1,075 matches
-
frunză cade din copac Trecut pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii sunt goi Pălită-i luna prinsă-n vârful geamiei - vântul muzein Floarea soarelui înflorită-n rigolă - strop de lumină Prinzând în triluri
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
semn: — Aici Înăuntru, vă rog, domnule. În spatele mesei de scris ședea un tânăr blond care părea că abia trecuse de douăzeci de ani. Brunetti se uită la el și, la fel de repede, Își feri privirea, căci bărbatul părea să strălucească, să scânteieze. Când se uită Înapoi, Brunetti văzu că nu era vorba de radiații luminoase, ci doar de tinerețe, sănătate și uniforme Îngrijite de altcineva decât el Însuși. — Șeful Brunetti? zise el și se ridică În picioare În spatele pupitrului. Lui Brunetti, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nimic Împotriva umezelii. — Nu te mișca, comandă ea și se duse În cealaltă parte a camerei, unde Împinse În lături o draperie Înflorată, În spatele căreia se afla o chiuvetă și-un aragaz. Din partea lui de cameră, putea vedea că robinetele scânteiau și că suprafața aragazului aproape radia de cât era de albă. Ea deschise un dulăpior și scoase un vas de espresso cilindric și simplu pe care el Îl asocia Întotdeauna cu sudul, nu știa de ce. Femeia Îi desfăcu capacul, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se găsea ceva ce putea fi deschis doar ca un altar Închinat răposatului ei soț: fotografia lor de nuntă, În care Brunetti putea vedea frumusețea demult apusă a femeii; bastonul soțului ei proptit Într-un colț, cu mânerul de fildeș scânteind chiar și-n lumina aceea difuză; lupara lui, cu țevile ei scurte și mortale păstrate lustruite și unse, la mai mult de zece ani după moartea lui, de parcă nici moartea nu-l eliberase de nevoia de-a fi la Înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
frumoasă, Paola. După ce mâncăm, hai să mergem la plimbare. Am putea merge să luăm prânzul În Burano. Hai să facem așa! E-o zi perfectă pentru o ieșire. Fie și numai gândul acesta, lungul drum cu barca spre insulă, soarele scânteind pe harababura aiuritoare a caselor colorate țipător pe măsură ce se apropiau de ele, Îi Înălță sufletul și mai mult. — Bună ideea, fu ea de acord. Și ce facem cu copiii? — Întreabă-i. Chiara va dori să vină. — Bine. Poate că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
auzit de ele. Sau poate că-mi vine să cred, a oftat Amanda ca un martir. În orice caz, sunt foarte la modă. Proiectoarele încastrate în ziduri schimbă culoarea cerului de la răsărit la apus, în timp ce copilul doarme. A, și stelele scânteiază. — Dar ce sens au toate astea dacă totul se întâmplă în timp ce Theo doarme? —Theo nu doarme niciodată, a spus Amanda pe un ton autoritar. Acum doarme, i-a replicat Hugo triumfător. —Ei, nu contează, i-a sărit muștarul Amandei. Toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
limbaj și fascinînd pe toată lumea cu ele... atunci cînd își făcea apariția, nichita (așa îi spuneau toți) provoca un fel de vibrație în aer, atmosfera se încărca brusc cu mai multă spiritualitate. nichita avea aură și ea începea imediat să scînteieze. Iar cei primiți la masa lui deveneau brusc niște privilegiați, e ca și cum ar fi fost acceptați în primul cerc al unui iluminat, al unui guru cu vocații incontestabile. mă opresc însă aici cu evocarea acestor îndepărtate emoții. Dar dacă vă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
până atunci și nu mai aveau nevoie de explicații și supoziții sau bănuiau ce s- a petrecut până atunci< vise, speranțe, ambiții, nădejdi sfărâmate transformate în regrete, înfrângeri istovitoare de-o clipă, toate adunate și risipite laolaltă. Ochii ei iscoditori scânteiau când privea în direcția lui și apropierea iminentă dintre cei doi tineri s-a produs firesc. Au trecut rapid peste primii pași necesari intimităților și ea fără ezitări a preluat inițiativa. Îndrăzneață, s-a desprins din grup și s-a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Noroc! Grigore era îndesat, vânjos, îmbrăcat cu o haină groasă și pantaloni strânși pe pulpe. Mijlocul și-l sugrumase într-o curea lată de piele, bătută în ținte. Ședea și privea locul cu palmele la spate. Cerul se întuneca. Orașul scânteia îndepărtat. În iarba fierbinte mișuna vântul de vară. Gunoierii aprinseseră focul. Fumul înecăcios acoperi pământul tare. Se descălțară. Aveau tălpile negre, tăiate și pline de răni. Le perpeleau la căldură. O ceată de câini îi înconjură. Erau mari cât niște
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
despărțiturile de ciment înalte cât omul. Aici erau ucise animalele. Duhoarea de sânge apăsa. Un miros de murdărie deșertată, de sânge încleiat pe lucruri și de sudoare plutea între zidurile vechi. Zgomotul macaralelor care ridicau resturile și al scripeților ce scânteiau în viteză creștea. Toată această larmă de fier frecat și de voci groase și sparte se amesteca cu guitatul porcilor.Un parlagiu deșirat, cu fălcile căzute, îi împingea printr-o poartă de gratii, câte douăzeci într-un țarc închis. Trei-patru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ritmul ei vital. Războaiele se nasc dintr-o tensiune vitală, pe care, la rândul lor, o măresc. Dar numai în intensitate, nu și în durată. Caută națiunile longevitatea? Cine ar putea-o spune?! Sânt însă unele cu destin genial, care scânteiază definitiv și efemer, ca poeții. Ele preferă gloria longevității și sânt necruțătoare cu rezervele lor de viață. Numai culturile mediocre se supraviețuiesc, fiindcă n-au trăit niciodată. Dacă Franța îndură o carență și de multă vreme se desfată inconștient în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Shinmun"(organ al Comitetului Central al Partidului Muncii din Coreea), în care hotărârea Ungariei de a stabili relații diplomatice cu Republica Coreea era taxată ca un act de "trădare față de socialism". Interesant este faptul că, tocmai în ziua în care Scânteia publica articolul amintit, în care Ungaria și Republica Coreea erau făcute "praf și pulbere", sportivii români, maghiari și sud-coreeni participau împreună, fără nici un fel de probleme, la a XXIV-a Ediție a Jocurilor Olimpice de Vară de la Seul (17 septembrie 2
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
staniolul” postmodern al ironiei: stea mică, nichelul meu te dorește, sifonul meu a bolborosit tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe și el vasele cu resturi de conservă de pește te-au și îndrăgit. vino, și ai să scânteiezi toată noaptea, deasupra regatului de linoleum crăiasă a gândacilor de bucătărie. (Poema chiuvetei) Este evidentă aici, pe lângă verva parodică (avem de-a face cu o trimitere explicită la Luceafărul eminescian), aceeași aplecare către personificarea obiectelor mărunte (chiuveta, gaura de la perdea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
rouă dupe dalbe flori. Pe aici domnește blînda poezie Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaș Un prefum de roze și de ambrozie Care-mbată dulce sufletul gingaș. E-ora cînd tresare lina Propontide Sub al aurelii tinerei sărut, Scînteind la focul stelelor splendide Semănate-n fundul cerului plăcut Colo se arată niște insolite, Strălucind la raza stelii lui Lial, Astfel ca un negru cuib de alunițe Care Încunună sînul virginal. Muntele Olimpul cu a lui cunună De ninsori eterne
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adevărat, stelele nu strălucesc întâmplător pe cer, au și ele o noimă; nu ni se înfățișează ca să ne minunăm ce bine arată sau ca să stârnească fantezia poeților. Creatorul a dispus lucrurile în chip armonios și necesar, iar dacă mulțimea stelelor scânteiază pe bolta cerească, va să însemne totuși că oamenii sunt legați de ele. Te-ai îndoit vreodată de asta, fra' Tommaso? Fiecare din noi are propria stea de care îi este legat propriul drum pe pământ, ele emană direcțiile, cum
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
căruțelor. Apoi năvălea orașul. Petrache nu se obișnuise încă, luminile noi ale orașului îl nelinișteau. Deprins, de ani de zile, cu atriul și ferit, ca într-un acvariu, el privea, cu fereală, spre vitrinele strălucitoare, spre șinele care scrâșneau și scânteiau sub roțile tramvaielor, spre icnetul mașinilor care frânau la semafor și, apoi, țâșneau, slobode, spre firele de înaltă tensiune care șuierau, surd, pe stâlpii de beton, în fine, spre oamenii înșiși, care, pe măsură ce se înmulțeau și mișunau pe trotuare, semănau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luă una din sandale și începu s-o arunce în sus. Își aminti, deschise ușa de la intrare cu băgare de seamă și privi în jos, spre etajul al doilea. De dedesubt, din crăpătura ușii, ochii lucioși și uscați ai bătrânului scânteiară, atât cât Maca să-i poată observa, înainte de a se trage îndărăt. — Bâțâitule ! Moș Coprol ! strigă, înainte de a trânti ușa. Fata se oprise în pragul băii. Avea un prosop în jurul coapselor și cu altul, mai mic, își usca părul. — La
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceea ce trăiseră porneau și se întorceau lângă trunchiurile castanilor. Atunci se încumetă să scoată fotografia. O rezemă de cana în care, pe vremuri, pregăteau cafeaua cu fierbătorul, punând trei zile la rând apă peste același zaț. Flăcările făceau ochii să scânteieze și figurile să se miște. Simți o nesfârșită milă. Văzu, pe de o parte, chipurile acelea, rămase în captivitatea dreptunghiului de carton. Pe de altă parte, se văzu pe sine, oglindindu-se în lumea celor două dimensiuni. Luă fotografia în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atinge. În Imnul 16, Sfântul Simeon mărturisește despre fața sa și despre toate mădularele sale devenite purtătoare de lumină: El însuși Se găsește întru mine, fulgerând înăuntrul inimii mele ticăloase, învăluindu-mă de jur-împrejur cu strălucirea Lui nemuritoare, făcând să scânteieze toate mădularele mele cu razele Sale, împletindu-Se întreg cu mine, mă sărută întreg, Se dă întreg mie, nevrednicului, și mă satur de iubirea și frumusețea Lui, mă umplu de plăcerea și îndulcirea dumnezeiască, mă împărtășesc de lumină, mă împărtășesc
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
sonoră și imagistică, ce rezulta din bătaia concomitentă a coaselor de către cosașii înșiruiți de-a latul câmpului de fâneață pe o distanță de sute de metri ca un străvechi ritual ? Ori să reactualizăm glumele ce se rosteau de către badea Ionică Scânteie cu veșnicul său „măi tataie” pe buze; vorba molcomă și plină de subtilități a mucalitului nostru vecin moș Enache Stratulat; ticul verbal „s-a isprăvit” al moșului Vasile Meleșcanu, căruia am a-i mulțumi din acest colț de pagină cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
într-un colț de pagină de ziar ă oferea următoarea justificare: „Întreruperea cursului sarcinii reprezintă un act cu grave consecințe asupra sănătății femeii și aduce mari prejudicii natalității și sporului natural al populației” (Scânteia, 2 octombrie 1966, p. 5). Ziarul Scânteia motiva succint și adoptarea Decretului nr. 771/1966 de modificare a Codului Penal, deși textul propriu-zis al decretului nu conținea nici o justificare. Modificarea Codului Penal însemna introducerea „infracțiunii de avort”, sancționată cu închisoare atât pentru femeile însărcinate care își provocau
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
care s-au discutat proiectele Codului Penal și Codului de Procedură Penală, ministrul Justiției, Adrian Dimitriu, afirmă: „În legătură cu sancționarea avortului e un proiect de decret la Consiliul de Miniștri și urmează să fie inclus în proiectul Codului Penal”1. Ziarul Scânteia din 21 septembrie 1966 informa, pe prima pagină, în colțul din dreapta sus, că în ziua precedentă avusese loc o consfătuire de lucru la sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român 2, „consacrată problemelor privind creșterea natalității și îmbunătățirea continuă a
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
de interesul ce l‐a depus dl. C.M. Gheorghiu, maistru‐patron tâmplar, meseriașilor Bârlădeni”. * 66 Gazeta Palodei Gazeta Palodei socială, politică și economică. Este continuatoarea Gazetei de luni , având ca direc tori și proprietari pe: Leiwy Segal și A.F. Scânteie. Gazeta de luni se transformă în Gazeta Palodei, „alegere fericită făcută de George Tutoveanu, care a pri mit să‐i fie nașul care imortalizează vechea denumire a orașului Bârlad” - se spune în numărul 15 din 20 aprilie 1926 a noii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Odesa și pusta maghiară sau în Cehoslovacia, ei au înscris în cartea neamului 377 adevărate pagini de eroism” - spune N. Rotaru, comandantul unității în documentarul „Profesiunea de artile rist.” Au făcut parte din colectivul de redacție: Pricopie Ioan, Costan Vasile, Scânteie Mihai, Năstase Dorel, se pare - toți ofițeri. Revista merită căutată, apoi citită, difuzată, dar mai ales păstrată și popularizată. Structura ei tematică cere aceasta. * Pagini de jurnal Pagini de jurnal,publicație editată de Cercul de creație literară și presă de la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Vedeți semințe de grâu. Cum a putut CBS difuza „Hee Haw” și totuși să fie cunoscut drept „Diamantul Hope” al transmisiunilor televizate? A introdus perlele. Perlele reprezintă acele lumini albe, delicate, pe care le vedeți în oraș în fiecare iarnă, scânteind în copacii din fața clădirilor mari. Cine le-a inventat? CBS, care a surprins și a impresionat trecătorii în 1960, când a agățat aceste luminițe în copacii din fața sediului central din Manhattan. Perlele completau negrul simplu pe care CBS începuse să
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]