1,205 matches
-
Național. Permanent spectacol di granda (ca-n opereta omonimă, în care făcuse furori tînăr), pe scenă și pe stradă. Electrizant pe scenă (Omenirea-i o țigară/ Care se preface-n fum/ Iar amorul cel cu pară/ Arde și se face scrum), tot așa și pe stradă (Bimba, măi! Ce mai faci? dar copchiii ți-s sănătoși?) Țara tristă a ciocănarului ce tocmai ne părăsea, cea plină de umor a Chiriței. Și-acum, pretextul ce-a declanșat însemnarea. Ieri, o umbră a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu clădirea principală a făcut ca pompierii să poată stinge în ultimul moment! flăcările care amenințau să cuprindă și celelalte locuințe. (Însă chiar și așa, o poartă, magazia de lemne a familiei Rubicek și garajul familiei Slot s-au făcut scrum, fără să mai punem la socoteală rufele familiei Longovici puse la uscat pe sârmele special amenajate în curte. Bine că măcar domnul Slot ap. 2 era plecat în interes de serviciu cu mașina, altfel în mod sigur ar fi ars
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Le poète décide d'amplifier le sémantisme de ce terme par l'emploi de la majuscule. [...] noaptea să-mi ajute Luna pan' la tine să ajung. (Cântec în noapte) (Blaga, 2010 : 381) A dormit o noapte-n Luna? S-a născut din scrum de urna? (Lângă un fluture) (Blaga, 2010 : 390) Iubita Runa, draga mea, n-am fi crezut că într-o zi această cu putință ar fi: c-un strigat să atingem Luna. [...] Ce fericire ai dori să ne-o strigam în
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pârtie du code poétique de Blaga, se prêtent à la traduction littérale. Leș cendres Dans l'esthétique de Blaga, la cendre est le symbole de la consommation, du caractère éphémère et de la mort.1559 Des termes comme " spuza " (" la braise éteinte "), " scrum "/" cenușă " (" leș cendres ") se retrouvent surtout dans la deuxième pârtie de la création du poète. Très souvent, ils contribuent à créer des figures inédites : " spuza unor nori " " leș cendres des nuages " (Amurg de toamnă/Couchant d'automne) (Miclău, 1978 : 205) ; " Fulgi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de la création du poète. Très souvent, ils contribuent à créer des figures inédites : " spuza unor nori " " leș cendres des nuages " (Amurg de toamnă/Couchant d'automne) (Miclău, 1978 : 205) ; " Fulgi moi și grași îmi troienesc/în pace lumea că de scrum [...]. De gros flocons de neige tendres/couvrent mon univers comme des cendres [...]. " (Tămâie și fulgi) (Miclău, 1978 : 231) ; " Vino, sfârșit, așterne cenușă peste lucruri. " " Viens, ô fin, recouvre de cendre leș choses. Un om se-apleacă peste margine/Un homme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
univers comme des cendres [...]. " (Tămâie și fulgi) (Miclău, 1978 : 231) ; " Vino, sfârșit, așterne cenușă peste lucruri. " " Viens, ô fin, recouvre de cendre leș choses. Un om se-apleacă peste margine/Un homme se penche sur le bord) (Miclău, 1978 : 267) ; " scrumul abătut pieziș din alte zări " " [leș] cendres obliques des horizons " (Sfanțul Gheorghe bătrân/Saint Georges vieux) (Miclău, 1978 : 439) ; " scrum de clorofila " " cendre de chlorophylle " (Portret/Portrait) (Miclău, 1978 : 519). On observe que le terme générique " cendre " couvre le sémantisme
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de cendre leș choses. Un om se-apleacă peste margine/Un homme se penche sur le bord) (Miclău, 1978 : 267) ; " scrumul abătut pieziș din alte zări " " [leș] cendres obliques des horizons " (Sfanțul Gheorghe bătrân/Saint Georges vieux) (Miclău, 1978 : 439) ; " scrum de clorofila " " cendre de chlorophylle " (Portret/Portrait) (Miclău, 1978 : 519). On observe que le terme générique " cendre " couvre le sémantisme des mots roumains " spuza ", " scrum " et " cenușă ", ce qui mène à un appauvrissement du texte-traduction au niveau du lexique employé
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
zări " " [leș] cendres obliques des horizons " (Sfanțul Gheorghe bătrân/Saint Georges vieux) (Miclău, 1978 : 439) ; " scrum de clorofila " " cendre de chlorophylle " (Portret/Portrait) (Miclău, 1978 : 519). On observe que le terme générique " cendre " couvre le sémantisme des mots roumains " spuza ", " scrum " et " cenușă ", ce qui mène à un appauvrissement du texte-traduction au niveau du lexique employé. L'abeille Selon Alexandra Indrieș, le symbole de l'abeille dans la poétique de Blaga est difficilement déchiffrable.1560 On remarque pourtant la persistance de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și muți, schelete și sluți ai spânzurat.” Condiția umană e pusă sub semnul apăsător al blestemelor, cu mari viziuni ale agoniei universului („Usca-s-ar izvoarele toate și marea,/ Și stinge-s-ar soarele ca lumânarea./ Topească-se zarea ca scrumul”) și ale dezagregării monstruoase a materiei. În centrul liricii argheziene stă, însă, proiecția unor neliniști interioare de ordinul căutării morale (interogația conștiinței etice, opțiunile ei) și al cunoașterii. Ceea ce refuză el e viețuirea amorfă, anestezierea elanurilor într-un orizont meschin
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
atacul unei haite nu prea mari de lentile. Dacă oamenii aceia s-ar fi confruntat pe neașteptate cu policornii, cu florile cântătoare sau cu filamentele de foc, toate construcțiile din câmp deschis ale satului său s-ar fi transformat în scrum. Își continuă drumul spre câmpul bătătorit unde se ținea de obicei sfatul Omenori. Simțea prezența rezervată a tuturor celor care îi ieșeau în cale. Își închideau mințile cu grijă când ajungeau lângă el, domolindu-și vocea ly. Unora le era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mixt, Mireasa lui Hristos trăiește de 2000 de ani între cele două vocații carismatice, diaconală și profetică. Ele sînt în mod riguros contradictorii și complementare. Instituție-trădare? Da. Dar și transformare. Obstacolul din fața mesajului e condiția sa de existență. Corpul este scrum și mormînt al spiritului după vechiul joc grecesc de cuvinte (soma/séma). Drept dovadă, decepțiile Reformei. Obosiți să-i vadă pe Prinții Bisericii confiscînd mesajul egalitar al sărmanului Iisus, reformatorii secolului al XVI-lea au vrut să depășească intermediarul instituțional
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru literatură dedicată copiilor și tineretului (1982). Debutând oarecum târziu, cu o cultură și o conștiință estetică formate, M. a rămas în versurile sale, din care a oferit o selecție în 1987 (Aur și scrum), un poet relativ constant. Ca student, a receptat experiența baladescă a poeților din Cercul Literar de la Sibiu și, mai târziu, publică o seamă de poeme de această factură, aflate în linia Radu Stanca - Ștefan Aug. Doinaș. Sunt poeme în care
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
în cheaguri sure / cu duhuri și zei de pădure. // Pe la cântători, pe la cântători / m-am dedat unei mari vânători: / dar nu erau zorile, nu apa vântului, / ci chipul de alt somn al pământului”. Poezia pendulează între două polarități: „aur” și „scrum”, primul fiind simbol al voluptății de a gusta clipa, iar celălalt al melancoliei de a contempla trecerea. M. agreează firescul și simplitatea, expresia armoniei clasice ori folclorice. A publicat și literatură pentru copii. Astfel, Orarul păstrăvului și al mierlei (1982
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
1975; Tărâmul de flacără, Timișoara, 1976; Paloșul strămoșesc, București, 1977; Privighetoarea albă, București, 1979; Voicu și craiul șerpilor, Timișoara, 1980; Nălucile de aur, București, 1980; Orarul păstrăvului și al mierlei, București, 1982; Albastra putere a lirei, Timișoara, 1984; Aur și scrum, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Timișoara, 1987. Repere bibliografice: Doinaș, Poezie, 130-140; Grigurcu, Teritoriu, 253-258; Alexiu, Ideografii, 178-180; Ruja, Valori, 77-78; Grigurcu, Existența, 344-348; Ruja, Parte, II, 267-273; Carmen Odangiu, Jocul cu umbra. Povestiri critice, Arad, 1996, 80-82; Templul memoriei. Ștefan
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
maturitate și ca un poet de idei și de insațiabilă meditație, publicând două volume intitulate neutruVersuri (1969-1972). Poezia lui își are sursa primară într-o copilărie frustrată, într-o adolescență întârziată, petrecută într-un oraș bacovian - „urât, cu flori de scrum,/cu oarbe felinare, cu ochi de lup/sclipind spre abatoare”. Poetul cultivă o nesfârșită nostalgie salvatoare: „De nu clădeam în vis, pretimpuriu,/O lume, și de n-ar fi fost să-nfrunt/ Cu visul lumea cea de mai târziu,/N-
IONESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
Nicolae Manolescu, Arhivele Paradisului. Un dialog cu Mircea Mihăieș, Timișoara, 1999; Masca de fiere, Iași, 2000; Încet, spre Europa, Iași, 2000; Atlanticul imaginar, Timișoara, 2002; Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele, București, 2003. Ediții: Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum, Timișoara, 1992; Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, Iași, 1999; Tony Judt, România la fundul grămezii, Iași, 2002. Repere bibliografice: Al. Călinescu, „De veghe în oglindă”, CRC, 1989, 16; Val Condurache, Literatura la mașina de scris, CL, 1989, 7; Ramona
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
cade sub masă;/ descriu un câine, câinele nu mai latră, schelălăie,/ se duce dracului.// pe masa de scris, roșu, alb, verde, măceșul./ Îl privesc cu poftă, îl mângâi nebun./ Mărețul descriptor reîncepe descrierea./ Scriu: Floarea de Măceș.../ Florile de Măceș - scrum!// Nici bucurie, nici spaimă, cu capul pe masă,/ hotărăsc autodescrierea” (Autodescrierea). Tăcerea care i-a urmat acestui „ultim” poem a părut să confirme decesul; dar realitatea „cadavrului” rămâne problematică. Antologiile îngrijite de R., Cele mai frumoase 100 de poezii ale
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
o stare de spirit: „Amurguri cu coțofene și vânt / între plopii mari, amari ca de toamnă, / când umbrele sunt nesigure pe pământ / și la plecare orișice cuvânt te îndeamnă // și stăruie stins în penumbra din lunci / cuibul de-o vară, / scrum leneș acum, peste margini prelins / c-o tristețe amară // și numai eu neștiut mai răsar / între goale ținuturi, / ca un amiaz timpuriu, fugar, / plin de mirări și de fluturi” (Amurguri cu coțofene și vânt). La ceas crepuscular, înfiorările, neliniștile ființei
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Ștefănescu), fără să abuzeze de formulările moralizatoare. SCRIERI: Lume mică, lume mare, București, 1971; Zăpezile de jertfă, București, 1974; Fără de pierdere, ca o iubire, București, 1976; Cartea jocurilor, București, 1978; Reverberata, București, 1978; Cușca de aer, București, 1980; Rouă și scrum, București, 1982; Cartea pădurii, București, 1985; Pană de gaiță și poveștile ei, București, 1986; Profesorul de iluzie, București, 1986; Lecția de logică, București, 1988; De-a poveștile, Timișoara, 1989; Soare cu dinți, București, 1989; Calendarul fermecat, București, 1990; Cele mai
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
casnice. Uneori, În Europa se folosește o soluție slabă de nitrat de argint pentru vopsirea părului; dar dacă e folosită după preparatele pe care tocmai le-am descris, În loc să Întunece părul, va schimba culoarea Într-un cenușiu ca acela al scrumului. Acest fapt l-am aflat de la nababul Juber Khan, la Kabul, cel care, admirând culoarea bărbii mele și descoperind că am obținut-o folosind nitrat de argint, de Îndată a aplicat-o la propriul păr, care mai Înainte fusese vopsit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pentru care nicolae magnificul trăiește în fond fericirea că o iubește pe dona juana și mărturisește acest fapt solicitând metafora: „sunt o carte care se scrie și se citește singură care arde de bună voie și nesilită de nimeni până la scrum”. În sfârșit, al treilea personaj important al imaginarului este, și aici, divinitatea: „voi vorbi cu dumnezeu pentru prima dată în limba română”, mărturisește poetul în virtutea unei impresionante familiarități: „dumnezeu trece prin mintea mea obosită călare pe biblicul / inepuizabilul nemuritorul asin
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
de a le repudia, de a-și persifla sau chiar de a se lua la harță cu propria biografie: „Căci pline ciuturi, anii tineri/ S-au răsucit în calendar,/Trecuți de mucedul hotar/ Al inimii, pe care-o-ncineri/ Ca să-i împrăștii scrumul rar”, cum spune în Întoarcerea fiului risipitor. Poemul, considerat de altfel emblematic de mai toți comentatorii, este o desfășurare amplă, de aproape o mie de versuri, care transformă parabola biblică în metaforă a propriului act creator. Ocolită sau ignorată de
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
mă mustră, zâmbetul mă cheamă; / apă care sapi infinit rotund / și de mine însumi faci să-mi fie teamă”, toamna „lumini târzii se zdrențuie pe crânguri; / cresc adieri din lanuri cu tăciune, / și frunze slabe degetele strâng,/ să închircească-n scrum o rugăciune”. Reflexiv elegiac în Penumbre, poetul se abandonează contemplației, fără a-și reprima predispoziția meditativă, în Culori de apă, ciclu din volumul Poezie (1968), ce însumează grațioase stampe și inscripții marine. În câte două strofe sau în una singură
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
cu creierele umane, deci asemănarea poate continua. Dacă pe creier se depun mici cheaguri de sânge, el funcționează eronat sau poate să-și înceteze exercitarea funcțiilor sale. „Cheagurile” calculatoarelor pot fi: excesul de umiditate sau căldură, praful, firele de păr, scrum de țigară ș.a. Nu sunt de neglijat diversele insecte, îndeosebi muște, țânțari, păianjeni, gândaci, viespi, viermi. Cel mai mare pericol îl reprezintă „mouse”-ul, dar de data aceasta cel adevărat, adică micuțul șoarece. Tot în această categorie intră cutremurele, vijeliile
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
contingenței: „Prin lumi de nouri vom călători,/ Văzduh mai nou din noi va înflori./ La căpătâiul cerului o stea/ Înmugurită pentru noi va sta / Din raze limpezi să ne facă drum/ În lumea unde negurile iernii/ Clădesc albastre mănăstiri de scrum/ În care toacă luna de vecernii...”. Alteori adâncimile subconștientului sunt sondate în căutarea unei identități autentice. Sub suprafețe calme, eul profund apare, nu o dată, devastat: „Mi-e sufletul o năruire de statui,/ Le-aud cum cad, fărâmă cu fărâmă,/ Vecii
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]