1,649 matches
-
în secret, nu o să fie mulțumit cu o bucată de stofă. Hunul surâse și încuviință. Apoi se ridică brusc și, din câțiva pași, ajunse la încărcătura de bagaje, pe care Kayuk o pusese pe jos, lângă animale; se aplecă să scotocească într-o traistă și scoase de acolo un mic săculeț din piele de căprioară. Se întoarse, cântărindu-l în palmă. - Uite, spuse, dându-i-l marcomanului. E praf de aur. Ține-l tu. Tovarășii săi schimbară o privire perplexă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reuși, în cele din urmă, să-i despartă. — Terminați o dată! strigă el. Mai bine hai să ne mișcăm. Mai avem două ore de lumină și ar fi bine să o ștergem de aici cât mai degrabă. Sosi și Kayuk; îi scotocise, între timp, pe morți, cu nădejdea că va găsi ceva care să-i folosească și acum se întorcea cu un medalion de aur, inelele de argint ale lui Gomer și o veche sabie romană, pe jumătate ruginită, înfiptă la centură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sau, mai degrabă, porunci, după care le întoarse liniștită spatele ca să se ocupe de foc, deasupra căruia stătea atârnată o oală de fier. Lăsând la o parte vătraiul, se duse în colțul din dreapta al peretelui din fund și începu să scotocească într-o ladă mare. — Acum trebuie să lungesc fiertura, bolborosi nemulțumită. Oaspeții săi se așezaseră în tăcere pe băncile puse de o parte și de alta a mesei - o masă veche, lungă și cu scândurile desfăcute. Balamber încă se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se recunoscu: părul i se zbârlise, sprâncenele aproape lipseau, iar pe fața opărită, gura i se umflase. Se ridică de acolo cu un geamăt și, întorcând spatele torentului, o porni din nou pe coastă în sus. Ajuns la calul său, scotoci febril în sacul de merinde pe care îl ținea îndărătul șeii, căutând ceva cu care să-și bandajeze mâna. Găsi o eșarfă de mătase pe care o purta la ocazii mari și, ținându-i un capăt între dinți, se strădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poartă o șepcuță albastră, cu insigna școlii băiatului, aidoma cu șapca acestuia și, în interiorul ei, își găsește cusut propriul nume.) Din acea dimineață, Seymour a rămas permanent prins în mreje. Pe când avea paisprezece ani, vreo doi din familia noastră îi scotoceau mereu buzunarele jachetelor și canadienelor în căutarea a ceva valoros ce mâzgălise poate în timpul unei perioade mai relaxate la școală sau al unei așteptări la dentist. (A trecut o zi de când am scris această ultimă frază și, între timp, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai cu seamă poeziei cu o marcată „influență“ chineză sau japoneză, versurile lui Seymour sunt cât se poate de golașe, invariabil neînzorzonate. Totuși, acum șase luni, când sora mea mai mică, Franny, m-a vizitat într-un weekend și a scotocit întâmplător prin sertarele biroului, a dat peste poemul cu văduvul, pe care tocmai vi l-am schițat (în mod criminal); fusese detașat din colecție pentru a fi redactilografiat. Din rațiuni care nu interesează în acest moment, Franny nu citise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la antrepozit, fusese Înregistrată o delapidare de proporții când din casieria Întreprinderii au dispărut circa zece milioane de grive. Era o sumă impresionantă. Luată la anchetă, casierița s-a sinucis, punându-și În mâncare șoricioiacă. După moartea ei, cercetătorii au scotocit toată casa și grădina, dar n-au dat peste bani. Cazul fusese clasat de mult. Avocatul apărării insista acum să se cerceteze odaia vecină cu depozitul În care-și avusese biroul Ippolit. După o pledoarie strălucită, cererea sa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin minune...! Cu regret, eu nu fumez...” - se scuză Tony Pavone, căutând să-și continue drumul. „Fi-ți amabil... Cât să fie ceasul...?” - Individul turmentat, scăpă din nou jumătatea lui de țigară și, Tony Pavone realizând de fapt, acesta Îi scotocea buzunarele! I se ridică sângele În cap, Înjurându-l. „Bețiv nerușinat...! Cu mine ți-ai găsit...? - Cu o mână Îl prinse de reverul hainei, iar cu cealaltă, Îi aplică un pumn În plină figură! Necunoscutul, amortiză lovitura, fentând lateral, dovedind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
momentul când, Într’o frumoasă după amiază zi de sâmbătă - constată un fapt ce nu se mai Întâmplase de multă vreme nu avea ocupație! Gândindu-se puțin, hotărî să-i facă o surpriză prietenei sale. Se Învârti puțin În jurul magazinelor, scotocind cu privirile după un frumos cadou care spera să-l scutească de reproșuri, de interogatoriul ei interminabil...! Tot privind În dreapta și stânga, atenția Îi fu proiectată asupra unei vitrine unde Într-un bazin plin cu apă, Înotau toate mărimile de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În timp ce, băltoaca obscură În care abea reușea să se miște Îi Întări această convingere! Respirația devenise din ce În ce mai sufocantă, iar el trebuia să acționeze repede dacă vroia să mai trăiască. Orice clipă pierdută putea deveni fatală, de aceea cu Înfrigurare se scotoci prin toate buzunarele ca În final să dea la iveală cuțitul salvator! Curios...! Arma respectivă semăna perfect cu iataganul care-i retezase capul peștelui crap În bucătărie la Carla cu patru săptămâni În urmă, sărutând’o cu lacrimi de bucurie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dovedi prietenului ei, Îndemânrea, de fapt munca lui În calitate de profesor n’a fost zadarnică, reușind chiar să facă unele cumpărături, ne având la dispoziție valută indigenă: florăreasa i-l făcuse cadou. Trecu mai mult de două ore, timp În care scotoci cu privirea tot ce era de văzut. Nu se Îndura să se Înapoieze acasă. Ce să facă? Să se Încumete să exploreze terenul către centrul orașului ori să continue să admire agitația specifică a unui asemena loc de desfacere a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În jurul orei trei după amiaza cu un mare buchet de garoafe și un carton de prăjituri. Apăsă butonul soneriei după un cifru convențional dar, cum fata nu-i deschise ușa, intră În apartament oarecum intrigat. O strigă În câteva rânduri scotocind unele locuri unde se putea ascunde, având convingerea zâmbind, uneori fata se ținea de glume. Atena Însă, nu era În casă. “Desigur s’a plictisit... A ieșit afară să se plimbe puțin, numai de nu s’ar rătăci.” Se așeză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În surdină manevrând cu dibăcie arcușul viorii. „Cioc, cioc la poarta noastră! „Cine bate la fereastră... „E cocoșul de Gheorghiță! „Vine de la morăriță... Entuziasmat șeful bătu din palme, comandând pentru orchestră câteva sticle din vinul cel mai bun.Apoi se scotoci enervant de mult prin buzunare căutând portofelul care nu era de găsit, privind cu coada ochilui la Tony Pavone care Îl scoase din postura ridicolă În care pendulase, oferindu-i o hârtie de o sută lei ce ateriză imediat În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să intre, să perchiziționeze casa oricui cetățean al acestei țări, fără o reclamație scrisă. Legea le dă dreptul să violeze dreptul de propietate numai la sesizarea verbală a oricărui informator...!! Motivând posesia unor arme de foc, ori valută Occidentală, Îți scotocesc casa Într’o așa manieră Încât după plecarea lor stricăciunile te va costa multe parale să le remediezi...!! Tony Pavone se Încruntă. „Proaste legi...! Nu-mi aduc aminte să fi votat o asemenea aberație...!! Adică cum? Omul nu mai este
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
carton asfaltat lucrează pentru export iar lucrările noastre de reparare ori construirea unor noi acoperișuri la nivel național stagnează...! Așa dar, nu-mi pot asuma răspunderea...!” Pentru a Încerca să convingă Tony Pavone ceru permisiunea să aprindă o țigară. Se scotoci vizibil prin buzunare și cum nu reuși să găsesscă ce căuta, propti servieta de marginea biroului În așa fel ca ministrul să opserve conținutul iar În final scoase din servietă un cartuși de Kent, din care dădu la iveală un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Col.Tudose Ion Își aprinse o altă țigară privind la Mingoti Într’un anumit fel. “S’o crezi tu ... Am cerut ajutoare dela forul tutelar pe care timp de trei luni de zile le-am dirijat personal. Oameni mei au scotocit cu deamănuntul până și comunele cele mai Îndepărtate. De necrezut...! Toate amenajările ori noile construcții lucrate de oamenii excrocului au justificat și ultima cărămidă...!” Mingoti se Înflăcără. “Nenorocitul dracului...! Cu toate astea sunt convins: Individul a furat materiale de ordinul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-și Împacheteze zdrențele scriindu-și numele, după care un alt Liber le orânduia Într-un raft. Se ordonă Încolonarea În flanc câte unul. Urmau să treacă Într-o altă Încăpere la fel de friguroasă prin fața unei comisii de gardieni, care Îi scotoceau În anus, cerul gurii sub limbă, tălpile picioarelor și Între degete, subțioară, În general ori unde fantezia ori iscusința arestatului putea ascune un bilet ori un cuțit rudimentar construit pentru a-și tăia venele dela mâini În fața judecătorului, implorând dreptate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să Înceapă răscolirea apartamentului. Toată locuința fu cotrobăită cu amănuntul, sertarele dela dulapuri răsturnate pe jos, perdelele dela ferestre smulse din cârlige, patul, masa, fură răsturnate cu picioarele În sus și cercetate, iar În final oricare colțișor al Încăperii fu scotocit...! Tony Pavone privea invadatorii inpasiv: este adevărat la Începutul percheziției oarecum Îngrijorat Însă pe măsură ce se apropia de final mai relaxat deoarece cele câteva sute de dollari care-i mai avea În casă puteau fi confiscați, cu promisiunea restituirii dacă putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Acum ce vrei, Shula? — Ai auzit de Wallace? — Da, am auzit. — A făcut o treabă grozavă când a aterizat cu avionul fără roți. — Da, extraordinară. E fără Îndoială minunat. Ascultă, Shula, vreau să pleci de acolo. Nu ai voie să scotocești prin casa aia, nu ai ce căuta acolo. Voiam să te Întorci cu mine. Nu ai voie să nu mă asculți. Nici nu mă gândeam. — Dar ai făcut-o. — Nu. Dacă avem păreri diferite, e În interesul tău. — Shula, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
plus. Kilbane e un băiat dezagreabil, cu o față urâtă și galbenă, cu un aer insolent și insinuant. Pe buza de sus i se furișează o dungă subțire de păr, ca un pui de omidă. Îi dădea fiori Shebei. În timp ce scotocea în sertar după hârtie, i s-a părut că stătea deranjant de aproape de scaunul ei, dar doar când s-a ridicat i-a trecut prin minte că încerca să i se uite sub bluză. I-a dat un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
poate și ea, dacă vrei, s-a oferit Sheba. — Oh, nu, am zis eu. — Așa m-am gândit și eu, a zâmbit Sheba. Nu suntem totuși așa un triumvirat de nedespărțit, nu? Ajunsesem deja la poarta școlii. — Ok, uite. A scotocit în geantă și a produs un creion și o bucată de hârtie. — Aici stau eu. Ăsta e numărul de telefon. O să vii cu mașina, nu? Poți să suni dacă ai nevoie de ajutor. Mi-a dat bucata de hârtie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și-a început să cotrobăiască printre haine, evident nemulțumită, până când a găsit o rochie albastră de mătase, pe care Jina n-o mai îmbrăcase de ani de zile. A ales o pereche de pantofi negri, după care a pornit la scotocit prin sertare, până când a dat peste o pereche de ciorapi de plasă, pe care Jina nici n-avea habar că-i avea. Apoi, ca și când ar fi jucat într-una din vechile ei reclame, Irene și-a adunat curajul, de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care se hrănea cu monologuri, rîdea În hohote simțindu-se gîdilată de un soț-fantomă, avea coșmaruri cu ochii larg deschiși. Era un consilier iresponsabil, care nici măcar nu se arăta la față... Nu, nu conta. Nu aveam de gînd să mai scotocesc prin adevărurile clientei mele, nici să-mi vîr nasul În ciorba ei. Atîta vreme cît Îmi Încasam onorariul, Îmi voi vedea de treburi chiar dacă trebuia să-i Înghit minciunile. Dar dacă nu se contura cît de cît povestea aceasta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Chiar cînd e o minciună gogonată, dacă clientul spune că-i adevărul gol-goluț, păi atunci adevăr este. Nu mai era nevoie de fapte palpabile; dar mi se părea lipsit de rațiune să caut doar motive și să omit fapte. Dacă scotoceam doar după fapte nu mă alegeam cu altceva decît cu disperarea clientei. Mă tot Învîrt de la distanță În jurul unor fapte, fără sens, Încercînd să explic inexplicabilul. Deodată, studenta din stînga mea se lăsă mult peste pupitru, pînă dincolo de despărțitura dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sora LUI. Oare nu găseam nimic comun la cei trei? Vreun semn care să-mi sugereze cauza dispariției... vreun semn genetic de nebunie În familie... Mi-ar fi trebuit o lupă... Mi-a mai reținut atenția una În care el scotocea ceva pe la un copac din grădină. — Aici ați locuit Înainte de a vă muta În actuala locuință ? — Da. Asta era pe vremea cînd lucra ca agent la Întreprinderea Dainen. — Cum a ajuns el să lucreze acolo ? — După ce Întreprinderea a dat faliment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]