982 matches
-
și pistruiate paharul din mâna doctorului estetician. — Sia Strihan a avut o expoziție de pictură sau grafică ? se întoarce Poetul spre estetician. — Da, pe vremea când lucram la muzeu. Un fel de geometrie rece. Culori stricte, negru-alb- roșu. Ca un scrâșnit din dinți. M-a îngrozit ! — Avea un teanc de planșe vechi, unele făcute chiar în închisoare, din care s-ar fi putut alege un set excelent. Dar n-a vrut !... Dorință dementă de... negarea oricăror amintiri. Parcă voia să dovedească
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat, lâncedă nemișcare. Timpul își înclină brusc unghiurile, un fulger perforează, pe neașteptate, văzduhul de vată, ora recapătă contur, își restrânge marginile ascuțite, se ridică, vie. Arcul se aude, scrâșnind undeva, departe. Ziua își dezvăluie, din nou, pentru o fracțiune, înfățișările, forțele obscure, care așteaptă miraculoasa atingere, gândul care recheamă și ordonează. ...Aproape ora cinci după-amiază, vineri. Amețit de greutatea zilei toride, se apropie de ușa de sticlă a bibliotecii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
degeaba iau toate măsurile reglementare, căci oamenii nu-și mai fac datoria! Un plutonier, cu fața cenușie și uscată, veni în fuga mare și se opri tremurând lângă stâlpul spânzurătorii. ― Ce-ai făcut, ticălosule? Unde-i călăul? se repezi pretorul, scrâșnind dinții. Am să te... am să... ― Treizeci de zile închisoare! interveni generalul, smulgîndu-și mustața stângă și amenințând cu cravașa. Acuma însă trebuie comandat un om numaidecât... ― Caporal, tu vei fi călăul! zise pretorul repede, mai ușurat. ― Domnule căpitan, vă rog
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
capabil de orice lașitate, numai să nu mor înainte de a-i îmbrățișa, să mă pot întoarce la ei... Ce vrei! Sunt un nenorocit... Și totuși, în doi ani, o singură dată am fost acasă cinci zile! înțelegi? O, câinii, cîinii! Scrâșni dinții, cu lacrimi gârlă pe obrajii grași, înroșiți de emoție. Se auziră pași coborând în adăpost și Klapka se potoli brusc, întorcîndu-se cu spaimă spre intrare. Era un sublocotenent care venea să ia înțelegere cu Bologa în privința serviciului de noapte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
an... Karg... Un câine, un... Ar fi capabil, în loc de răspuns, să te trimită direct la Curtea Marțială... ― Atunci ar urma să plec fără să încerc barem a mă împotrivi sau a ocoli ticăloșia? izbucni iarăși Apostol, acuma însă furios și scrâșnind dinții. ― Ascultă sfatul meu, prietene, zise căpitanul liniștit. Sunt mai bătrân ca tine și am îndurat multe în viață... Războiul n-are altă filozofie decât norocul. Lasă-te deci în grija norocului. Parcă în doi ani de zile moartea nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uitat... Pe urmă o coroană înmugurită a unui cireș bătrân acoperi și fereastra și vagonul și trenul... 7 Aleea de fagi din Parva, dreaptă și îngrijită, de la gară până-n mijlocul orășelului, părea noaptea un tunel nesfârșit. Pașii lui Apostol Bologa scrâșneau harnic pe prundișul umed, încît Petre, împovărat cu două geamantane, de-abia se ținea după dânsul, gâfâind din greu. Piața pătrată era pustie, toate casele dormeau... O luară pe strada principală, în sus, și nici pe acolo nu întîlniră țipenie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îi urmări din ochi, îi văzu râzând și mai ales pe ea legănîndu-se din șolduri în cadența pașilor. Apoi, când îi pierdu din vedere, prinse deodată să hurduce stâlpul cerdacului, din toate puterile, cu o disperare îngrozitoare, ca un smintit, scrâșnind neîncetat, câteva minute, fără să-și dea seama: ― Afară!... Afară!... Afară!... Pe urmă, tot așa de brusc, se potoli și-i fu rușine că a zgâlțâit stâlpul și a bâiguit "afară", ca un prost. În piept îi mai horcăia ura
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vai! El m-a stors de putere... Mi-ai pustiit toată casa! 8. M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea care se ridică și mă învinuie în față. 9. Mă sfîșie și mă urmărește în mînia Lui, scrîșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui. 10. Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se înverșunează cu toții după mine. 11. Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări de furie. Mi se face frică... mai face un pas. În dreapta ține o pușcă cu laser ultrasofisicată, în stânga ambalajul de la cutia cu praline, bineînțeles goală. E și mai îndârjit. Mai face un pas... nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză, râdea bucuros Verde Împărat! În magazinul de prospături te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii, idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume... scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să nu se încînte de frumusețea ei. Zeul știa că Ntombi i-a fost hărăzită lui. - Dar dacă zeului nu i-a plăcut fata și a poruncit leilor s-o sfîșie? întrebă Iahuben. Arcașul își întoarse fața de la ei și scrâșni din dinți. Auta sări într-o clipă gardul și-l apucă de braț: - Ascultă, Mai-Baka; poate că Ntombi n-a pierit. Poate că are să vină înapoi... Unei stele nu-i trebuie fete pământene. Mai-Baka se întoarse spre el și îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în micul liman din apropiere. După vreo două ceasuri, omul se întoarse cu răspunsul că o corabie este, una singură, dar cam șubredă și fără corăbieri. Numai un bătrân mai stătea în ea, paznicul ei, un fost cârmaci. Slujbașul regesc scrâșni din dinți. Nu mai voia să trimită și pe alții după sutaș, ca să nu mai piardă soldați. Într-un târziu îl liniști însă un gând, care îi făcu chiar plăcere. Dacă sutașul pierise cu oamenii lui cu tot, însemna că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
voi ajunge în sute de mii de ani. Auta nu te-a mințit! Uluit, Tefnaht uită de cârmaci și se întoarse repede, cât îi îngăduiră curelele, spre străinul din spatele Iui. Apoi întoarse capul spre Auta și-l fulgeră din ochi. Scrâșni și spuse printre dinți: - Ai călcat porunca, șarpe! Înspăimântat, Auta se întoarse spre străinul vârstnic și-i spuse în limba adusă din cer, în vreme ce Tefnaht își mușca buzele, înciudat că nu poate înțelege. - Acum, viață nu va mai fi pentru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
degetele mijlocii, gata să pocnească; (dreapta) degetele arătătoare pocnite peste cap pentru „a bate darabana pe cutia craniană” Scrâșnitul din dinți și din gingii Tehnică: șezând, stând în picioare sau întinși în pat. Închideți maxilarele, astfel încât dinții să fie strânși. Scrâșniți din dinți și deplasați-i astfel încât mușchii maxilarelor să se umfle la tâmple. Eliberați și repetați cât de des doriți. Beneficii: întărește dinții și gingiile, tonifică mușchii maxilarelor și îmbunătățește circulația spre țesuturile gingiilor. De asemenea, ajută la ridicarea energiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de la sine. În acest fel, bărbatul își poate regla în totalitate ejaculările. În capitolul intitulat „Viața sexuală sănătoasă” din Rețete prețioase, Sun Ssu-mo ne mai oferă câteva înfrumusețări suplimentare ale acestor metode. El sugerează să deschidem ochii mari și să scrâșnim din dinți, acestea fiind metode taoiste dovedite practic pentru ridicarea energiei vitale spre cap, îndepărtând-o de organele sexuale, mai ales atunci când sunt combinate cu respirația profundă. În afară de contractarea sfincterului anal, el sugerează și metoda de apăsare a punctului vital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
În staniol, cu niște resturi de mâncare rămasă Înăuntru. Cineva s-a pișat pe resturile alea, iar orezul plutește Într-un mic bazin Înghețat de urină. Mă Îndepărtez. Frigul mi se strecoară În oase cu fiecare pas făcut pe stradă, scrâșnind, dându-mi senzația că o să mă sfărâm. Carnea și oasele par separate, de parcă ar exista un vid Între ele. Nu mi-e teamă, n-am nici un regret, dar nici nu simt bucurie sau triumf. A fost doar o treabă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Dar după un timp Începe să fie prea mult și nu-l mai pot auzi pe Stronach În vecini. Îi ia o veșnicie și, sincer să fiu, devine cam plictisitor și chiar inconfortabil, dar mă țin tare, chiar dacă spre sfârșit scrâșnesc din dinți. Când Își dă drumul, cred că o să trecem prin perete În dormitorul lui Stronach. Ar vedea atunci puțoiu! Aceleași reguli! Pe când ne punem pe moțăiala post-coitală, observ cu mulțumire În suflet că nu se aude nimic de alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
jegului. Întuneric. Pe toate le urăsc. Nu ne lasă să intrăm n casă. Propria noastră casă de rahat. Am Încercat. Chiar am Încercat ca curu... numi făceam decât jobu... polițai eee. Doar din cauza grevei. Se răsucește spre mine, cu dinții scrâșnindu-i de parcă și ea ar fi stat trează toată noaptea pe cocaină... — Acceptă asta. Rezolvă-ți problema, se răstește ea. Ai o soție, o fiică... nu-i așa? — Toate astea s-au dus... clatin eu din cap, a spus minciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dar amândoi Încremeniți, când trece o mașină pe podul cu o singură bandă de circulație de deasupra voastră, trosnind pe pietriș În mers. Tu te Împingi În ea, iar ea te ajută să ți-o bagi, folosindu-și mâna. Ea scrâșnește din dinți și tu la fel, pentru că te doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit ca mai Întâi s-o mângâi, s-o umezești ca să ți-o bagi mai ușor, dar ești disperat, Îngrijorat să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a roade” - rom. a grojdi „a roade, a ronțăi”, ogrinji „resturi de nutreț, cotoare”. Aici se înscrie și grijă, pentru ideea de roadere în interior, de preocupare. Cf. sl. grâzti „a ronțăi”, let. graûzt „ib.”, arm. krcem „ib.”, vgr. βρυχω „scrâșnesc din dinți”. Gândul ca oglindă a realității a dat naștere formei jind; cf. lit. gùndyti „a ademeni, a ispiti, a tenta”, sl. žędǐnŭ „jinduitor”. Evoluția limbii a condus la diversificarea formelor a căror convergență istorică o poate descifra etimologia globală
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
un râs salubru, eliberând trupul de interdicțiile ce apasă asupra lui. El înflorește în epoca Renașterii cu cei "trei Homeri bufoni: Ariosto în Italia, Cervantes în Spania, Rabelais în Franța". În epoca romantică, grotescul, devenit mai sumbru, suscită un râs scrâșnit printre dinți, care nu mai este împărtășit de grupul social, ci răsună, lugubru, în solitudinea sufletului 90. Cuprinzând viața în toate dimensiunile ei, oricât ar fi ele de contradictorii, de la sublim la grotesc, drama atinge un adevăr profund, niciodată atins
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
confruntarea cu pletora de politicieni demagogi, vicioși și lași este, însă, de un optimism exagerat: Pamfil: Nu mă bucur pentru mine, Vizanti. Când am început lupta, singur și tânăr, cum eram atunci, am simțit cum se răsucește în mine și scrâșnește o țară în care voi erați stăpâni și tot voi o pată pe obrazul veacului în care trăiam; singura poruncă era în mine și porunca asta l-a înfrățit cu sufletul ultragiat și amuțit al unui neam de care nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dintr-o dată, frumusețea lumii, simt că mă oprimă; fiecare scânteie de soare pe valuri e un cuțit, și aș vrea să nu mai fiu... Oh, cât mai repede să nu mai fiu, și întristarea mea după ce am râvnit totul, refuză scrâșnind toate darurile lumii. Nu-mi rămâne decât mirarea care a început odată cu trezirile adolescenței, și cerne... și cerne și azi aceleași întrebări fără răspuns!... Astfel murmura moșierul de Fălciu, „Boierul nebun“-, lucruri sinistre din ochiul bolnav și mintea lui smintită
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
măi Tudore... hai ieșâți... de când v-aștept?... glasul lui se auzea din ce în ce tot mai încet „hai Tudore... hai Tudore“. Anuca, fata pădurarului 35 Deodată gura i se lăți mult peste margini, izbucnind într-un plâns nestăpânit. Zăpada scrâșnea sub opincile țăranului... când întoarse capul, moșierul neclintit, stătea tot acolo ca o statuie. Vântul vâjâia printre crengile fagilor rămuroși... parcă, o ființă uriașă, gemea, abia trăgându-și sufletul, șoptind: „Anuuca... Anuuca!“ Cele din urmă raze ale asfințitului luciră pentru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se strecură, cu o lumânare aprinsă, și i-o puse în mâinile încrucișate pe piept. ...Din senin, în văzduh se descătușă o vijelie... o dezlănțuire de stihii, cum nu s-a mai văzut. Anton închise ochii strâns... strâns până la durere, scrâșnind din măsele să crape, înnăbușindu-și cu pumnii în piept un geamăt. Când deschise ochii, moarta avea pleoapele coborâte, cu genele lungi întoarse, strivind ultimele lacrimi pentru totdeauna. Pe buze încă-i mai pluteau ultimele cuvinte... „Îți mulțumesc... să ai grijă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]