2,482 matches
-
vesacul ce dispare În fața ta smerit mă-nchin. New York 23 martie 2004 Un negruț Un negruț scăldat în soare Sapă -n plaja lângă mare Într-o groapă vrea să verse Toate apele terestre Groapa-n care vrea s-adune Toate scoicile din lume- Vrea să strânga laolaltă Peștii din întrega baltă Vrea pe plaje să dispună De caii aduși din lună Și să țină de căpestre Hergheliile rupestre! Sapă, sapă în adâncuri Ars de soare, dus de gânduri. Cine știe dacă
DE ZIUA COPIILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373460_a_374789]
-
citeam într-un fel absurd, gândurile. M-am reîntors să admir în tăcere simfonia mării. În larg, cineva îmbrăcase crupele mării, într-un vârtej. Nu era niciun nor, nici măcar o briză. În fața mea, zăcea răstignită ca-ntr-o icoană, o scoică. Am luat-o și am dus-o, involuntar, la ureche. Curgea marea prin sângele ei. Simțeam în urletul ei, durerea cu care-și strângea copii la piept, suferința și uneori nepriceperea în fața morții. Grumazul îi era secerat de tristețe. Lacrimile
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
dus-o, involuntar, la ureche. Curgea marea prin sângele ei. Simțeam în urletul ei, durerea cu care-și strângea copii la piept, suferința și uneori nepriceperea în fața morții. Grumazul îi era secerat de tristețe. Lacrimile îi vuiau prin toate încheieturile scoicii. M-a cutremurat! Nu mă întrebasem niciodată de ce urlă marea? O credeam veselă și atotputernică. Acum, o simțeam neputincioasă. Parcă ar fi vrut să scape de o mare încătușare. Dar ce puteam eu să-i spun? Cum puteam să ajut
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
constituie, sub toate aspectele, o revelație poetică de zile mari. Cităm din din prefața intitulată Voci ale aceleiași simfonii, semnată de Liliana Terziu Boian: „Volumul este o călătorie inițiatică neapărat pe mare, un fel de Ulise în căutarea ursitei. Femeia scoică în călătorie spre continentul clandestin. Metaforele care surprind de cele mai multe ori nu au decât o legătură pertinentă cu firul căderii în iubire. Impresia de flashuri de poeme într-un vers abundă. Poeta pare un fin scamator al lumii, inspirată, dar
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
să descoperi că se topește gerul, Că poți să fii călăul tristeții-n colivie Când vânători de seamă fac pace pe vecie! O! Azi îți port cămașa, e toată numai flori Și-mi cântă, peste umăr, vreo trei privighetori! Din scoici de apă vie tu chipul mi-ai sculptat; Mi-ai revărsat pe suflet un crez sofisticat. Am un izvor la poartă. Nu are cum să sece, Doar mi-am scăldat privirea în apa cea mai rece! De-a lungul lui
ÎN DOI, LA COASĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371578_a_372907]
-
rang după mersul baletat și tunica impecabilă, îi comunică faptul că nu i se poate satisface comanda, dar că va fi servit, din partea casei, c-un aperitiv rafinat de creveți în sos de grapefruit, apoi c-un platou cu somon, scoici, fructe de mare... toate stropite din belșug cu vin alb, sec, de doisprezece ani, din colecția patronului... Apoi un desert anume pregă... Dar nu apucă să termine, că se cocoșă sub atacul personajului de basm: -Ce mă tot îmbrobodești! Pește
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
fructe de mare... toate stropite din belșug cu vin alb, sec, de doisprezece ani, din colecția patronului... Apoi un desert anume pregă... Dar nu apucă să termine, că se cocoșă sub atacul personajului de basm: -Ce mă tot îmbrobodești! Pește?! Scoici și alte alea?! Ce-s bolnav?! Asta-i mâncare pentru de dimineață! Mai tre’ să-mi dai și-un ceai de mușețel! Vreau mistreț! Și urs! Acuș îți cer și niște fazan ori vreo doișpe potârnichi murate! Un pumn trântit
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului aceste lucruri locuri ființe îngrămădite în mine nu mai au loc laolaltă ( s-a depășit și numărul de locuri de stat în picioare! ) mai încolo pământul e gol ca o scoică există un exces de liniște de aer de locuri libere mai vezi câte-o lumină la geamuri câte o umbră nedeslușită după perdele lumina vreunui televizor și îngeri mulți îngeri ( se spune că fiecare om are câte un înger! ) care
DE PROFUNDIS de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374026_a_375355]
-
Rusu Publicat în: Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Un nou început În bucăți de tăceri mă scuturi Prin aerul scufundat în zori , Cănd cu aripi de fluturi Trec străină pe langă nori . Sunt că o scoică ce de maluri se agață Ascunsă de valuri prin orice anotimp , Cu privirile reci ce plesnesc în ceață Prin clipă spartă în fire de timp . Rămân doar un contur în oglindă spartă Cu o simplă iluzie inmuiata-n trecut , Suspendată
UN NOU INCEPUT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374138_a_375467]
-
curge, apa devine din ce în ce mai rece, până când simt că nu mai pot ține mâinile în ea. Mă uit în oglindă: am obrajii roșii, ca și cum tocmai aș fi venit de la o bătaie cu bulgări de zăpadă. În fundal, oglinda reflectă cele câteva scoici ce împodobesc etajera din baie. Brusc, revăd marea și impresia de rece se repetă. Era, la fel ca și acum, sfârșitul lui septembrie... Aveam nouă ani. Venirea toamnei m-a prins la mare, la Mamaia, împreună cu părinții și cu sora
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
m-am aplecat și încercând să sărut unda, am gustat din apa sărată a mării. Tremuram de frig - apa era neprietenos de rece - și inima îmi bătea cu putere. Nisipul mi se lipea de ciorapii murați și vârfurile ascuțite ale scoicilor îmi intrau în tălpi. Ce mai conta? Îmi împlinisem visul! În clipa aceasta, visul meu este unul banal: îmi doresc să curgă apă caldă. Cred în miracole, așa că înainte să ies din baie, deschid încă o dată robinetul de apă caldă
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
pot s-adorm în miez de Noapte,-n taină . În pumnii mei micuți , Te-am adunat , iubire , Să te păstrez în suflet , Minunată , Corola albă , îmbătata De lumină , Crin îngeresc , curat , Fără de pată . În pumni te strâng , Ca într-o scoică , perla , Să nu te pierd , Clipă de fericire . Atât de mult , te-am căutat În viață , Strop mic de aur , Clipă binecuvântata . Referință Bibliografica: În pumni / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1999, Anul VI, 21 iunie
IN PUMNI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375359_a_376688]
-
orizonturi Pășind timidă pe nisipul fierbinte , Să-mi caut privirea dusă de vânturi Și gândul înăbușit între cuvinte ... Tăcerea îmi ascunde sub pelerina ei Trupul inert legănat de valuri , Pierdut în galaxiile privirei Până aproape de maluri ... M-am ascuns în scoică mareelor Să mă scalde valul cu spumă mării , Să cern pulberi în albia viselor Prin aburul fierbinte al depărtării... Mi-am împletit privirea-n respirația clipei Coborând genele prin albia unei iubiri, Atingând necunoscutul cu vârful aripei Pe unde pașii
STRATURI DE VANT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375560_a_376889]
-
gândurilor ... Mi-am poposit tăcerile în vise adormite Și iar ma-nvalui mărunt în voalul uitărilor, Cănd ți-am descifrat privirile încremenite . Pe-un colț cu semne de întrebare ... Ne-am trezit în iubirea de altădată , Amintirile au ieșit că scoicile din mare Plutind ametite-ntre noi că prima dată . Privirea pierdută printre vechile umbre ... Amarnic rasuna-n tăcerile albastre , Răscolind prin destine cu gândurile sumbre Sufletul răvășit în dorurile noastre . Ne-am iubit fără cântec cu luna șoptita... În oră
PE O COALA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375565_a_376894]
-
puncte șapte când am fost să pierd și codul manierelor -dreptate s-a făcut greșelii cale și-a rămas la jumătate visul toarce-n coșul liber plin de noduri dezlegate în privirile absente jumătatea-i jumătate în privirile prea pline scoica umple și golește viul unui ochi de pește ochi de apă-n libertate lunecă prin timp speranța -zici că-i o balenă vie - moare-ncet e uriașă la final deschide-n vie o esență rătăcită de-adevăr în patru acte
ADEVĂR ÎN PATRU ACTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372335_a_373664]
-
nisip peste orgolii, respiră pașnice gânduri înflorite să se nască fructul ce plin de aromă strălucește. Cu fețe luminoase zâmbete largi stârnind, glasuri tinere se răsfață punându-și bucuria pe rana uitării. Cu perle, fire de nisip se-nvelesc în scoicile mărilor lumii împrăștiind în aer spirale de lumină. Referință Bibliografică: Cel mai cuminte renunță / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2238, Anul VII, 15 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate
CEL MAI CUMINTE RENUNŢĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372409_a_373738]
-
Publicat în: Ediția nr. 1650 din 08 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Străin la mers Străin la mers, la pungă și ades la suflet, Mă-ndrept spre orizontul mic al plajei cu turiști. Cercând să prind o muză, pășesc prin scoici și alge. Cu pescăruși în jur, plutind pe marea fără muget, Cad, frânt de sarea zilei, la masa de artiști. Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valul La fiecare pendulare către țărm, Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare. În șuierul de
STRĂIN LA MERS de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372536_a_373865]
-
jerfa pură, răscumpărătoare! Surâsul vreunui prunc mi-aruncă-n brațe sensul. Cu pescăruș pe umeri îl fac gelos pe Zeus, Cu fiecare pas ce-l fac la margine de mare. Străin la mers, la pungă și ades la suflet, Mă-ndepărtez de scoici, de valuri, pe plaja cu turiști Și marea mă salută cu un sărut de alge. Cercând să fur o muză, mă dojenește valul, Mă ceartă perscărușii, cu țipătul de bocet: „Noi nu percepem taxă la artiști. E loc pentru oricine
STRĂIN LA MERS de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372536_a_373865]
-
țipă Femeie, în tine dragostea țipă! Nimeni nu ar putea să-ți scoată din cap visul unei iubiri imposibile. Tu, mai frumoasă decât cel mai frumos vis pe care l-ar fi putut visa oricare bărbat, ești toată un strigăt. Scoică de sidef în așteptarea deschiderii, marea dezamăgire se găsește întotdeauna sub poleială, lacrimile de apoi sunt doar ultimele picături din stoarcerea zâmbetului fals. Perlele încântă prin durerile facerii. Înflorești tropicală orhidee doar la gândul că el te va strânge în
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
Ca grija mea să n-o mai poarte, Să nu mai ducă al meu dor, Căci prea le-au dus, până la moarte ! SE SCRIE PE NISIPUL VIEȚII ! Se scrie pe nisipul vieții O urma cu creion tocit, Printre granulele dreptății Scoicile râd la asfințit. Un vânt omoară străduință Și o transformă în nimic, Munca depusă cu credință E loteria dintr-un plic. Ciclul de scris și spulberare Se tot reia la nesfârșit. Când e urmat de fiecare, Pentru moment e fericit
ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS (GRUPAJ POETIC) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372896_a_374225]
-
original de a-și crea el însuși culorile trebuitoare. În lucrările sale, făcând parte din marea serie numită „ În căutarea sinelui”, ce a fost expusă nu de mult la Galeriile de Artă ,,Ștefan Luchian” putem admira, iar și iar, cum scoica primordială își lucește perlele, cum zburătoare măiestre străbat abisul sau cum semnul christic al Peștelui, împreună cu o întreagă cabalistică misterioasă își expun adânci sensuri filozofice. Așa încât pictura lui este poate una dintre cele mai apropiate de astralul eminescian. Alte câteva
ARTICOL PRIMIT DE LA PRIETENA MEA SCRIITOAREA LUCIA OLARU NENATI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344780_a_346109]
-
penelul pe șevaletul ceresc. Iată cum percepe condiția de om într-o lume cu valori răsturnate: “împingem căricioare cu vise / prin dune de nisip / suntem particule vii / răni ale timpului / din mila cerului ne adunăm câte doi / căutăm soarele printre scoici / să sprijinim pe umeri castele - / sete cumplită” (sete de lumină). Dumnezeu, în marea Lui Milostivire, ne-a oferit o scăpare, o nouă șansă de salvare. Acest adevăr îmi face bine, îmi dă curaj să resist și să sper în întâlnirea
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
definitiv, nu sunteți decât niște cărți de joc”. Un subterfugiu pentru a putea suporta realitatea, refugierea în vis, în fantezie este un mijloc poetic frecvent. O răscolitoare putere de seducție, precum chemarea vuietului mării în larg sau în cochilia unei scoici, fac din cititor un supus și un căutător de frumos și de adevăr, pe care le pot găsi în aceste versuri sublime, ca niște adieri de lumină la cumpăna dintre strigăt și șoaptă. Și versul despică ființa în două și
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CITESC POEMUL TĂU Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 548 din 01 iulie 2012 Toate Articolele Autorului scris în pietre pe nisip marea este un loc din care privești cerul iar scoicile sunetul la capătul căruia pot să ajung mereu nimeni nu-mi simte lipsa dorm de ani în crengile mărului anotimpuri desenându-mi pe piele incantații coji nimeni nu-mi vede lipsa în fiecare scoică las răvașe și cu un gest
CITESC POEMUL TĂU de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345738_a_347067]
-
loc din care privești cerul iar scoicile sunetul la capătul căruia pot să ajung mereu nimeni nu-mi simte lipsa dorm de ani în crengile mărului anotimpuri desenându-mi pe piele incantații coji nimeni nu-mi vede lipsa în fiecare scoică las răvașe și cu un gest alene le așez în nisip doar în partea stângă unde cordul lasă bătăile mai dese mai sacadate și calde dar nimeni nu-mi aude lipsa uneori aș vrea să dau pâinea inimii firimituri pradă
CITESC POEMUL TĂU de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345738_a_347067]