876 matches
-
fost descoperite în lucrările lui Priscus, un istoric din secolul al V-lea d.Hr. Acesta a afirmat într-una din relatările sale că, aflat neoficial într-o ambasadă la curtea lui Attila, a întâlnit pe cineva îmbrăcat ca un scit însă care totuși vorbea greaca. Întrebat unde a învățat limba, acesta răspuns că era graekos prin naștere. Mulți alți autori "bizantini" îi numesc pe locuitorii imperiului greci [graekoi] sau eleni, precum Constantin Porfirogenetul în secolul al X-lea. Relatările sale
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
încerca din răsputeri să-i împiedice participarea la războiul troian, Rhesus este convins de Hector să se alăture troienilor. Întârzierea lui pe câmpul de luptă este justificată în piesă cu un război pe care a trebuit să-l ducă împotriva sciților (scena 7). În scena 14, conducătorul carului de luptă al lui Rhesus și nu regele însuși are un vis premonitoriu cu privire la măcelul comis de Odiseu și Diomede. Pseudo-Euripide se străduie să reconcilieze perspectiva muzei cu țelurile zeiței Atena. Astfel, în
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
lui Atila, (probabil în Banatul de astăzi) din anul 448, istoricul Lisseanu arată că bizantinii au găsit sate cu case de tip colibă spre deosebire de corturile nomazilor. Localnicii se ocupau cu agricultura fiind sedentari. În descrierea lui Priscus, localnicii sunt numiți "sciți". Istoricul Zosimos (Zosimos, Istoria contemporană, IV, 34) scrie.... Theodosius II respinse pe sciri și pe carpodacai ...peste Istru. "Carpodacai" e o mențiune a autohtonilor daci sau carpi din secolul al V-lea. Secolul al VI-lea Prima mențiune a unui
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
Rhemaxos puteau fi getice, scitice sau eterogene. ne comunică că regele get Rhemaxos stăpânea pe malul stâng al Dunării poate până în Muntenia, Moldova și Bugeac dar își întindea autoritatea și asupra cetăților pontice care îi plăteau tribut, apărându-le de scitul Zoltes cu 100 de călăreți mai apoi prin intermediul intervenției fiului regelui Rhemaxos, Phradmon, cu 600 de călăreți. ,Rhemaxos, care domnea în regiunea Carpaților, era protectorul cetăților grecești de pe țărmul Mări Negre.Fenomenul explicabil prin legătura firească a diferitelor provincii dacice
Rhemaxos () [Corola-website/Science/311450_a_312779]
-
mănăstirilor din orient. Conform legendei bisericești române, Ioan Casian s-ar fi născut în Valea Casimcei (județul Constanța), zonă denumită de această legendă « "ținut al Casienilor și peșterilor" » și prezentată ca o « "vatră de trăire duhovnicească profundă, a vestiților călugări sciți" ». O peșteră din Podișul Casimcei a fost recent botezată „Ioan Casian” și inscripții tomitane cu patronimul Kassianos au fost aduse la Casimcea pentru a „susține” legenda nașterii sale în această vale. Dar în ciuda denumirii de « "Scythia minor" », Dobrogea antică nu
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
Podișul Casimcei a fost recent botezată „Ioan Casian” și inscripții tomitane cu patronimul Kassianos au fost aduse la Casimcea pentru a „susține” legenda nașterii sale în această vale. Dar în ciuda denumirii de « "Scythia minor" », Dobrogea antică nu era locuită de Sciți, ci de Geți : sunt așadar slabe șanse ca Ioan Casian să fi fost scit, chiar dacă mulți hagiografi și comentatori au dedus asta din numele regiunii, parte din provincia romană Mœsia inferior. Însfârșit, conform studiilor istorice, toponimul Casimcea nu este atestat
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
au fost aduse la Casimcea pentru a „susține” legenda nașterii sale în această vale. Dar în ciuda denumirii de « "Scythia minor" », Dobrogea antică nu era locuită de Sciți, ci de Geți : sunt așadar slabe șanse ca Ioan Casian să fi fost scit, chiar dacă mulți hagiografi și comentatori au dedus asta din numele regiunii, parte din provincia romană Mœsia inferior. Însfârșit, conform studiilor istorice, toponimul Casimcea nu este atestat înaintea sec. XVI și provine din patronimul musulman Kasım (« darnic »). Din punct de vedere
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
podul de terasă de 40-50 m și cuprinde cea mai mare parte a construcțiilor edilitar-gospodărești. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice și au fost descoperite morminte aparținând vechilor traci și sciți, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii. Comuna Bârsești se află în Depresiunea Vrancei. Asupra numelui satului Topești s-au emis mai multe ipoteze, dintre care cea mai plauzibilă spune că numele satului ar proveni
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i-a menționat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menționarea valahilor/românilor"”. Și românii din stânga Dunării au participat la această revoltă împotriva imperiului bizantin. Trecerea fluviului de către „Vlahi” (români) și „sciți” (cumanii) de la nord la sud este menționată în mod explicit de către Niketas Choniates. Întemeietorii statului, Asan și Petru, au fost asasinați de boierii lor, în 1196 și 1197. Fratele lor Ioniță Caloian s-a urcat pe tron și a consolidat
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Dunăre (flota ajunsese, între timp, urcând fluviul, până acolo), urmărindu-se, în acest fel să-l prindă ca într-un clește pe acest dușman de temut al lor. Sosirea acestei flote îi umplu pe romani de o nespusă bucurie, iar sciții fură cuprinși de spaimă. Cronicarul Leon Diaconul spune că taurosciții (rușii-n.n.) își îngrămădiseră trupele în formații înguste și ascuțite ca niște ziduri spre a cuprinde dușmanul la mijloc. Împăratul îi rândui pe romani în față, așeză în ambele
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
vitejie rușii le vor da un răspuns pe măsură. Oastea kieveană își pregăti armele (...) și ieși în câmpie, încercând din toate puterile să incendieze mașinile de război ale romanilor; pentru că nu puteau suferi proiectilele izbite cu zgomot și foarte mulți sciți fuseseră uciși zilnic de către pietrele aruncate de aceste mașini. Ioan Curcas, magister militium, din neamul împăratului, avea în seamă paza acestor mașini, când zări, deodată, năvala cutezătoare a dușmanilor. Fiind amețit de vin și abia sculat de la masă (căci era
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
dușmanilor. Fiind amețit de vin și abia sculat de la masă (căci era după prânz), el încălecă și împreună cu cei ce îl urmau se repezi să-i înfrunte. Dar, calul său căzu într-o groapă și-l aruncă jos pe magister. Sciții se uitară la armele sale vrednice de băgat în seamă, la zalele calului și la toate celelalte podoabe strălucitoatre (căci se întâmpla să fie poleite cu aur) și crezură că e împăratul; ei alergară din toate părțile cu armele și
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
și ucidea o mulțime de romani, fu cuprins de mânie, scoase sabia de la șold, își privi calul încoace și încolo, îi dădu pinteni, se repezi asupra lui Icmor, ajunse până la el, izbi peste grumaz și reteză cu mâna dreaptă capul scitului, rostogolindu-l la pământ. La căderea acestuia se înălță din mijlocul sciților un strigăt amestecat cu plânset, iar romanii se avântară împotriva lor. În aceste condiții oastea lui Sviatoslav s-a retras în cetate pentru ca, ulterior, sub adăpostul întunericului, aceștia
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
de la șold, își privi calul încoace și încolo, îi dădu pinteni, se repezi asupra lui Icmor, ajunse până la el, izbi peste grumaz și reteză cu mâna dreaptă capul scitului, rostogolindu-l la pământ. La căderea acestuia se înălță din mijlocul sciților un strigăt amestecat cu plânset, iar romanii se avântară împotriva lor. În aceste condiții oastea lui Sviatoslav s-a retras în cetate pentru ca, ulterior, sub adăpostul întunericului, aceștia să iasă din fortăreață pentru a putea recupera corpurile camarazilor căzuți pe
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
Ei reprezintă rămășițele nomazilor iranieni estici care au cutreierat sudul stepelor ruse din secolul al VII-lea î.e.n. până în secolul al IV-lea al erei noastre (când au fost înlăturați de către huni) și au fost cunoscuți succesiv sub denumirile de sciți, sarmați și alani. Grupurile slave reprezintă mai mult de o treime din totalul populației Caucazului. Ele trăiesc în partea nordică și sunt compuse în principal din ruși și ucraineni. În sfârșit, mai sunt și alte grupuri, cum ar fi kurzii
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
pe site-ul web .org. TM-XML versiunea 1.0 finală a fost propusă ca bază pentru crearea unui standard WIPO denumit ST.66, care a fost adoptat de către Comitetul permanent privind tehnologia informației / standardele și Grupul de lucru privind documentația (SCIT/SDWG) în cursul celei de-a opta sesiuni din martie 19-22, 2007, de la Geneva. DS-XML : standard XML pentru desene și modele / desene și modele industriale - Prima pagină DS-XML
TM-XML () [Corola-website/Science/308957_a_310286]
-
(în ) este oraș regional în regiunea , Ucraina. Deși subordonat direct regiunii, orașul este și reședința raionului Cerkasî. Constatări arheologice arată că teritoriul orașului Cerkasî de astăzi a fost locuit de către sciți cu peste 4 000 de ani în urmă. Orașul a fost fondat în Cherkasy Kievriket i timp. Orașul este menționat prima dată 1286. Vechiul Cherkasy menționate în vechile registre rusă și scrisori de la Crimeii khan Meñli I Giray. În timpul 1300
Cerkasî () [Corola-website/Science/309322_a_310651]
-
timpul primelor migrații indo-europene, tracice. Geto-dacii s-au desprins din masa triburilor trace, începând să-și contureze un profil de civilizație distinctă, pe la începutul mileniului I î.e.n. Câteva secole mai târziu, numele lor apare la autorii greci, alături de cel al sciților. Sciții, popor de origine iraniană, au ocupat pe la începutul sec. VII î.e.n. stepa din nordul Mării Negre, precum și regiunea Dobrogei în sec. III-II î.e.n. (care va fi menționată mai târziu în istorie ca Sciția Mică, "Scythia Minor"). Contactele stabilite încă din
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
primelor migrații indo-europene, tracice. Geto-dacii s-au desprins din masa triburilor trace, începând să-și contureze un profil de civilizație distinctă, pe la începutul mileniului I î.e.n. Câteva secole mai târziu, numele lor apare la autorii greci, alături de cel al sciților. Sciții, popor de origine iraniană, au ocupat pe la începutul sec. VII î.e.n. stepa din nordul Mării Negre, precum și regiunea Dobrogei în sec. III-II î.e.n. (care va fi menționată mai târziu în istorie ca Sciția Mică, "Scythia Minor"). Contactele stabilite încă din secolul
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
iraniană, au ocupat pe la începutul sec. VII î.e.n. stepa din nordul Mării Negre, precum și regiunea Dobrogei în sec. III-II î.e.n. (care va fi menționată mai târziu în istorie ca Sciția Mică, "Scythia Minor"). Contactele stabilite încă din secolul VI î.e.n. cu sciții risipiți pe teritoriul Daciei (și cărora geții din Dacia le erau infinit superiori prin calitatea și vechimea culturii lor) au lăsat puține urme în arta geto-dacă. Formațiunea social-economică geto-dacă era cea de tipul obștei sătești, a proprietății colective a pământurilor
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
au fondat în mare măsură pe o bună organizare militară, atât ofensivă, cât și defensivă. V. Pârvan susține că "unele procedee tactice, ca ordinea de bătaie în unghi ascuțit pentru a străpunge frontul dușman, au fost învățate de geți de la sciți". Mărturiile contemporanilor îndreptățesc presupunerea (formulată de D. Berciu) că "în epoca lui Decebal exista într-adevăr o armată permanentă care se instruia mereu" și că "se practica sistemul de recrutare teritorial-unională și pe obști". Dio Chrysostomos, care cunoștea situația din
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
de Jos. Tucidide nota că: "... tracii locuiesc între Munții Haemus și Rodopi, ..., după aceea, dacă treci munții Haemus, dai peste geți stabiliți dincoace de Istru, mai ales în vecinătatea Pontului Euxin. Geții și populația din acest ținut se învecinează cu sciții" Video
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
ajuns până în Burgundia în secolul X, urmați de uzi, pecenegi și cumani. Nou-veniții aduceau cu ei limbi și obiceiuri diferite, pe care le-au impus. Pentru români, migrațiile nu erau privite că ceva nou. Îi denumeau "geți" pe goți sau "sciți" pe huni sau "sicambri" pe franci, considerând că popoarele aflate în afara imperiului erau la fel de "barbare", fie că erau celți, germanici sau migratori asiatici. Inițial, imperiul avea resursele necesare pentru a înfrunta atacurile migratorilor. Exagerau efectivele și proporțiile amenințării barbarilor și
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Don este Rostov pe Don, iar cel mai important afluent este Donețul. În antichitate, râul era considerat granița dintre Europa și Asia. În vremea de maximă înflorire a Greciei Antice, într-o perioadă în care zona Donului era locuită de sciți, râul cunoscut ca Tanaïs era unul dintre cele mai importante căi comerciale. Tanais este numele sub care erau cunoscute râul Don și orașul așezat pe malurile lui de către sursele antice grecești. Se pare că numele modern al cursului de apă
Râul Don (Rusia) () [Corola-website/Science/304813_a_306142]
-
din epoca sasanidă, descoperite la Șahr-e Cumis. Într-o excavare realizată în anul 1949, a fost descoperit un covor excepțional de tip Pazirik în mijlocul ghețarilor din Valea Pazirik, în Munții Altai din Siberia. Covorul se afla în mormântul unui prinț scit descoperit de către un grup de arheologi ruși sub îndrumarea lui Serghei Ivanovici Rudenko. Testele efectuate cu izotopul radioactiv de Carbon 14 au demonstrat faptul că acest covor fusese țesut în secolul V înainte de Hristos. Acest covor măsoară 2,83 metri
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]