3,759 matches
-
de ulei și de vin călcate În picioare de o gloată de nebuni care se loveau cu ferocitate, Într-un vârtej de trupuri Împleticite În luptă. În preajmă, o alergătură generală de bărbați și femei În căutarea unei căi de scăpare. Un alt bolovan, aruncat de cineva În mijlocul aglomerației, trecu pe lângă el, urmat de numeroase alte proiectile. În cealaltă parte a pieței, câțiva combatanți Începuseră să arunce cu pietre unii În alții, rotind pe deasupra capelor praștii improvizate din benzi de pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
arăta tuturor, o pornise În căutarea disperată a unei alte identități, cea mai potrivită pentru a Înfrunta acea situație neprevăzută. Între timp, Începuse să dea Înapoi spre ușa sacristiei. Dante sări Într-o parte pentru a-i tăia calea de scăpare. Cu un gest de dezamăgire, călugărul se uită În jur, căutând o alternativă, se dădu și mai Înapoi, până aproape În spatele altarului, iar apoi, pe neașteptate, răsturnă cele două suporturi din fier pentru torțe, Încercând să Îl lovească pe Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lunii. Dante Îi văzu lămurit părul, lung și despletit pe spate, alb precum o cascadă de gheață pe creasta unui munte. Între timp, Brandan dăduse fuga În spatele altarului, În loc să alerge spre sacristie. În partea aceea nu avea nici o cale de scăpare, se gândi priorul, Îndreptându-se și el Într-acolo cu intenția de a-i reteza orice posibilitate de a se furișa spre portița laterală. Dar călugărul se ascunsese. Dante crezu că se ghemuise după altar, Însă, când ajunse și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ciudat să ne Întâlnim În mijlocul unui pod, locul unde cei din vechime Își imaginau că se Îndeplinesc momentele cruciale ale destinului. - Poate fiindcă, soarta găsește că e mai ușor să acționeze, pe un pod, acolo unde drumul se Îngustează, iar scăparea devine mai anevoioasă, afirmă Marcello. - Unde se spune că diavolul Îi așteaptă pe trecători pentru a-i Înșela cu trucurile lui, murmură Dante, cu senzația că În acea Întâlnire exista ceva straniu. - Cu siguranță, Însă, nici unul dintre noi nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ascultase cu atenție. - Așadar, totul se va Întoarce? murmură el. Inclusiv uciderea lui Guido Bigarelli? Nimic n-ar putea-o Împiedica, Marcello? Nici o răzgândire, nici un scrupul? Conform Învățăturii dumitale, răul ne ține legați de el În lanțuri, fără putință de scăpare. Monerre fu cel care curmă tăcerea ce se așternuse. - Poate că și crima face parte din această ordine. Ea se inserează În mod logic Într-un proiect. - Iar dacă crima face parte dintr-un proiect superior și infinit, atunci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gândit vreodată că femeile înșală ca sinucigașii? Cum adică? Adică ele nu înșală ca bărbații, pac, o gaură și gata, ele caută motiv, adică insatisfacție sexuală, lipsă de comunicare, spaima că timpul trece... Un sinucigaș lasă totdeauna o portiță de scăpare, ușa deschisă, spre exemplu, alta dă un telefon mamei, surorii, că a luat pastilele, că și-a tăiat venele... Femeia care înșală lasă totdeauna o portiță de scăpare, așteaptă până în ultima clipă să facă greșeala, îl tot amână pe ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
comunicare, spaima că timpul trece... Un sinucigaș lasă totdeauna o portiță de scăpare, ușa deschisă, spre exemplu, alta dă un telefon mamei, surorii, că a luat pastilele, că și-a tăiat venele... Femeia care înșală lasă totdeauna o portiță de scăpare, așteaptă până în ultima clipă să facă greșeala, îl tot amână pe ăla de-i face curte, te caut eu, te mai sun eu, o tot încearcă șarpele, dar ea zice, mâine, mâine, mâine, în ultimul moment va face și gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în parte și toate la un loc, un soroc de viață și credință într-o profesie care te devoră, te înalță și te doboară după cum meriți, singura consolare fiind doar aceea că, dacă i te-ai dedicat, nu mai ai scăpare, oricât de mult ai încerca. Praful scenei nu are asemănare, este cel mai perfid drog cu putință, pentru că dă dependență imediată și asigură una din cele mai strălucitoare morți posibile. Am umblat și umblu încă prin teatru cu un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ochii și mai tare, Beligan se uită la el candid, n-a mâncat usturoi, Marcel simte că pământul e foarte mic, vine un val de râs tocmai din călcâie, ajunge în gât, în dinți, fălcile i se umflă, nu are scăpare, se aruncă sub birou și, după ce se sfarmă de râs, strigă către Beligan să joace el mai departe, că Ministrul are treabă. Nu s-a putut face nimic, au tras cortina. ― Ieși de-acolo, s-a tras cortina, spune Beligan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
câte ceva, dar nu ce trebuie, ci ceea ce se găsește într‑o casă de muncitori a căror cultură s‑a format în mișcarea muncitorească. Dar a citit destul ca să știe să deosebească susul de jos. Lumea cărților era singura cale de scăpare, iar într‑o casă de muncitori cultivați există întotdeauna asemenea căi. Dar nu și altă lume în afară de cea proprie. Părinții lui au fost muncitori cu conștiință de sine, ceea ce nu le‑a folosit la nimic, din moment ce unul e mort, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oxigenul lichid. Anna se lasă pe spate și nici o frumusețe a peisajului nu mai poate să ajungă până la pupilele ei. Informația pe care a aflat‑o a distrus‑o, plecarea în străinătate, atât de tentantă și totodată o portiță de scăpare, i‑a fost luată definitiv. Anna se lovește cu pumnul peste frunte, dar nimic nu iese și nici nu intră acolo. Îndrăgostiții vienezi, sub care pârâiașele curg învolburate și deasupra cărora bunul Dumnezeu le aranjează pe toate în acorduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
toropelii ce-mi cuprinsese toți nervii și În ciuda impresiei că mi se dizolvaseră toate mucoasele corpului. Simțeam cum lua naștere În mine o stranie iritare, ce părea că-mi străbate Întreg sistemul nervos, În căutarea disperată a unei portițe de scăpare. Era o senzație asemănătoare bulelor de gaz, mici și Întunecate, ce-și caută drumul spre suprafața apei Într-o mlaștină pe fundul căreia putrezesc frunze moarte. Acea excitare iritantă puse stăpânire pe puterea mea de judecată. Mi-am privit mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am zis. Nu mi s-a părut că avea vreun sens să-i povestesc despre bănuiala mea că Heydrich pusese să fie omorât Klaus Hering cu scopul de a grăbi revenirea mea la Kripo. Clienților nu le prea pasă de scăpări, de micile chestii care rămân fără răspuns. Nici eu însumi nu mă prea dau în vânt după ele. Acela fu momentul în care ea își aduse aminte că Bruno Stahlecker își pierduse viața lucrând la cazul ei. Râsul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o parte pășind hotărât spre ea. Băieții îl urmară trecând pe lângă Gicu de parcă ar fi fost manechinul fără viață așezat ca simplu decor lângă ușă. Holul larg atât de frumos împodobit cu flori se transforma în câmp de bătălie. Aerul scăpara de câtă electricitate se adunase între pereții împodobiți cu tablouri. Se înfruntau din priviri călcând hotărât unul spre altul ca doi cocoși pregătiți de luptă. Ea ridică un deget pregătită să-l apostrofeze dar Nicu dominând-o ridică fulgerător mâna
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
sfâșiem" și că "în loc de a urma prescripțiunile unei morale aproape tot atât de vechi ca și omenirea, în loc de a urma pe Dumnezeu, omenirea necorijabilă nu-I urmează deloc; ci întemeiată pe bunătatea lui, s-așterne la pământ în nevoi mari și cerșește scăpare" (M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1989, p. 78). "Cum suntem vrednici a lua facerile tale de bine? Că Tu ești dirept, noi nedirepți; Tu iubești, noi vrăjmășuim; Tu ești îndurat, noi neîndurați; Tu făcător
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
care o găsește în ocurența metalului și metalizării , întrucât în social era imposibil,datorită dictaturii.Evadarea în mineral nu este altceva decât refugiul în fața prezentului . Era convins că sufletul lui refugiat în mineral (cristal și var) este un mijloc de scăpare,însă era convins că fericirea pare înscrisă dinainte . Iar bucuria simulată este asemeni sentimentului cel simte naurfagiatul pe un țărm salvator :”și cum cobor , și cum sub tălpi încerc / s-aleg de noapte pietrele țestoase , /abia-nțeleg din care parte
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]
-
vedea și mulți erau în teamă în pălălaia și tăișul otoman... - Cine-o aduce vie, primește un săcotei de galbeni ! strigă tălmaciul amețit de băutură și aurul promis. Fata înfierbântată de urcuș ajunsă-n vârf de munte cată speranță de scăpare, spahii strâng cercul de-nconjor, oamenii locului șoptesc de răzbunare cu pârjol, iar muma fetii o strigă-n rugă să se-ntoarcă acasă... Beiul ordonă să se oprească-naintarea și se întoarce singur cu brațele întinse înspre fată. În sinea
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
amprenta pe omul creator, dând la iveală nerealizările materiale și sentimentale ale societății care se supranumește super ok. Este noua entitate a furiei introvertite, a eșecului cu înăbușiri viciate, a celui ce crede că niciodată nu va mai avea vreo scăpare de a se vedea împlinit. Este un timp bolnav al celor ce cred că toți trebuie să se privatizeze, să-și caute o meserie de rob în amăgirea existenței și a fiindului debusolat. Câțiva, care au luat din fugă totul
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
în favoarea simplității descriptive, dar bazate pe termenii exactității: data, locul, fapta! O astfel de biografie trebuie să se configureze într-o schemă cu punct și virgulă contrapuse oricărei figuri de stil. Aceasta, nu din altă considerație mai temeinică decât teama scăpării vreunei enunțări false, față de care senatorul Lucian Bolcaș și avocat totodată, ar răspunde cu două, trei metafore controlate, în măsură să clarifice faptul că între adjectivul și predicatul vieții, legătura e făcută de conștiință, iar o deplasare de la acest raport
LUCIAN BOLCAŞ. PIERDERILE, CA ALTERNATIVĂ CÂŞTIGĂTOARE A VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363811_a_365140]
-
làturi mușcă paznicu-n ceruri a mai tras o dușcă palat de gheață și colibi de frig încremenit-au preajmă șarpelui covrig răzbit de vise - nu se-nalță glas iar dinspre-ocnìța zării zeii nu fac pas din pușcăria albă nu-i scăpare unde-au fost chipuri - orbii-au dat cu vare e-un vălmășag de nevăzut și frică nici pasăre nici suflet nu s-ardìcă e o bolirea-a stanei privegheate e-o lepră albă-n albii blestemate MĂRTURISIRE Dumnezeul meu - Dumnezeu al
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
să parcurgem contra valului și mai ales a vântului aproape doi kilometri, mă apuca groaza. Vom ajunge oare la mal, sau ne va duce furtuna spre larg? În caz că nu vom reuși să învingem furia mării, telefoanele mobile erau singura noastră scăpare. Anunțam poliția de frontieră să ne salveze. Cu amenda aplicată vedeam noi ce făceam. După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs nici trei sute de metri. Eu eram deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
am de ales; Doamne, daca Vrei să mă chinui iar, Pentru mine-i cert că lupt în zadar. A plouat, este noroi și-i apă peste tot! Ajută-mă Tu Tată! Nu știu să înot! Sunt fără de speranță și fără de scăpare, Ajută-mă din nou, primejdia mă paște! Alunec în mocirlă, încerc să mă ridic, Îmi pun mii de întrebări, dar nu pricep nimic; Nimeni nu răspunde, nimeni nu ajută! Parcă lumea-i surdă, parcă este mută! Unde sunt cu toții? Unde
NU MĂ MAI CHINUI DUMNEZEUL MEU! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363944_a_365273]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CHIAR DACĂ VIAȚA NE ÎNCEARCĂ Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Chiar dacă încercări te prăpădesc Și simți că n-ai scăpare, Nu uita că te iubesc! Știi, iubirea nu moare. Chiar dacă simți că ești pierdut Și uneori ți-e greu; Tu să știi că nu te uit, Te voi iubi mereu! Chiar dacă soarta e mai crudă Decât crezi c-ar merita
CHIAR DACĂ VIAŢA NE ÎNCEARCĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363941_a_365270]
-
trecutului! RĂBDARE. RĂBDARE! RĂBDARE? Însă moartea de ce n-o fi având răbdare cu noi? A, ești fericit? Păi, atunci nu ești român! Românul se definește prin consumul cotidian de nefericire. NEFERICIREA ESTE PÂINEA ROMÂNULUI.Se pare că nu avem nicio scăpare!...Poate, poate doar o grevă a foamei: O GREVĂ NAȚIONALĂ A FOAMEI! Poftă bună! Costel Zăgan Tradiționala bâtă românească și cucuiele tranziției Imediat după apariția pe piața țărănească a Legii 18 a început "negustoreala cu pământul".Arabil sau nu. Ca
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
speriat de umbre dar și mai mult de lumini. Alergi prin labirintul minții mele, pe aleile întortocheate pe care nici eu nu le cunosc. Tu căutând și căutând... eu căutând și căutând și niciodată intalnindu-ne. Tu căutând ieșirea, eu scăparea, tu realitatea, eu viața, tu pe tine, dar și eu la fel, și fără să ne dăm seama de fapt ne căutăm pe noi. Și iar reușești să scapi din mrejele gândurilor mele și te îndepărtezi privind arareori inpoi studiindu
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]