3,072 matches
-
unde trebuia să participe la Congresul mondial de istorie, fusese implicat Într-un accident grav, În urma căruia profesorul suferise o comoție cerebrală extrem de puternică și Își pierduse piciorul stâng. Câteva săptămâni se zbătuse Între viață și moarte, medicii francezi fiind sceptici În privința șanselor de supraviețuire. Aproape miraculos, bolnavul Își revenise Încetul cu Încetul, dar prezenta grave tulburări de memorie care Îmbrăcau forme bizare, În fața cărora, deocamdată, medicina este neputincioasă. Ce se Întâmplă? La intervale de timp neregulate, În pofida aparențelor de normalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de băut așijderea, dară de mâncat - foicica fagului. Nu se poate! - zise Stăncilescu Vasile. Nestor! Calul răsări somnoros din iarbă. Stănciuiescu Vasile își țuguie buzele și scoase două șuierături ascuțite. Nu cred că mai poate, frate, - zise Stănciuiescu Demeter, privind sceptic dobitocul. Uită-te nițel la el: s-a îngrășat, s-a deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în două picioare, căzu pe spate, dar se ridică imediat și-o luă la galop spre un lan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de piele cu carâmb răsfrânt. — Sunt scumpe - grăi sceptic spătarul Vulture. Și la noroaiele noastre n-ai ce face cu ele. Ascultă-mă pe mine: luăm trei saci cu smochine și cu asta ne-am scos și drumul. Pe când se sfătuiau ei ce să cumpere, apăru viziriul. Mai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
I-am arătat unde o să facem noile pătule. — Foarte bine, dragul mamii - spuse zâmbind doamna Potoțki. Și ți-a plăcut, fată? - se adresă ea Malgorzatei. Da - răspunse cuviincios buna copilă. — Dar v-ați gândit cu ce-o să umpleți pătulele? - zise sceptic pan Bijinski. — Cu lignit - răspunse Zbignew. Avem aici primprejur atâta lignit încât n-are rost să le mai umplem cu lemne. Nu știu dacă e bine ca faci - zise posomorât pan Bijinski. Mai ascultă și de sfatul nostru, al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în pricepere și rezistență era nepotul preferat al negrului Suilem, uriașul Rachid. Prin urmare, o jumătate de oră mai târziu se aflau amândoi pe drum, mânând cei mai iuți mehari din turmă; când dispărură spre miazănoapte, Gacel clătină din cap, sceptic. Nu știu dacă se vor întoarce la timp, spuse. Și chiar dacă se vor întoarce, mă tem că n-o să fie singura călătorie pe care vor fi nevoiți s-o facă. — Ce vrei să spui? întrebă îngrijorată Aisha, care devenise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu se înfruntase vreodată. După părerea lui, Yves Clos se schimbase mult în ultimele zile. După aproape douăzeci de ani de colaborare entuziastă chiar și în cele mai grele împrejurări, pentru prima oară îl vedea pe tovarășul său indiferent și sceptic, ca și cum dintr-odată paharul răbdării se umpluse ochi și începuse să nu-i mai pese de ceea ce se întâmpla cu raliul și cu cei ce luau parte la el. Și adevărul e că avea dreptate să se plângă. Nené Dupré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lacom, colțul gurii ridicat de un Îndemn la plăcere, o față capabilă de mobilitate, gata să acționeze, să fie practică, atrăgătoare, senzuală. Priviți acum partea dreaptă; un obraz alungit, rigid, fără nici o aluzie carnală, colțul gurii lăsat În jos disprețuitor, sceptic, ochiul iradiind o lumină rece, privind departe, dincolo de ceea ce se vede imediat. Într-un singur chip două persoane: comunul, majoritarul, Întreprinzătorul și deosebitul, minoritarul, pasivul. Da, această carte este conformă cu fotografia mea. Probabil că sînt poetă pentru că jumătatea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în adânc. Atât? întrebă Cristi văzând că Ileana se oprește. Ce vrei mai mult? Ți-am spus, legenda lacului e destul de sinistră. Adică, totul s-a petrecut din cauza mea? Eu sunt străinul care a declanșat evenimentele? se arătă Cristian Toma sceptic, privind spre Ileana care se mulțumea să clatine din cap. Atunci de ce m-ai dus acolo? Înțelege că nu mă așteptam la așa ceva. Credeam că nu-i decât o poveste. Nici prin cap nu mi-a trecut că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ce-i asta, o conspirație? Nu, tata nici nu bănuiește măcar. Numai noi doi cunoaștem adevărul, spuse Ileana privind în jos, Moș Calistrat și cu mine, iar acum, tu vei fi al treilea. N-o să creadă dacă-i spun, rosti sceptic Calistrat, sunt convins că e prea devreme. Lasă-mă pe mine să judec dacă te cred sau nu, îl întrerupse Toma nervos. Nu mă determina să fac uz de calitatea mea de polițist. Vorbește odată! O vâlvă, rosti moșul, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acestor potențialități n-ar fi de ajuns nici pentru a împiedica instaurarea hiperimperiului, nici pentru a evita hiperconflictul: omul n-a edificat niciodată nimic plecând doar de la constatări optimiste. în schimb, câteva catastrofe anunțate vor demonstra fără menajamente celor mai sceptici că modul nostru actual de viață nu mai poate dura: dereglările climatice, decalajele tot mai mari dintre bogați și săraci, amplificarea obezității și a consumului de droguri, impactul violenței asupra vieții cotidiene, actele teroriste din ce în ce mai terifiante, imposibila baricadare a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ocazii, merită toată încrederea noastră, ei sunt conștienți, oh da, absolut conștienți, de importanța transcendentă a acestor alegeri municipale pentru viitorul capitalei. După aceste cuvinte, și unul și celălalt, delegatul p.d.c. și delegatul p.d.d., cu un aer pe jumătate sceptic, pe jumătate ironic se întoarseră spre delegatul partidului de stânga, p.d.s., curioși să afle ce fel de opinie era el în stare să emită. Exact în acel moment, împroșcând cu apă în toate părțile, năvăli în sală locțiitorul președinției și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și toți, toți, cei sănătoși și cei bolnavi, unii pe propriile picioare, alții în scaune cu rotile, pe tărgi, în ambulanțe, se îndreptau spre respectivele secții electorale ca niște râuri care nu cunosc alt drum decât cel spre mare. Celor sceptici sau doar neîncrezători, acelora care sunt dispuși să creadă doar în minunile din care speră să tragă vreun profit, trebuie să li se pară că mai sus menționata nevoie de echilibru e simulată cu neobrăzare în împrejurarea de față, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
erau distribuiți, în majoritatea lor, prin alte unități de investigații, dar cei cincizeci dintre ei menținuți sub observație permanentă trebuia să fie mai mult decât suficient pentru o primă abordare. Deși fiabilitatea aparatului fusese pusă la îndoială de specialiștii școlii sceptice și câteva tribunale refuzaseră să admită ca probă rezultatele obținute în cursul cercetărilor, ministrul de interne avea speranța că din utilizarea aparatului putea să sară cel puțin o mică scânteie care să-l ajute să iasă din tunelul întunecos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că cei cinci sute de arestați continuă, conform cunoscutului eufemism al poliției, să colaboreze cu autoritățile în vederea clarificării faptelor, alții afirmă că sunt puși în libertate, deși puțini câte puțini, ca să nu sară prea mult în ochi, însă, cei mai sceptici admit versiunea conform căreia i-au dus pe toți afară din oraș, că se află într-un loc necunoscut și că interogatoriile, cu toate rezultatele nule obținute până acum, continuă. Cum să știi cine are dreptate. În ce privește cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să le fie Înăbușite de vociferarea Înfierbântată a gloatei. Îl văzuse oare cineva pe Brandan la Toulouse? Se răsuci pentru a căuta din ochi chipurile cunoscute. Mai Întâi dădu peste Arrigo. Era În picioare lângă balustradă, cu obișnuitul său aer sceptic, ca și când ar fi venit acolo doar ca să vadă mai bine. Între timp, Brandan, În loc să plece pe prima poartă, cum făcuse prima oară, se oprise Îndărătul amvonului, binecuvântând mulțimea În extaz. Astfel, se apropia Încetul cu Încetul de locul unde poposise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
alunecat rapid Într-o intimitate din care nu aveau să mai iasă. — Eu am fost de partea lui Bonnie Prince Charlie, a anunțat Amory. — Se Înțelege. Și de partea lui Hannibal. — Da. Și am ținut cu Confederația sudiștilor. Era cam sceptic față de ideea de a fi și patriot irlandez - se temea că a fi irlandez Însemna a fi plebeu -, dar Monsignor l-a asigurat că Irlanda era o cauză romantică pierdută, iar irlandezii sunt niște oameni fermecători și că aceasta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
părinți care l‑au făcut cândva, dar iată, totuși, dovada: baioneta asta din primul război mondial. Știi cumva în care dintre cele cinci sute de cutii de detergent pe care le avem se află blestemata aia de baionetă, întreabă Anna sceptică (azi îi funcționează glota), ochii îi fug și mută filmul cu un cadru mai departe. Știu, în valiza de carton din rândul trei de sus, obiectul patru din stânga. O să ne îngroape sub ele, dacă o ținem tot așa, iar echipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention du plaisir? Presocraticii, sofiștii, scepticii, epicurienii, stoicii și chiar cinicii dispun de ale lor, uneori încă de multă vreme, ca să nu mai vorbim de excelentele ediții de patrologie greacă și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
răspunse tractoristul. Avem cursuri de gândire, marțea și joia. Totuși, nu-mi vine să cred, spuse comandantul Aciobăniței. Chiar toată lumea e mediocră aici la voi? Nu e unul mai răsărit? — Păi, dacă ar fi, nu l-am ști noi? zâmbi sceptic tractoristul. Suntem o mână de oameni, ne cunoaștem între noi. Credeți că nu ne-am bucura să se ridice unul și să zică, măi băieți, uite cum gândesc eu... Dar se înalță careva? Nici pomeneală! — Și femeile sunt mediocre? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Tot citind din Emil Cioran (1911-1995), nu știu dacă trebuie să-l admir sau să-l detest. Acest sceptic nemântuit, la tot pasul exprimă disprețul față de orice, chiar și față de limba română și față de de poporul din care s-a ridicat. Iată numai câteva exemple: “Româna limba cea mai urâtă și pocită dintre toate” (E.C, “Caiete”, II, pag
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]
-
cultura română în lume. Iată un nou paradox al zilelor pe care le trăim. Revenind la Cioran, care în toate cele trei volume de “Caiete” abundă în expresii nefavorabile nouă și mă întreb firesc: de ce atâta aversiune? Oare nu pentru că scepticul din Montparnasse a făcut parte din mișcarea legionară și aici în Franța aceasta nu dădea deloc bine? Dv. ce părere aveți? De altfel, însuși autorul de “aforisme” mărturisește de o relevanță dezarmantă: “Cititul mi-a devorat gândirea” sau “tristețea mi-
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]
-
părintelui Arsenie Boca” (iertată să-mi fie comparația, dar dacă te uiți la omul acesta și la poza cunoscutului duhovnic, o să rămâi frapat de asemănare). Am aflat că e venit cu un proiect... Dacă la început copiii l-au privit sceptic, iar el ieșea istovit de întâlnirea cu întrebările lor „din lume”, acum îi văd pe unii că-l însoțesc pe scări, vorbesc și în pauze. Nu știu cât va dura proiectul... Pentru mine, omul acesta era o enigmă...dincolo de înfățișarea ecumenică, ochii
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
din Uniune ca rău platnic, „urechist“ reputat, răuvoitor notoriu („de mult timp”), îndrăznesc să mă plâng, fac demagogie, nu respect adevărul... Ce poveste! Frumoasă poveste! Carevasăzică: statul român, prin Ministerul Culturii, ajută de nu mai poate cultura națională și eu, sceptic de serviciu, nu recunosc acest fapt, spun neadevăruri, ponegresc statul... Noroc că există Ochiul magic care denunță abuzurile mele și îndreaptă lucrurile. 3. Apropo de ruptura mea de Uniunea Scriitorilor și de dezinteresul meu față de soarta confraților... Ochiul magic nu
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
liber”, la geroasa „Apocalipsă” din 21 decembrie 2012, și în ziua canicularului Solstițiu din 21 iunie 2013 (un regal intelectual!), sunt chiar trepte pregătitoare pentru Lumina ce va veni. Căci va veni, sunt sigură! În pofida predicțiilor negativiste și a ironiilor scepticilor (c-așa-i românul, iar unii „prieteni” nu sunt sănătoși dacă nu-ți varsă în față veninul neputinței lor), deși s-ar putea întâmpla (da, iau în calcul, deși cu durere, și această ipoteză!) ca moaștele să nu fie ale
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
blestemului roșu, au puterea să schimbe nu numai țara, ci și regimul OLIGARHIC, făcând din România o țară democratică, cum nu a fost nici o secundă de la revoluție până acum. Să dea Dumnezeu și să nu fie prea târziu, deși coloana scepticilor este enormă, a celor care ne văd pe marginea prăpastiei, fără vreo putere de a scăpa! Dar nu dispare neamul românesc, doar se împrăștie. La omul dracului, nici bolile nu trag. Ce soluții se văd la orizont, pe sistemul luminiței
PREA NE JELIM SI BARFIM CA NISTE CURVE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363208_a_364537]