778 matches
-
pe la 486-496, revizuită de mai multe ori pînă la Carol cel Mare. Această lege conține o clauză care a fost invocată în secolul al XIV-lea de către legiștii regelui Franței pentru a justifica a posteriori excluderea femeilor de la succesiunea regală. Scolastică. Cuvîntul vine din latinul schola, școală. El desemnează metoda de învățare și de raționament care a fost pusă la punct și practicată în universitățile medievale. Senat. În Antichitate: 1. La Gali, nume dat consiliului capilor de familii nobile ale unei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din dorința unuia oarecare, ci Dumnezeu trebuie să-l dăruiască. Tot el menționează că deciziile sau hotărârile în beneficiul persoanei sunt luate de Dumnezeu și de aceea acestea intră în sfera harului. Criticile aduse lui Cassian vizează mai ales categoriile scolastice și mai puțin doctrina însăși. Acestea cu atât mai puțin ar tebui luate în seamă cu cât analiza care i s-a făcut a fost pe baza clasificării teologice a harului ce, în vremea lui, era necunoscută. Cercetătorii apuseni au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
este cu totul opus codurilor de conduit] moral] și ritualurilor practicate prin forță convenționalismului. Atunci când o tradiție devine prea stufoas] în reguli, coduri și proceduri, „metodă” se poate transforma într-un „scop” în sine. În plus, prolifica orientare filosofic] și scolastic], pe care a cunoscut-o tradiția indian] dup] Buddha, a eclipsat într-o oarecare m]sur] tradiția profund meditativ] inițiat] de c]tre acesta. Astfel, maeștrii Zen recurgeau la istorioare, paradoxuri, parabole și exerciții meditative numite koans pentru a șocă
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și a sintetizat produsele geniilor n]scute în secolul al XIII-lea, și cea a umaniștilor care au ținut cont de Antichitatea clasic] și au privit înainte înspre un viitor politic de natur] laic]. îi. De la p]rinții bisericii la scolastic] Primele origini postclasice ale filosofiei medievale rezid] în perioada patristic] a creștinismului, în scrierile p]rinților Bisericii. Aceste opere au fost scrise între secolele al II-lea și al V-lea de c]tre înv]ț]tori religioși care au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
legate de conținutul și caracterul logic al conceptelor morale. (Partea a patra a acestui volum este dedicat] metaeticii.) În secolele al XI-lea și al XII-lea s-au înregistrat schimb]ri în aceast] privinț] deoarece a început dezvoltarea metodei scolastice de cercetare. „P]rintele” scolasticii a fost Sfanțul Anselm, arhiepiscopul de Canterbury, cunoscut ca fiind cel care a introdus „dovadă ontologic]” a existenței lui Dumnezeu. În secolul al VI-lea, Boethius a afirmat c] anumite idei, chiar și unele principii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu ocazia unor evenimente publice observabile. Ultima presupunere sugereaz] o soluție diferit]: a nega faptul c] intențiile agentului sunt, în mod necesar, obiecte private, si a accepta c] acestea sunt uneori deschise evalu]rii. Cel mai mare filosof medieval și scolastic, Sfanțul Toma din Aquino, s-a n]scut cu optzeci de ani dup] moartea lui Abélard. Doar cei care au depus efortul de a înțelege filosofia Sfanțului Toma pot s] aprecieze corect limită sistemului s]u și capacitatea minții sale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Suárez. El a fost poate cel mai distins dintre toți ibericii tomiști, deși, în timp ce era un mare comentator al Sfanțului Toma din Aquino, ambițiile sale treceau dincolo de a relua prezentarea înv]ț]turilor „Doctorului angelic”. Propria să sintez] a filosofiei scolastice provenea din ideile metafizice ale lui Ockham, iar acest fapt l-a determinat s] îmbr]țișeze o perspectiv] în care voința agentului și cea a lui Dumnezeu joac] un rol important în determinarea valorii morale a conduitei. Poate c] cel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] cel mai semnificativ, din punct de vedere istoric, al operei lui Suárez este acela de a fi canalul prin care filosofia moral] tomist] a devenit accesibil] în întreaga Europ], pentru toți cei care nu au fost educați în tradiția scolastic], inclusiv cei care, precum Hugo Grotius (1583-1645), au fost extrem de ostili asociațiilor religioase specifice, dar care, totuși, deseori f]r] s] știe, au dezvoltat o perspectiv] moral] similar] cu cea a scolasticii catolice. Mult mai apropiat poziției teologice a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fost reduse, prin politicile financiare ale cetății, la cele mai riguroase și simple expresii. Pe de o parte, aceste extreme ale atitudinii iconoclaste din cultura și din civilizația occidentală au făcut posibilă dezvoltarea științelor și integrarea lor treptată în exercițiul scolastic și în cunoașterea comună, precum și a efectelor lor tehnologice; pe de altă parte, încercarea de diminuare a rolului imaginarului în filosofia și în epistemologia europeană a dus la o altă ipostază a europocentrismului, triumfalist și superior ca mentalitate față de restul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tradițională românească. Brașov: Paralela 45, 2001. Panaitescu, P.P. Contribuții la istoria culturii românești. București: Minerva, 1971. ---. Mircea cel Bătrân. București: Corint, 2000. [1944] Panofsky, Erwin. Renaștere și renașteri în arta occidentală, Ed. Meridiane, București, 1974. [1960] ---. Arhitectură gotică și gândire scolastică. București: Anastasia, 1999. Ideea. București: Univers, 1975. [1924] Patlagean, Évelyne. Structure sociale, famille chrétienté à Byzance (IV-XI). London: Variorum Reprints, 1981. ---. "Storia dell'immaginario". Le Goff, La nuova storia 289-317. Santità e potere a Bisanzio. Milano: Il Saggiatore, 1992. Un
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să fie, ci o știință speculativă. Nimica fără causă, iată credința noastră și de câte ori causa ne este necunoscută, mai bine preferăm să mărturisim imperfecțiunea sensilor noștri și a instrumentelor noastre de observație, decât să ne pierdem în discuțiuni și ipoteze scolastice". S-au comunicat, în cele șapte numere, pe lângă cazuistica generală, câteva date, astăzi, prețioase: mișcarea bolnavilor (alienaților) din "ospiciul de lângă monastirea Neamțu" pe perioada respectivă, câteva cazuri clinice de sughiț particular (psihic), câteva cazuri de tulburări psihice consecutive unor tumori
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Occidentului, gândirea dialectică 57 prin structura conflictuală a narativității sale (adică seria de nedreptăți suferite de evrei în raport cu celelalte popoare). Această gândire "care se opune", "care rezistă" formată prin Biblie, prin cultura iudaică și greacă a fost perfecționată de tradiția scolastică medievală și de filosofia modernă (prin Hegel, Marx și Sartre ultimii mari dialecticieni!). O structură epistemologică nerațională pentru că opune și descalifică două sau mai multe instanțe de putere-cunoaștere sub masca "dreptății" și a "adevărului". Măștile moderne sunt doar forme de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
surprinzătoare și complet neașteptată, despre care vom vorbi în Capitolul 3. Capitolul 3 Surpriza învierii N.T. Wright Chiar și printre creștini, învierea rămâne și astăzi o chestiune controversată. Aceasta se datorează, în parte, pentru că, după experiența mea, atât la nivel scolastic, cât și la nivel popular, mulți creștini folosesc astăzi cuvântul „înviere” în sens foarte vag și îi atribuie cuvântului un înțeles pe care nu-l avea în primul secol. Deseori, e folosit astăzi pur și simplu ca un fel de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
1967; B. Alexander, 1997; D. Kertzer, 2002; E. Leach, 1972; J. Maisonneuve, 1988; N.D. Munn, 1973; C. Rivière, 1997a etc.) creează multiple axe de referință, deseori derutante pentru cititorul aflat la Începutul căutărilor sale. Departe de a fi un exces scolastic, aceste tipologii (precum și dezbaterile sau polemicile care le Însoțesc) nu sunt altceva decât reflectarea complexității universului ceremonial și, implicit, a aparatului conceptual necesar delimitării, cartografierii și Înțelegerii acestui teritoriu cultural. Din punctul meu de vedere, o sinteză accesibilă (În plan
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
marea carieră a poetului sacralizat. Inspirația este recunoscută a fi în același timp transcendentă și umană, reală și adevărată în ambele sensuri ale cuvântului. Terminologia antichității este reluată și generalizată. Mulțimea scrierilor religioase, în enormă creștere, dublată de spiritul clasificator scolastic, are asupra ideii de literatură un însemnat efect analitic. Apar clase, categorii, specii, impuse și proiectate pe un fundal teologic. Dar pe lângă literatura oficială, sacră există și o literatură contestată. Disocierea sacru/profan din antichitate devine în Evul Mediu mult
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
a surprinde cu claritate noutatea schimbărilor care au avut loc în domeniul teologiei morale, în perioada următoare Conciliului Vatican al II-lea considerăm util să expunem câteva caracteristici legate de trecerea de la un mod de a trata conștiința, tipic manualelor scolastice, la un mod predominant personalist. Istoricii teologiei morale relevă interesul slab față de obiectivitatea judecății de conștiință în cadrul tradiției morale post-tridentine, exprimate în manualele de teologie morală. Această tradiție s-a ocupat mai mult de certitudinea subiectivă a conștiinței și de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
împieteze asupra imaginii eliberării. Se pare că pe cronicar îl supără «duioasele aduceri aminte», sentimentele de tristețe sau de durere. Sunt oare nelalocul lor aceste simțăminte în poezia realist-socialistă, atunci când prin ele autorul transmite un mesaj de idei înaintate?(...) Tendința scolastică, unită cu unele confuzii estetice, l-a condus pe critic la «rețete» literare. Acestea nu pot decât dăuna dezvoltării lui Aurel Rău. Critica literară, pentru a-și justifica și îndeplini rolul trebuie să ajute literatura în creșterea ei. Prin unele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și publicată la Cluj . La Blaj au apărut următoarele publicații periodice: Foaia administrativă arhidiecezană (1867) redactată de profesorul Academiei teologice din acest oraș, Ioan Bobu, Foaia bisericească (1883-1887) sub conducerea lui Alexandru Geană, profesor al aceleiași academii; Foaia bisericească și scolastică (1887-1890), revista a doi canonici (Ioan Raliu și Alexandru Vilacanu), Musa Română (1888-1912) prima revistă de muzică românească redactată de Iacobu Mureșianu (profesor la un liceu din orașul mai sus menționat), Cultura creștină (1912-1926) fondată de profesorii Academiei teologice locale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Teologice a Arhiepiscopiei din București. A aprofundat programul de formare umană și spirituală a seminariștilor, integrându-l cu dimensiunea științifică și teologică. Pe lângă cursurile de teologie morală, drept canonic și ascetică specială, A. Durcovici a predat și cursuri de filosofie scolastică 544. Din 1925 și până în 1947545 a ținut prelegeri de logică, cosmologie, psihologie, critică, metafizică și etică. O altă activitate cu un pronunțat caracter formator și cultural a fost organizarea așa-numitelor cursuri de religie (în perioada 1936-1940) într-o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
făcut în satul natal. In septembrie 1898 a intrat la seminarul franciscan din localitate, unde după trei ani, a îmbrăcat haina ordinului. În toamna anului 1905 a plecat în Italia (la Padova și apoi la Roma) pentru a studia filozofia scolastică și teologia. La Roma, a fost sfințit diacon și peste câteva zile, preot (mai 1910). Un an a activat ca profesor de teologie la Cherso și apoi la San Miniato. În 1912 a plecat din nou la Roma, pentru a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de spitale dotate cu cadre, farmacii, școli și anexe. Învățământul era gratuit și frecventat de copiii medicilor, ai cadrelor administrative sau ai veniților din alte părți. Profesorii erau testați și trebuiau să fie „devotați cu tot sufletul învățământului“, respingând metodele scolastice. La sfârșitul școlii se acorda elevilor o medalie, care-i distingeau pe absolvenți de șarlatanii neșcoliți. Medicina bizantină, pragmatică, punea accent pe organizare, funcționalitate, control, responsabilitate, dăruire caritabilă. în istoria sa s-au înscris însă și cercetători medici care au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
adevărate forme grafice, suport pentru lectură mai mult decât realități grafice dotate cu o viață autonomă care să depășească simpla notație verbală, așa cum se Întâmpla În epoca piramidelor. Diferit este și tonul multor astfel de formule care sunt adesea dotate scolastic cu un titlu care, ca În cazul unui „reunirea cu propria familie Dincolo”, au mai degrabă un aspect burghez față de destinul unic În lumea de „dincolo”, revendicat constant În formulele regale. Este vorba despre banalizarea unui complex mitologic și ritual
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exigențele și la metodele cercetării raționale, a vrut să privilegieze momentul religios sub profilul speculației teologice și al practicii rituale, de autentică emblemă teurgică. Corectă apare Într-adevăr caracterizarea făcută de un interpret autoritar (Dodds, 1959, pp. 335-369) ca „prim scolastic”, adică primul gânditor care a Înțeles să structureze căutarea filozofică pe baza unor principii și instanțe religioase, Încercând să le dea un fundament sub aspect rațional. Obiectivul său pare revitalizarea păgânismului Înțeles ca un creuzet comun al unor tradiții grecești
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cuprins în "literatură - adică filozofia existentă, în formă conceptuală sistematică, în afara literaturii, dar care poate fi aplicată literaturii, care poate fi ilustrată sau întruchipată în literatură. In acest sens, în opera lui Dante, adevărul îl reprezintă teologia catolică si filozofia scolastică. Concepția lui Eliot despre poezie în relația ei cu "adevărul" pare a avea, în mod esențial, această natură. Adevărul este apanajul gânditorilor sistematici ; iar autiștii nu sunt asemenea gânditori, deși pot încerca să fie, dacă nu există filozofi a căror
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
franceză 502, poetul romantico-simbolist Mircea Demetriad cu unele poezii reușite, Ion C. Bacalbașa, critic și romancier, Alexandru Bogdan-Pitești, principalul critic de artă al revistei, cu articole pertinente, cu un gust artistic rafinat și bine informat cultural, criticul de artă destul de scolastic și nesărat, C. Demetrescu-Iași, prezent cu un singur articol în numărul 2 al revistei, unde încearcă oarecum căznit o abordare gheristă, sociologizantă a artei pe calapodul dicotomiei dintre natura obiectivă a factorilor de mediu și natura subiectivă a vieții sufletești
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]