1,587 matches
-
această uitătură dușmănoasă. Cel bolnav din pricina deochiului este deochiat. Poate fi deochiat, în mod fatal, orice om, mai ales copilul. Mai poate fi deochiat animalul din bătătură. Dacă vezi vreun vițel frumos pe lângă vacă, ori purceluși sugând pofticioși la țâțele scroafei, ca să nu-i deoochi cumva, trebuie să spui neapărat: “Să nu te deochi!” și să scuipi de trei ori: “Phtiu! Phtiu! Phtiu!” Numai așa necuratul e alungat. Ce se întâmplă cu omul, vietatea, obiectul deochiat? - Copilul sau omul matur capătă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
această uitătură dușmănoasă. Cel bolnav din pricina deochiului este deochiat. Poate fi deochiat, în mod fatal, orice om, mai ales copilul. Mai poate fi deochiat animalul din bătătură. Dacă vezi vreun vițel frumos pe lângă vacă, ori purceluși sugând pofticioși la țâțele scroafei, ca să nu-i deoochi cumva, trebuie să spui neapărat: “Să nu te deochi!” și să scuipi de trei ori: “Phtiu! Phtiu! Phtiu!” Numai așa necuratul e alungat. Ce se întâmplă cu omul, vietatea, obiectul deochiat? - Copilul sau omul matur capătă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
inspector" să poftească înăuntru. Pare bine informată din ziare cu privire la activitatea ISA. A văzut și afișele noastre pe stâlpii de telefon. În principiu n-are nimic împotriva activității ISA pe insulă. "Știe el ce face, regele de la Stockholm". Deține o scroafă care urmează să fete pe la 1 aug. Trebuie din păcate să o anunț că nu facem excepții cu animalele gestante, dar despăgubirea va fi totuși avantajoasă, deoarece o calculăm la greutatea totală. Baba pe deplin convinsă să ne facă pe
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
corespunzător. (Trebuie să vorbesc cu Gård despre fonduri suplimentare pentru asemenea situații. Reglementările actuale nu sunt satisfăcătoare.) Baba cică ne-am complicat prea tare să cărăm până aici dispozitivul de sacrificare, ar vrea s-o taie chiar ea pe "Alexandra". Scroafa a fost botezată după prințesa Alexandra a Angliei. (Toată casa e de altfel plină de tăieturi din ziare cu membri ai familiilor regale.) Mă văd nevoit să declar că Blenheim-Ahlskog trebuie să ia parte la sacrificare. Ies la B.-A
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
văd nevoit să declar că Blenheim-Ahlskog trebuie să ia parte la sacrificare. Ies la B.-A. și îi povestesc că baba s-a hotărât să împuște porcul cu pistolul. B.-A. surprins, e limpede că e greu să lichidezi o scroafă cu un glonț. Cădem de acord să dea și B.-A. o mână de ajutor cu o "injecție". Baba de acord. "Medicul veterinar o să-i facă mai întâi o injecție Alexandrei ca să nu se sperie." B.-A. și baba intră
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de acord. "Medicul veterinar o să-i facă mai întâi o injecție Alexandrei ca să nu se sperie." B.-A. și baba intră tăcuți în șopron. Ies pe pajiște ca să n-aud. Ulterior B.-A. mi-a relatat că i-a făcut scroafei o doză-mamut de curara și că era deja moartă când a tras baba. Zice că glonțul de-abia a atins osul frontal. La sfârșit suntem cu toții poftiți la cafea. Baba e foarte vorbăreață, mai că a dat în exaltare. A
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
animalelor selecționate pentru reproducere. Următoarea verigă o constituie creșterea purceilor, cel mai adesea la ferme mai mici. Este un proces special de creștere, care necesită înalte standarde în materie de îngrijire și supraveghere. Crescătorul de purcei are un număr de scroafe care sunt însămânțate, prima oară la vârsta de aproximativ 7 luni, de către un vier aprobat pentru reproducere. Purceii, în număr de 8 13, se nasc după trei luni, trei săptămâni și trei zile. Ei rămân la mama lor până la vârsta
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
avea copilul să învețe diferențele astea? Caii sunt rari, iar familia vacilor din ce în ce mai redusă. Ne oprim la o mică fermă la Sorby. M. intră și întreabă dacă n-au cumva purcei de lapte să-i vadă și Petter. Aveau o scroafă cu opt purcei. Oamenii de la fermă deosebit de prietenoși. Totuși Petter nu-i entuziasmat, se plânge de miros, dar zice că "tirbușonul" de la spate e interesant. Suntem invitați la cafea și pâine de casă. Însuși Linné îi găsește pe localnici comunicativi
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
aproape 300 m. Evident cu luneta, dar tot o mare ispravă se numește că e. Pruszkowski îi taie vârful cozii și și-l pune la panglica pălăriei. Hăitașii foarte eficienți, îi coordonează B.-A. prin walkie-talkie. Dimineață 4 vieri, 13 scroafe și 29 purcei. Toate animalele în afară de unul au fost doborâte de Pruszkowski (Panglica de la pălărie s-a umplut, a trebuit să recurgă la centură.) Moș Rydz nu trage deloc, e clar că îl supără ochii și în plus își pierde
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
grădină și mai câte. În casă, mama puse pânza în războiul de țesut (stative), trebuiau făcute țevi la sucală, depănat caleapurile la vârtelniță și în grajd de umplut ieslele cu fân amestecat cu paie, de tăiat sfeclă și bostani pentru scroafa cu purcei, de căutat ouăle în cuiburi... mă rog, așa e la gospodărie! Nu e toată ziua sărbătoare. Într-una din seri, văzând că nu e lucru de șagă cu scânciobul din luncă, trimite mama pe Gheorghe a ciubotarului după
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înțeleg mai bine, că pătrund mai profund în miezul lor. Acest fapt mă bucura mult. Avea o atracție deosebită pentru frumos, atât în ce privește îmbrăcarea gospodăriei, vestimentația noastră, cât și elementele din natură. Mi-amintesc ceva inedit. Toată noaptea a păzit scroafa care trebuia să nască, mergând mereu cu felinarul la grajd. Eu dormeam cu ea în bucătăria de vară (să fie mai aproape și să nu-i stingherească pe ceilalți). Pe la ora 3-4 în zori m-a trezit și mi-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fie mai aproape și să nu-i stingherească pe ceilalți). Pe la ora 3-4 în zori m-a trezit și mi-a spus să pun ceva pe mine și să ies afară. L-a rugat pe tata să-i preia supravegherea scroafei, dându-i felinarul. Noi am ieșit pe creastă în livadă. Mi-a atras atenția că vom observa ceva deosebit. În aer era o răcoare dulce și-un miros proaspăt de lucernă. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vânt nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de lemn, dansul macabru al valurilor dezlănțuite. Pluteau într-un iureș amețitor care cu boi înjugați ce se aflaseră în drumul șuvoiului dezlănțuit, stâne de oi cu tot cu țarcuri, cabane și ustensile de oierit erau învârtejite de curentul amețitor, porci și scroafe cu purcei pluteau cu burta-n sus pe apa învolburată. Un cal își odihnea botul pe un buștean, așteptându-și cu resemnare sfârșitul; epuizat, nemaiavând putere să lupte, capitulase și acum aștepta lovitura de grație, privind cu ochii mari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am asistat la prinderea lor cu arcanul ca În Texas. În semi sălbăticie trăiau și porcii. Pentru a se apăra de lupi, iepele făceau roată, cu crupele În afară, cu tineretul la mijloc, iar armăsarul pregătit de luptă În afară. Scroafele făceau cerc, dar cu boturile În afară pentru pentru a Încolți lupul. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 28 Iată lucruri pe care germanii nu le cunoșteau. Aici domnea un complet sistem autarhic, populația producând aproape tot
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
brazde pentru cai, 3 prășitoare duble pentru cai. Are tot restul inventarului. Plus un camion - automobil și un automobil. Inventarul viu se compune din 15 cai de muncă, rasa perșeron grea, 120 bovine tinere puse la Îngrășat, 5 vaci, 12 scroafe, 140 porci, 1 vier, 60 găini. Toată munca e făcută de fermier cu un ajutor din afară. O mică porțiune din suprafața porumbului e recoltată direct de porci, cu bune rezultate. Operația e denumită hoging (hog=porc) și mai descris
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În care se țin porcii pentru cules este delimitat cu sârmă pătrată, fără ghimpi. Generalizată Însă e ținerea permanentă la pășune, unde li se dă și hrană suplimentară. În Anglia, În acest caz, se aplică asolamente În slujba creșterii porcilor. Scroafele sunt aduse numai În preajma fătării În grajdul lor. Al doilea fermier pe care-l vizitez are aceeași suprafață. Se ocupă și cu cultura de soia. Plantă leguminoasă importantă din toate punctele de vedere, fie ca furaj, fie ca alimentație și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
horile, cu fetele, dar în sufletul lui se învăluie vânturi de revoltă, și înțelege, înțelege foarte bine că moșul-său pândarul va ucide pe primar și înțelege că altfel nu se poate să fie. SCENA CU PURCEII (HANS) Scena cu scroafa legată la gât cu oblojele. După urătură, acasă, tăcere, și toți își aduc aminte cu solemnitate de cel ce a murit... Un început de dragoste al băiatului... Dragostea domnișoarei, într-o seară, în balcon, pe când tânărul (care o fi) cântă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bobocul. De vrei sfat la treabă, întreabă pe leneș. Vinul e dat să-l bee voinicii, nu toți nevoieșii. Un om trece pe drum mâncând harbuz și dă și la niște purcei, vorbind cu ei ca cu copiii. Scena cu scroafa legată la gât cu oblojele. Un vițel cu ragilă pe bot, ca să nu sugă la mă-sa. [IAȘI] 25 Iulie. Astă dimineață, trecând, trecând prin Piața Unirii în strada Cuza Vodă am văzut câțiva oameni oprindu-se și privind o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În clasa I a, la școala normală am avut un profesor de limba germană pe care îl chema Fraihube. Și nu prea știa românește. Și ne întreba: Băieți, cum o cheamă pe cucoana porcului ? și noi răspundeam că o cheamă scroafă. Dar pe cucoana boului cum o cheamă ? Și noi răspundeam că o cheamă vacă. Și mai râdeau câțiva elevi. Și el întreba care a râs ? Și nu spunea nimeni și atunci de la mijlocul clasei scotea 10 elevi afară, ori au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
modest. În relație cu literatura generațiilor, eu cred că nu suntem decât niște navetiști. Și asta nu de ieri sau de astăzi. Am citit undeva că d-l Confucius a văzut într-o zi niște purceluși sugând la țâțele unei scroafe care tocmai murise. Deodată, purcelușii s-au oprit din supt și s-au îndepărtat imediat de aceasta. Ei întrucât aceasta nu îi mai privea și își schimbase și starea s-au îndepărtat dintr-o dată de ea. Purcelușii iubiseră în maica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tocmai murise. Deodată, purcelușii s-au oprit din supt și s-au îndepărtat imediat de aceasta. Ei întrucât aceasta nu îi mai privea și își schimbase și starea s-au îndepărtat dintr-o dată de ea. Purcelușii iubiseră în maica lor, scroafa, nu corpul acesteia, ci cele ce o însuflețeau. Oare literatura înaintașilor latră de bucurie în fața noastră!? Eu sunt încredințat că ne caută încă sufletul! Biblioteca nu va dispărea. Că vrea ori nu vrea cineva acest lucru! Biblioteca este o bucurie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rar și folosind strict cuvinte din vocabularul fundamental, cine e și de unde vine, din ce zonă istorică a țării. Veterinarul Croitoru. Adică om de bază la el acolo, în fief. Câți porci n-a castrat el la Fălticeni și câte scroafe în chinurile facerii n-a consolat și nu le-a ajutat să fete fără dureri?! Avea o fată în clasa a XII-a și voia să-i găsească pe cineva să facă pregătire. Din când în când, pregăteam și io
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Dar când se întâmpla ca vițelul din diverse motive să moară, iar vaca nu mai voia să lase lapte în șistar și ugerul se împietrea și stârpea, atunci suferința țăranului era cumplită. Cine venea să ducă vițelul mort? Șintărul. Dacă scroafa nou fătată și-a schimbat în timpul nopții poziția alăptării și a strivit doi purceluși, cine va veni să-i ia și să-i ducă? El, șintărul. Dacă vreo găină nu mai răspundea la apelul matinal al cocoșului pentru a ciuguli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pisoii, cățeii, mieii, vițeii, purceii și, în consecință părinții acestor ființe erau și “părinții” mei; ce ma iubeau și-mi tolerau, cu “înțelegere”, toate greșelile. Mi-am dat seama de acest lucru când din grămadă de purcei, ce dormeau lângă scroafa, am luat, să mă joc, un purcel. Purcelul s-a uitat la mine, eu l-am mângâiat și el a adormit la mine în brațe. Scroafa, ne-a mirosit și apoi s-a întins la soare lângă noi. Dar cand
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]