-l transpus În savuroasa frazare a lui Ghica: Coletti e „cam muchelef la haine”. Răscolind dicționarele, observăm că muchelef explodează Într-o arteziană de sinonime: „elegant”, „spilcuit”, „aranjat”, „cochet”, „dichisit”, „fercheș”, „ferchezuit”. Toate extrem de potrivite unui dandy de pe malurile Senei, ce poartă „venghercă de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
latura memorialistică a operei sale, aerul de autenticitate fiind dat de amintirile personale și de informațiile orale. Spirit naiv, balcanic, când înclinat spre fabulație și miraculos, când robit amănuntelor anecdotice sau chiar prozaice (liste de prețuri sau „catastișele” cioclilor), narează savuros, într-un stil mai limpede decât Zilot Românul. El descoperă dialectica fatalistă, vag orientală, bazată pe ciclicitatea faptelor istorice - idee iluministă, îmbinată cu moralismul din Eclesiarh. Spațiul cronicii este sud-estul european, teatru de război a trei imperii. D.E. face portretul
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
popular în România. Literar și paraliterar (2001), D. investighează, metodic și efectuând chiar statistici, un subdomeniu al literaturii „de consum” intens frecventat în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. Analizele sunt pertinente și, mai ales, savuroase prin prisma acelei expresivități involuntare pe care o prezintă creațiile cu mari ambiții, dar fără suport estetic. SCRIERI: Vietăți și femei, București, 1997; Poveștile Monei, București, 1999; Romanul popular în România. Literar și paraliterar, Cluj-Napoca, 2001. Traduceri: Thierry Gontier, Marile
DRAGAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286842_a_288171]
-
criticului în acest caz este faptul că prea ia în serios vorbele lui Moș Nichifor, lăudăros și glumeț, specializat deja - prin repetiție - într-o retorică a seducției. El joacă o comedie care nu dă niciodată greș, și comedia place, e savuroasă. Impresia generală pe care o ai, citind la rând aceste portrete computerizate, este că lumea lui Creangă este extraordinar de bogată și că un număr de teme se repetă în scrierile sale: cruzimea, de pildă, sau frica, ideea de nenoroc
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
idilismul, voioșia, expansivitatea fără profunzime a autorului Steluței. C. dă și el câteva pasteluri, idile și șăgalnice madrigale. Dar „revoluționarul” socialist metamorfozat în reacționar naționalist este în fapt un umorist înnăscut. Epigramele sale, îndeosebi cele 67 închinate lui... Damaschin, sunt savuroase, pe măsura celor care, mai târziu, vor fi iscălite de G. Topîrceanu și Al. O. Teodoreanu. SCRIERI: Versuri, Iași, 1887; Generația de la 48 și era nouă, Iași, 1889; Despre poporație, Iași, 1899; Naționalitatea în artă, București, 1908; ed. 2, București
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
ironic, spumos, pe alocuri un adevărat „festin stilistic”, preluând cu voluptate modelul „carnavalului textual” caragialian. „Utopia critică” propusă, o mostră de demers critic postmodern, analizează în principal publicistica lui Caragiale, cu referiri la momente relevante ale biografiei scriitorului, cu detalii savuroase despre lumea și obiceiurile contemporanilor săi, elementele de istorie și critică literară, de istorie culturală și a mentalităților, subordonându-se conceptului central al cărții - „moftul”, echivalentul modernului kitsch. C. abordează creația, lumea și omul Caragiale din perspectiva kitsch-ului ca
CONDEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
prezentată la Radio România Tineret abia peste patru decenii (Zâmbete în floare, 1992). Tot târziu îi apar câteva lucrări literare despre și pentru copii, cu ilustrații realizate de ea însăși, pe muzică de Harry Brauner, soțul ei. Sunt de menționat savuroasele proze din O poveste cu un tată, o mamă și trei fetițe (1995), amintind, ca pregnanță și expresivitate a universului celor mici, de Cartea cu jucării a lui Tudor Arghezi. C. devine scriitoare de notorietate la vârsta senectuții, cu două
CONSTANTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
atenționăm”, „demistificare”. Ia peste picior și pe cei care folosesc termenul „scriitură” în loc de sănătosul, curatul „stil”. „Scriitură” traduce însă un concept din noua critică și înseamnă altceva decât „stilul” scriitorului. Astfel de anchete filologice sunt însoțite în comentarii de un savuros repertoriu de anecdote, vorbe de spirit, întâmplări care înveselesc pagina. Criticul are darul neîntrecut de a descoperi în texte asemenea formule. Iar când textul este mai apropiat de prezent, intervine memoria criticului. Exegeza se transformă atunci într-o memorialistică spumoasă
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
în locul lui macabrul fantasmelor politice.” Stilul lui Cioculescu nu este„sec”, „uscat”, „neartistic”, cum se grăbea să afirme Octav Șuluțiu, fără să aibă nici un pic de dreptate. Deși refuză în principiu a face concurență beletristicii, criticul scrie foarte bine, e savuros prin umorul „debutonat cu care-și conectează adesea aplecarea spre pedanterie erudită. [...]” În partea verbală a lui Cioculescu, arhaismul, ca și cuvântul neaoș, mustos, dau mâna fără temeri sau suspiciuni neologismului fabricat câteodată pe loc. Cucerește și maliția francă, lăsată
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Ungureanu, Monica Lovinescu ș.a. Pe aceleași teme, Al. Călinescu semnează o vreme rubrica intitulată „Proximități”, iar Constantin Pricop, „Mentalități”. Se impun, la capitolul rubrici, „Diligența poștală” a lui Emil Brumaru (uneori, un fel de „poștă a redacției”, alteori făcând loc savuroaselor, jucat-candidelor și ironic-senzualelor poeme, scrisori sau tablete semnate de poetul-doctor de la Dolhasca) și tabletele lui Val Gheorghiu, intitulate „Chacall”. Rar, apar și numere tematice: dedicate Basarabiei, momentului 1848, Sărbătorilor de Paști etc. Din ianuarie 1996, de când redactor-șef devine Cassian
CONVORBIRI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
metafora e chemată să dea expresie minunii și mirării de a fi. În starea de încântare, obiectele, creaturile, substanțele intră în neostenite jocuri, schimbându-și firea și rostul. Povestea și mitul aureolează obișnuitul. Transcrierea genezei în limbajul gesturilor cotidiene devine savuroasa istorie despre „cum a făcut mama pe Mițu”. Umorul tandru este ecoul fraternității universale. Pătrunderea „dincolo”, prin firescul grațios al cotidianului, înnobilează „jucăriile”. Icoane de lemn și Poarta neagră mărturisesc „dramatica unei întinări” (Eugen Ionescu). Și în prima - subintitulată jurnal
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
hotărâtă să nu se radă pe picioare”) se transformă într-o amețitoare orgie vizuală, un soi de realitate virtuală cu Monica Vittti în Aventura lui Michelangelo Antonioni. Excelentul crochiu borgesian al lui Juanito cuceritorul, care visează, conchistadorial, să cucerească pământul, savuroasa îndopare cu prăjituri a fetelor (vecină cu fabulosul copilăriei din prozele lui Mircea Cărtărescu) din Bilet pentru Ninive, paginile în care apar și unele viitoare personaje din Scrisori către Monalisa (Radovan, de exemplu) - toate conturează cartea de vizită a unei
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
metronomului”, ST, 1986, 8; Irina Petraș, Cântec despre țară, ST, 1987, 12; Aurel Martin, „Cântec despre țară”, RL, 1988, 18; Emil Manu, Sub Ursa Mare, RL, 1988, 50; Stolnicu, Printre scriitori, 137-139; Dicț. scriit. rom., I, 249-251; Z. Ornea, Memorialistică savuroasă și instructivă, RL, 1999, 11; Daniel Cristea-Enache, O altă respirație, ALA, 1999, 477; Popa, Ist. lit., II, 359-360; Săndulescu, Memorialiști, 298-304. C.H.
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
adus aminte că aflasem, în sfârșit, sensul formulei enigmatice din meniul de la banchetul dat în onoarea țarului: „Potârnichi și ortolani fripți, umpluți cu trufe”. Da, știam acum că era vorba de un vânat foarte prețuit de gastronomi. O mâncare aleasă, savuroasă, rară, dar nimic mai mult. Degeaba repetam ca altădată: „Potârnichi și ortolani”, vraja care îmi umplea plămânii cu vântul sărat de la Cherbourg se risipise. Și, cu o disperare ezitantă, am murmurat încet de tot, numai pentru mine, deschizând larg ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Dumnezeu” sunt hrănitoare. Ambele țin omul în viață : „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu” (Deuteronom, VIII, 3 ; reluat în Matei, IV, 4). Înțe lepciunea (sapientia) are gust (sapor), e savuroasă. Mai ales reve lația divină este gustoasă. Cum gustos este tot ceea ce ține de Dumnezeu : „Gustați și vedeți că bun [de mâncat] e Domnul” (Psalmi, XXXIV, 9). Motivul ingurgitării cărții a lăsat urme și în limbajul meta foric. Copiii sunt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
realizată de un cunoscut institut de sondare a opiniei publice, în 1999, s-a constatat că într-o anume zonă folclorică a țării, oamenii utilizau "foarte des" e-mailul cu toate că nu aveau calculator nici acasă, nici la locul de muncă. Explicația, savuroasă de altfel, era că pentru ei e-mailul era "email" adică de fapt un vas din respectivul material. Operatorii fiind obligați să consemneze răspunsurile subiecților fără a da informații suplimentare pentru a nu influența, au fost de fapt cei care inițial
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
care eu unul l-aș numi Dovleac. împreună cu acest Dovleac coexistă și o Putere, pe care eu o numesc Supervacuitate. Acest Dovleac și această Supervacuitate formând unitate, au emis, fără să emită, un Fruct vizibil din toate părțile, comestibil și savuros, Fruct pe care limbajul l-ar numi Castravete. Dimpreună cu acest Castravete coexistă o putere de aceeași substanță ca și el, și pe care eu aș numi-o Pepene galben. Aceste puteri, adică Dovleac, Supervacuitate, Castravete și Pepene galben, au
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-o Pepene galben. Aceste puteri, adică Dovleac, Supervacuitate, Castravete și Pepene galben, au generat tot restul mulțimii de pepeni galbeni deliranți ai lui Valentin”... A citi aproape o mie de pagini indigeste își găsește justificarea în descoperirea acestor unice rânduri savuroase... - 6 - Cifre libidinoase și numere active. Când nu năucesc lumea cu lexicul, gnosticii își supraîncarcă luntrea cu considerații numerologice aparent familiare acestei epoci care practică astrologia și ghicitul. Aritmeticile sacre se succed și se aseamănă. Ele atestă existența unei pasiuni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
abstinenței dacă desfătarea generează o suferință, o durere, fie acestea și minime. în această logică, durerea își poate găsi o justificare: atunci când ea este prețul care trebuie plătit pentru o jubilare viitoare. De exemplu: să te privezi de o mâncare savuroasă dar periculoasă pentru echilibrul tău atunci când suferi de piatră la rinichi. Așadar, îți impui un regim alimentar: iată o neplăcere recomandabilă pentru că ea te scutește de una mai mare, iar cel care și-a calculat plăcerile și și-a jucat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
specific oltenesc a lui A. este cuprinsă în volumele Posada Gurenilor. Povestiri din alte vremi (1929), în parte memorialistic, și Povestiri oltenești. Locuri și oameni din alte vremi (1946). Bogăția datelor etnofolclorice, istorice și toponimice, conținute de povestirile scrise în savurosul grai gorjean (autorul adăuga și un „vocabular” dialectal explicativ), oferă în subsidiar o posibilă monografie a zonei dintre Jiu și Cerna. Onomastica bogată, cu accent individualizator, persiflant, colorează narațiunea. Mama este, ca și la Ion Creangă, adepta tradițiilor, a „rânduielilor
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
că „cea mai autorizată apreciere asupra situației a fost dată de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR, președintele R.S. România, În mesajul adresat națiunii la 20 decembrie a.c.”, la 23 decembrie ei Își exprimă adeziunea față de Revoluție În termeni savuroși: „Colectivul Ambasadei României la Belgrad a luat cunoștință cu deosebită satisfacție că regimul de dictatură personală a lui Ceaușescu a fost Înlăturat de popor și condamnăm pe Nicolae Ceaușescu pentru actele sale criminale Împotriva poporului. [...] În cele mai grele momente
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]