88,469 matches
-
pentru o corectă receptare și o necesară recuperare a unei literaturi aproape uitate, aproape necunoscute, scrierile lui Virgil Mazilescu se află acum la vedere: poemele publicate în periodice sau în cărțile apărute în timpul vieții, cele rămase în manuscris, recenziile, proza, scrisorile și jurnalul. Referințele critice, de la debut încoace constituie și ele, alături de datele bio-bibliografice stabilite de Alexandru Condeescu, un solid sprijin pentru istoria receptării scriitorului. Cea mai însemnată cantitativ și calitativ este opera poetică. Adunate astfel, volumele Versuri (1968), Fragmente din
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
o fărîmă de reușită, chiar riscînd s-o inventeze. Este o critică poetică, prin urmare are toate slăbiciunile poetului (dar și calitățile!). Chiar dacă nu pune diagnosticele cele mai bune, are o mare prețuire pentru actul artistic, fie el și mediocru. Scrisorile către Sergiu Vărgatu (publicate în 2000 în "Manuscriptum") și către D. }epeneag (apărute în "Viața românească" în 1992) întregesc, alături de jurnalul ultimelor luni de viață (ianuarie 1984-aprilie 1984), portretul omului Virgil Mazilescu. Chinuit de obsesia unei iubiri imposibile, chinuit de
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
dramatică, tulburătoare. Se narează. Și nu e limpede nici așa, pînă la sfîrșit, cine sînt aceste personaje, ce vor, ce li se întîmplă, cum este pînda morții, singurătatea, alienarea, sinuciderea din final. Asta nici nu prea reiese. Undeva, într-o scrisoare către un regizor care nu înțelesese esențialul, Ionesco îi spune: "ș"ț Supune-te, te implor, acestei piese. Nu-i micșora efectele, nici marele număr de scaune, nici marele număr de sonerii care anunță sosirea invitațiilor invizibili, nici tînguirile bătrînei
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
om. În 1961 este ales în CC al PCUS. În satul pe care nu a vrut să-l părăsească pentru Moscova i se dezvelește un bust încă din timpul vieții. Cu numele lui se denumesc străzi, cooperative etc. Cu excepția unor scrisori, interviuri sau alocuțiuni rostite cu prilejul diverselor congrese la care participă, Șolohov nu mai dă literaturii nimic important. Moare, asistat de tovarășa sa de viață, în 1984. Acesta ar fi în linii mari traseul vieții și operei lui Mihail Șolohov
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
persoane anonime anunțau că urmează să apară la ei o bătrânică, mama autorului Donului liniștit. Ea a pornit să restabilească dreptul de autor al fiului decedat. Misterioasa bătrânică n-a apărut însă, dar calomnia a continuat să se lățească..." Prin scrisoarea publicată în ziarul Pravda la 29 martie 1929, de A. Serafimovici, părintele literar al lui Șolohov, s-a pus capăt oficial acestor denigrări. Susținut astfel de RAPP (Asociația Rusă a Scriitorilor Proletari), Șolohov scapă basma curată. Va mai întâmpina asemenea
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
a încercat să-l debarce pe Lucian Pintilie de la conducerea studioului de film al parohiei din fosta Casă a Scînteii. Cu acel prilej, omul de cultură Răzvan Theodorescu se întreba nedumerit cine e Lucian Pintilie. A aflat din sutele de scrisori de protest semnate individual sau în grup de personalități ale culturii române. Un alt episod care lipsește e povestea Bibliotecii Naționale în varianta încercării de a o metamorfoza în sediul guvernului. Atunci directorul bibliotecii, Mihai Erceanu a fost umflat de
Ministrul de lînfgă drumul Puterii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12295_a_13620]
-
istorie. Cînd vezi cum sînt caracterizați unii scriitori "care au avut grijă ca în ceasul al doisprezecelea să se asigure de un ausweis oarecare prin care să certifice, la momentul potrivit ce urma să se producă repede-repejor, alură de opozanți (scrisori către președintele de atunci al Uniunii Scriitorilor D. R. Popescu, alte mici gesturi pentru care Securitatea nu mai părea a manifesta mare interes)", nu poți să nu întrebi cîți anișori avea autorul în toamna lui 1989 ori pe ce lume
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
povestiri Iubiri caraghioase, romanul Gluma, apăruseră la Paris fiind primite entuziast de critică și public, așa cum se va întâmpla peste câțiva ani și cu următorul lui roman Viața e în altă parte. Despre acesta din urmă e vorba într-o scrisoare din decembrie 1973, care îmi este adresată și din care reiese, printre altele, modul de viață, cu totul schimbat pe care-l ducea în acel moment scriitorul: "Mulțumesc pentru scrisoare. Tocmai am primit-o. Cea pe care mi-ai trimis
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
altă parte. Despre acesta din urmă e vorba într-o scrisoare din decembrie 1973, care îmi este adresată și din care reiese, printre altele, modul de viață, cu totul schimbat pe care-l ducea în acel moment scriitorul: "Mulțumesc pentru scrisoare. Tocmai am primit-o. Cea pe care mi-ai trimis-o mai înainte n-a ajuns. Asta fiindcă adresa mea pragheză (la Facultate) nu mai e valabilă. Credeam că știi lucrul acesta. Nu mai sunt la Facultate (din anul '71
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
Adriana Bittel Într-un bloc din Balta Albă, trăiește în București un scriitor care și-a făcut și din existența lui, înainte și după '89 fără hiat, o operă exemplară. Trăiește modest, ca toți pensionarii, singura sa avere fiind multele scrisori, desene și manuscrise primite de la iluștri artiști ai veacului XX. Nu-și exhibă niciodată meritele morale și culturale care i-ar fi îndreptățit o senectute mai lesnicioasă. Consecvent cu sine, continuă să lucreze pe gratis, în timp ce pe scena publică se
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
a Antologiei Inocenței, în patru volume, care va fi un eveniment dacă se va găsi editorul dispus să investească într-o capodoperă costisitoare. Iar în preajma zilei lui de naștere, în librării vor intra două noi cărți ce-i poartă semnătura: Scrisori printre gratii (Ed. Universal Dalsi, conținînd corespondența cu personalități faimoase) și eseul Cele două Europe, cele două Românii (Ed. Noul Orfeu). În 1980, Iordan Chimet propunea ca titlu al unui volum de poeme traduse din opera bunului său prieten Odysseas
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
povesti pe larg în volumul al III-lea al memoriilor mele). Al doilea regret privește pierderea - prin confiscarea și devastarea locuinței mele din Dionisie Lupu, nr. 74, după obținerea azilului politic - a atâtor cărți, manuscrise, tablouri, partituri (incluzând compoziții proprii), scrisori de la oameni de vază etc. Regret enorm și intens dispariția apropiaților mei Ov. S. Crohmălniceanu, Ștefan Augustin Doinaș și Irinel Liciu, Vera Valeriu, Anatol Vieru, Cristian Popișteanu, Virgil Vasilescu, Maria Luiza Cristescu și a atâtor altora pe care condeiul meu
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
de poezii am scris despre mare (deși n-am fost străină nici de munți, pe care i-am cutreierat, îmbătându-mă de urcuș și de înălțime când, ajungând la vârful cel mai de sus, te simți stăpânul lumii...). ... Fragmentul din scrisoarea soțului meu Ali e unul din semnele dragostei lui pentru mine - dragoste pe care sper că i-am întors-o, uneori înzecit. C. P.: Ochii nedescoperiți la vreme, spuneți, lunecă spre "fundul pământului". Ce s-ar întâmpla cu ei dacă
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
la vreme, spuneți, lunecă spre "fundul pământului". Ce s-ar întâmpla cu ei dacă i-am descoperi la timp? Ați aflat până azi numele "continentului" în care "copacii/ stau în poziție de rugă,/ (...) și râurile curg de asemeni înăuntrul lor" (Scrisori)? Noaptea credeți că e "ucigașa culorii" (a respirației), iar albastrul, culorile în general, sunt semnul vieții. Cât de mult poate contribui poemul la eliberarea vieții din captivitatea nopții? Suntem "indescifrabili", ziceți, precum vechile manuscrise (Perfect Strangers). Comunicăm mai mult prin
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
amuzamentul, ba chiar îl considera o chestiune cât se poate de serioasă: "Aceasta este morala mea: cineva a cumpărat o carte, a plătit-o cu bani, trebuie să se distreze (...) Cred că amuzamentul este ceva serios", nota Calvino într-o scrisoare adresată lui Carlo Salinari). În cazul lui Eco, însă - și nu de foarte multă subtiliate este nevoie pentru a băga de seamă lucrul acesta - dincolo de intenția de a delecta, de a-și amuza cititorul, ghicim o lungă serie de concesii
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
procedeul trimiterii unui text simultan la două reviste este deontologic incorect. Cu aceasta socotisem micul incident închis. Dar nu a fost așa. Dl Gabriel Andreescu revine în TIMPUL(nr. 10/2004) trimițându-le d-lor N. Manolescu și Alex. Ștefănescu o scrisoare nu doar deschisă ci și foarte inflamată. Acuzele aduse acestora merg foarte departe și nu mai au legătură cu amintitul casus belli: "...superficialitatea experienței dumneavoastră culturale a transformat România literară într-un adăpost al lăutărismului paseist, al refulărilor retrograde (...) perpetuați
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
unui popor implacabil de statui. In aceste condiții, Comisia pentru Artă Monumentală a Ministerului Culturii nu mai este decît un fel de școală de retorică unde se țin discursuri, se emit păreri și se contabilizează tot felul de supărări și scrisori, pline de indicații și de sfaturi dojenitoare, venite din partea reprezentanților acelorași organizații civice care nu omit să-și treacă în clar, înaintea numelui, și cinstitul grad de colonel ori de general. Intr-o asemenea halucinantă aventură a statuarului românesc de
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
îmbrățișate și reînsuflețite de acest curent subteran și nu doar o defilare de imagini poetice și nimic altceva, presărate prin ceea ce s-a convenit să se numească texte suprarealiste. Nu suntem poeți, sau dacă da, atunci suprarealismul nu mă interesează" (scrisoare către Max Morise). Așa cum explică Monique Borie într-o notă, în acest text, cuvântul poet e luat în sensul său comun de făuritor de imagini, poetul - profesionist al literaturii și nu poetul-inițiat. De acești poeți și, în general, de artiștii
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
indivizi "dubioși" - îmi amintesc perfect adjectivul - precum Augustin Buzura, Livius Ciocârlie și Andrei Pleșu. Numele lui Pleșu, probabil lăsat intenționat la urmă, mi-a oferit cheia întregului scenariu. Ne întîlnisem cu cîtva timp înainte ca să discutăm dacă vom semna o scrisoare de protest a lui Mircea Dinescu. Pretextul fusese rugămintea mea de a mă ajuta să transport cu trabantul lui un calorifer electric. Vorbisem ce aveam de vorbit în mașină. Nu știu dacă și cum fuseserăm ascultați. Ceilalți doi "dubioși" aveau
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
petrecută la mine, și i se confiscase o revistă franțuzească pe care i-o dădusem. Securitatea îmi pusese un microfon în telefon. Așa că l-au luat ca din oală pe Livius. Lucrurile se legau, așadar. Personajul principal rămînea totuși Pleșu. Scrisoarea proiectată îi neliniștea pe unii. înaltul funcționar din minister fusese solicitat să mă sperie. Mi-am dat seama ușor că la atîta se limita mandatul lui. Cînd i-am sugerat ironic că e liber să mă sancționeze, mi-a replicat
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
Șora, după revoluție, și reapărut tot subit ca patron și rector al unei universități particulare cîțiva ani mai tîrziu, a făcut o vizită Suveranului Pontif. I-a decernat Papei cu acea magnifică ocazie un titlu onorific și a primit o scrisoare de recunoștință pe care a publicat-o, la marea publicitate, în ziare. Trebuie să recunosc că am fost șocat. Confuzia din tranziția noastră este, știu, enormă. Ce se petrece în România demult nu mă mai surprinde și nu mă mai
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
atît mai puțin, șochează. Cum să-l primească el pe tovarășul Aurelian Bondrea, pardon!, pe domnul Rector al Universității "Spiru Haret"? Ba să se lase și fericit cu un titlu de două parale. Și, Dumnezeule mare!, să-i adreseze o scrisoare de mulțumire. Bondrea ca Bondrea, cum era să rateze el o asemenea ocazie? Dar Papa? Asta e întrebarea care cu adevărrat nu-mi dă pace. Dacă m-am deprins cu ideea că noi am fost, că sîntem manipulați de indivizi
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
ultimul număr, 453 din octombrie 2004, am avut iar surpriza unei remodelări, chiar de la titlu, care a primit un articol hotărît: . "Parce qu'il a été toujours unique et qu'il tient ŕ rester" - justifică directorul Jean-Louis Hue într-o scrisoare trimisă fiecărui abonat. împrospătarea s-a făcut după consultarea printr-un chestionar a cititorilor de azi și ținînd cont de preferințele și sugestiile lor, dar fără concesii populiste, căci publicul țintă e unul cultivat sau dornic să fie. Plebiscitul a
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
dacă I.D. Sîrbu și P. Georgescu s-au întîlnit vreodată, dar pot fi imaginați la fel de bine în amiciție ca și în sfadă: verva lor orală este deja de domeniul legendei, ca și deliciul minții lor "egal de splendidă". Într-o scrisoare către prietenul I. Negoițescu, Gari (I.D. Sîrbu) se plînge în stilul său sarcastic: "...suntem țara cu cel mai ridicat procent de critici pe cap de scriitor, avem 20 de critici excelenți și numai 3 - 4 prozatori lizibili". Ca și Paul
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
fără menajamente: "Ce ai, bă, capră? Vrei să te faci Eminescu?" Afront umilitor și declanșator de mari și adânci ambiții artistico-literare. Cu chiu cu vai a reușit apoi să adune vreo duzină de inepții lirice și, însoțite de câte o scrisoare hieroglifă prin care anunța redacțiile că era posesorul cutărei mulțimi de premii literare, le-a multiplicat și le-a trimis la cam toate revistele de cultură. Au trecut câteva luni fără ca vreun redactor să-i dea zvon că textele trimise
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]