1,355 matches
-
culoarea porum bului copt, m-a copleșit bucuria întoarcerii acasă. Era un sentiment de o ciudată reciprocitate: ni se părea amân durora că descopeream în aceeași clipă, una prin cealaltă, România iubită a unor vremuri de demult. Privirile noastre se scormoneau în căutarea nostalgică a familiei dispărute, a țării noastre de altădată. — Deși am părăsit totul când eram atât de tânără, mărturisi Ioana după un moment de tăcere, am luat în suflet România copilăriei și adolescenței mele. Așa se face că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
rătăcind nicăieri caut urme de tot și nimic îmbrățișând dâre de fum... sub umbre de aripi înghețate îmi adăpostesc privirea orbită de scânteile altei ierni când nu înghețau cuvinte pe buze și-n inimi nu viscoleau despărțiri... escaladez dune albe scormonind după culori optimiste ce le aș fi vrut ascunse în ochii tainu găsesc decât oaze de verde-melancoliefată morgana a gândurilor mele atârnate de cer ... împart cerul în anotimpuriprin înserări ascunse-n tăcere iubesc ninsorile anotimpului de-acum... Poveste ... O lacrimă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
astru, Atunci, poate voi vrea cu tine să mă nsor. De ziua ta Alerg în dimineți fără culoare Pe cerul cenușiu nu-i nicio stea, în amintirea zilelor cu soare Mă lasă să te sun de ziua ta ! Când vântul scormonește și ridică Cu frunze parcă joac-ar cauta, O să gândesc la tine ca amică Și-aș vrea să te aud de ziua ta. De-ar ninge peste toate cu secunde Și cu zăpadă orele-ar toasta, M-aș cuibări la tine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
când analiza acelui moment ne arată dimpotrivă că nimic nu ne împiedică să discutăm despre scriitori așa; cum sânt ei și nu așa cum vor ei sau noi să fie. Asta nu înseamnă că defăimătorii sau babele literare, dornice de a scormoni în cenușa din vatra scriitorului, trebuie să vadă în rândurile mele o încurajare de a o face. După cum nici sincerii păzitori care venerează și apără mormintele sfinte ale oamenilor noștri de valoare nu trebuie să vadă în îndemnul de a
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și Încâlcite. Și ele se cereau scotocite bine cu mâinile căci peștele, viclean, știa să se ascundă În Încâlceala aia de fire. Ca să nu se zgârie, băieții nu se mai dezbrăcară. Cel scund și Lică apucară plasa și porniră să scormonească Încoace și-ncolo prin apa murdară. „Pleacă, boule, din fața plăsii!” auzi Blondul care smârcâia și el prin apă, mai mult pipăindu-se de lipitori decât cu grija pescuitului. Îi Întoarse vorba lui văru-său cu voce moale: „Păi, voi ați luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu este nici astăzi - ceva neobișnuit să dai bani altuia ca să muncească În locul tău. Îmi amintesc că În căminele studenților exista o adevărată rețea de fabricanți de teze de licență. Lucrau mână În mână cu secretarele de prin facultăți, care scormoneau prin arhive după teze din anii trecuți. Fabricanții le combinau, luau de ici, puneau de colo și Într-o săptămână Înmânau plătitorilor lucrările gata scrise la mașină (o grămadă de dactilografe făceau parte din rețea) și strânse Între coperți cartonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grea, ascuțită, făcută dintr-o jumătate de talger de discuitor; Ectoraș, băiatul cam nevolnic al Directorului de școală, luase din magazia lui taică-său un topor și niște perii și pensule, așa cum văzuseră cu toții la oamenii veniți de la oraș să scormonească În pământul galben după ce coaja lui o luase la vale, dimpreună cu gospodăria unui rudar. Vieru Îi Încredințase pe ceilalți doi că aveau să meargă la sigur: prea erau multe lucrurile pe care le aflaseră și nu se putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tarabei, să-și laude marfa În gura mare, să facă glume cu mușteriii care păreau a fi gata să cumpere ori să se ciorovăiască, În cuvinte ascuțite, cu cei pe care-i bănuia că nu aveau de gând să-și scormonească prin portofele. Aștepta cu nerăbdare și cu bucurie adâncă să prindă În nări mirosul pieței care, amestecat cu larma omenirii, Îl amețea dinainte, numai gândindu-se la el, ca un pahar cu vin tânăr. De ani Întregi nu mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
născut la 1875. Mama este un fel de tezaur viu al vieților trec ute de mult în veșnicie. Le scoate din pulberea timpului du s și le arată lumii cum au fost. Orice o întreb, ea stă câteva clip e, scormonește pe sub părul capului ei alb ca zăpada și scoate de acolo răspunsul. și eu, care nu‐ mi amintesc ce am mâncat ieri! ‐ Ei, da de‐ acuma, capul meu s‐o stricat rău de tot! Iaca nu mai pot să socotesc
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Ei bine, stăpâne, să vedem prima strofă, ceru Shoha. Mitsuhide, însă, nu se atinse de hârtia din fața lui. Încă avea cotul rezemat de brațul scaunului și părea să privească afară, în întunericul grădinii, unde fremătau frunzele. Se pare că vă scormoniți creierii după strofă, stăpâne, îl tachină Shoha pe Mitsuhide. Mitsuhide luă pensula și scrise: Toată țara știe Că a sosit vremea, E luna a Cincea. La o asemenea petrecere, odată ce era compusă prima strofă, participanții adăugau, la rândul lor, versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobunaga. El era un aliat al clanului Oda, câtă vreme Katsuie și Hideyoshi erau generalii lui Nobunaga. Se întreba de ce ar fi fost cazul să ia parte la lupta dintre vasalii rămași în viață, de ce să se bată pentru a scormoni prin cenușă. Iar acum, avea o motivație și mai substanțială. De câtva timp, urmărise, cu nerăbdare, o ocazie de a cuceri provinciile Kai și Shinano, cele două provincii învecinate cu a lui. Nu-și putuse juca atuurile cât timp Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că am să te mai caut, conașule! Să nu fii supărat pe mine păcătoasa, boierule, pentru că Cel de Sus le știe și le face pe toate.” Abia aceste cuvinte m-au trezit din uitare. Gândul care m-a pus să scormonesc în memorie chicotește ca un poznaș: „Aha! Începi să-ți amintești, <conașule>! Da’ multă vreme îți trebuie ca să vii cu picioarele pe pământ! Și acum ce mai aștepți? Fă bine și, când ajungi la poarta mănăstirii, intră întâi la bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
călugărul nu-mi dă prea mult răgaz și mă îmbie: Dacă nu ți-i cu spuărare, fiule, hai s-o cotim spre biserica Bărboi, care-i colea la doi pași. Avem vreun motiv anume să mergem într-acolo, părinte? Ia scormonește în mintea ta și ai să vezi cum găsești motivul. Ce era să fac? Am început să cotrobăi prin memorie și până la urmă găsesc că la 5 septembrie 1676 „Alexandra fata Dimii a lui Hulpe, și cu feciorii” mărturisesc că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
atâtea speranțe... Ce puteam să mai spun eu după o asemenea dovadă de apreciere și dragoste din partea călugărului? Am simțit doar că roșesc și am plecat capul cu supușenie...Cugetul însă nu a rămas în amorțire, ci a pornit să scormonească în minte ca să găsească voievodul care a încuviințat ca biserica catolică să fie zidită din piatră...În cele din urmă, am găsit! Îmi venea să chiui de bucurie... Nu m-am lăsat însă pradă momentului și am răspuns ca la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
perechi de boi care se trudesc să urnească tocmai harabaua pe care o încărcaseră hamalii...Nimeni nu șade în loc. Dacă îți mijești ochii și privești la mișcarea din Chervăsărie, ți se pare că te afli în fața unui mușuroi de furnici scormonit...Bătrânul, oprit în loc, mă privește amuzat, ca și cum ar spune: „Îți spuneam eu că aici trebuie să fii tare ca să poți rezista sau mai bine zis să poți supraviețui. Cine nu-i vânjos la trup și cu mintea ascuțită îi mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să construiască diguri, locuri de variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia altă dată verde, moale, întinsă, peste care mă credeam stăpână pentru că era moștenită de la bunicul , murea acum sum brazde negre. O înghițea pământul reavăn scormonit de oamenii aceștia ieșiți parcă din adâncuri să ne ogoiască alergările prin stratul moale al ierbii și prin apa cristalină a pârâului. Pentru că aveam casa la vreo cincizeci de metri de malul apei și pentru că tata era un om prietenos
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Am să le pun la uscat sub streașina chiliei și la iarnă vor fi mană cerească pentru veverițe. De altfel ele își strâng câte ceva pentru iarnă, dar una-i să primească o alună din mâna ta și alta-i să scormonească în omăt pentru a da de locul unde și-au ascuns comoara... Acum însă ar cam trebui să pornim către casă, fiindcă noaptea abia își ține zăvozii în lanțuri, care stau gata să se năpustească asupra firii... Am pornit pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
despart de el? Mă obișnuisem atât de mult să-l simt în preajmă! Parcă îmi transmitea un mesaj invizibil când se apropia de chilia în care îmi oferise adăpost - pentru o vreme... Și acum... Acum tebuia să-l părăsesc... Am scormonit în sufletul meu să găsesc un singur cuvânt măcar care să poată exprima cu adevărat sentimentele mele, dar toate duceau - fără nici o excepție - la o exprimare plângăcioasă fără substanță... De aceea am tăcut, în așteptarea vorbelor bătrânului înțelept. Și nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai fără rost ca niciodată. David m-a sunat pe intercom. — A venit Luke. Ce zi! Ai un minut? — Sigur că da, David. Vrei să-l iei tu din hol și să-l aduci încoace? Fără să mă gândesc, am scormonit prin sertar, în căutarea unui gloss - apoi mi-am ridicat părul într-o coadă de cal și am făcut un calcul rapid. Semi-rapid. Un gând ciudat, dar incitant mi-a trecut prin minte: ce-ar fi fost dacă l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la viață. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul Șaisprezece" Poveste despre două orașetc "Poveste despre două orașe" — Cobor într-un minut, am gâfâit fără să mă mai obosesc să-mi iau la revedere de la Randall, înainte să-mi arunc mobilul în geantă. Am scormonit prin geanta de week-end... cremă de protecție solară și bikini, da. O rochie Lily Pulitzer hidos de fluorescentă (un cadou de la Lucille), da. Rachetă de tenis și costum alb de teren, da. O pereche de pantaloni scurți, câteva tricouri curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Randall! E incredibilă! Am scos din cutie o rochie Chanel - o rochie neagră, de cocktail, absolut uluitoare, cu o fustă umflată și cu cea mai delicată dantelă pe care o văzusem vreodată. — Stai, nu e totul, m-a oprit el, scormonind, din nou, în geantă și scoțând la iveală o cutie mai mică - care s-a dovedit a ascunde o pereche splendidă de pantofi cu toc stiletto, semnați Christian Louboutin. — Randall! Uau, nu știu ce să zic! Rochia și pantofii meritau propriul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o fază tare din asta și-o să vă lăsăm să scăpați în chestia cu Wilt. — Ieși din biroul meu! țipă domnul Morris. Domnul MacArthur se ridică. — O să regretați ce-ați făcut acum, zise el și coborî până la cantina studenților ca să scormonească după niște mizerii despre domnul Morris. — Fără teste, spuse hotărât Wilt. Sunt înșelătoare. — Așa credeți? întrebă dr. Pittman. Dr. Pittman era psihiatru practicant la spitalul Fenland și profesor de psihologie criminală la universitate. Nici faptul că, din pricina unui defect oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
alții. — Ei, nu e chiar atât de ușor, spun cu un chicot modest. Vreau să spun că ne certăm și noi, ca toată lumea. Serios ? Katie pare sincer surprinsă. Nu v-am văzut niciodată certându-vă. — Sigur că ne certăm ! Îmi scormonesc creierii, străduindu-mă să-mi amintesc când m-am certat ultima oară cu Connor. Vreau să spun că, desigur, ne certăm. Foarte des. Ca toate cuplurile. Așa e cel mai sănătos. Ce prostie. Trebuie să ne... Da. În ziua aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mele ceva. Asistentei ei. Doamne, ce mă calcă pe nervi când zice chestia asta. Dar, sinceră să fiu, sunt prea dărâmată ca să mai pun la suflet așa ceva. Nu are nimic de-a face cu mine, Îmi spun ferm Începând să scormonesc prin sertarul de jos al fișetului. E complet ridicol să cred că am vreo legătură. Probabil că avea oricum de gând să comande alt automat de cafea. Probabil că... Mă ridic cu un teanc de dosare În mână și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de pluș și mă uit deprimată la degetele de la picioare. Deci Jack are nu știu ce mare secret pe care consideră că eu nu sunt demnă de a-l afla. Foarte bine. Să și-l păstreze sănătos. N-am să mă Înjosesc scormonind după secretul lui. N-am de gând să dau iama prin tomberoanele de gunoi. Și nu-mi pasă deloc despre ce e vorba. Și nici de el. — Vreau să uit toată povestea asta, zic, și mă Închid În mine. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]