3,463 matches
-
Anca Murgoci Adrian Zglobiu l-a scuipat pe Traian Băsescu, sâmbătă, în județul Constanța. Bărbatul a fost imobilizat de ofițerii Serviciului de Protecție și Pază (SPP), iar președintele s-a șters cu mâna pe față, a continuat să stea de vorbă cu oamenii din mulțimea adunată în
Istoria se repetă. Precedent în episodul "Băsescu-Zglobiu" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29998_a_31323]
-
Andrei Moisoiu (Google) Bărbatul care l-a scuipat pe Traian Băsescu amenință că preferă să se sinucidă decât să ajungă la pușcărie. "Eu sunt virgin, merg la orice control, la orice medic. Nu am comis păcatul ăsta. Decât să ajung la Poarta Albă, printre homosexuali, mai bine mă
Bărbatul care l-a scuipat pe Băsescu amenință că se va sinucide by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/30014_a_31339]
-
Anca Murgoci Adrian Zglobiu, bărbatul care l-a scuipat pe Traian Băsescu sâmbătă, la Constanța, a fost eliberat din arest. Duminică, întrebat de jurnaliști dacă regretă gestul făcut, tânărul a răspuns: "Regret că nu am emigrat din România, că am fost fraier să rămân". A fost deranjat de cântecele
Răsturnare de situație. Ce a spus bărbatul care l-a scuipat pe Băsescu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30105_a_31430]
-
acolo aveam nevoie de curaj, de precizie, de fantezie... de abnegație, de... Franjurile fluturau de la sine, necotrobăite, într-o neglijență tandră, aducătoare de surîsuri binevoitoare, sau de nasuri strîmbate a dispreț, sau de mîrîituri, sau de, pur și simplu, un scuipat în plină figură a moacei mele de ucigaș (unii ziceau sinucigaș!) cu ora, cu clipa, pe loc... și banii în mînă, dom'le, ce mai tura-vura-murătura! Devenisem astfel o lichea vestită, un fel de vedetă a frigurilor galbene, purpurii, un
Transcriere împotriva sinuciderii (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15427_a_16752]
-
coclit. Niște oameni se opriseră cu boii la fântână. - Care ești tu acolo? strigă popa. Erau Timofte și Bârneață. - Ascultă, mă Timofte, scoate și tu o ciutură și spune-mi cum găsești apa! Timofte scoase, înghiți o dată și pe urmă scuipă ce-i mai rămăsese în gură. - Pute rău, părinte, se oțărî omul, și-și văzu de drum. Popa rămâne nedumerit câteva minute cu capul între mâini: - Ce să mai fie și bătaia asta a lui Dumnezeu? Se vede că l-
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
de voioșie. Pe seară tot satul știa că răzbiseră apele minerale în fântâna popei și că peste oameni avea să vină belșugul ca peste cei de la Sărățeni... Rumânii se opreau la fântână, încercau să bea, dar apa le părea coclită, scuipau și plecau. - Le pute, proștii, nici nu bănuiesc ce berechet a dat peste dânșii, își spunea popa Grigore în barba-i rară, roșcată. Cum pe uliță era și multă cărăușie, țăranii din alte sate se opreau la fântâna popei, beau
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Puiești... Vino, mă Matache neică, și desfundă două sticle din apele �din fântâna popei". Matache desfundă cele din urmă sticle și turnă fiecăruia într-un țoi de țuică, de o gustare, ca ceva de preț. Toți strâmbară din nas; unii scuipară și pe jos. - E coclită rău. - Spuneți că pute, nu vă rușinați, se înfoia părintele Grigore, satisfăcut. Las' că banii n-o să pută. Era vorba lui; nu ieșea din ea. Dădu dușcă două țoiuri, fără să se strâmbe, ca și cum ar
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
de ce-i grea ciutura, părinte... - Cum să nu fie, dacă-i plină de aur?... Când ajunse sus, Matache scoase dintr-însa o javră uriașă, pe jumătate putrezită. Era Tărcuș, câinele din curte, care dispăruse de vreo săptămână. Musafirii începură să scuipe, vărsându-și sufletul; lovit de dambla, părintele Grigore se prăbuși pe spate la pământ, cu ochii holbați la cer, de unde Dumnezeu îi pusese, în sfârșit, mâna în cap. (Vremea, an. XIV, nr. 646, duminică, 3 mai 1942.) Apostol Burdea (Fragment
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
-mi răscumpăr vina închinându-mi restul vieții ortodoxiei. Când mă trezii, plin încă de lumina cerească, ca de un polen divin, am scris un psalm de mulțumire lui Dumnezeu, povestind și viziunea, adevărata cale a Damascului. Privind tot pieziș și scuipându-și mucul de țigară pe treptele de marmoră, Ilarie îi strânge moale mâna, fără convingere și cu teama ca să nu se apuce și Apostol Burdea să vadă îngeri. - Cam târziu, dragă. Dar, în sfârșit. Să vedem. Dă-o la Ara
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
necunoscute și neputințe voiam să-mi închipui cum melodia unui ocean învăluie satul sărac în care crescusem dar ghivecele din balcon au pornit dintr-odată spre tărâmul făgăduinței lovindu-se unul de altul pe noptieră limbile ceasului nechezau răgeau behăiau scuipau cioburi sângerii înghețate frânturi de planuri neînchegate încotro aș fi putut mâna acea turmă bezmetică ce fel de ficțiune să-i mai fi tocmit oare de paznic? pe creanga de vîsc de deasupra intrării printre globulețe chinezești grabnic s-au
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
același vin, de,,Castelli romani’’, ,,molto fresco’’. Își făcea veacul, iubit de toți, la popularul Campo de Fiori, unde-s cele mai mici prețuri, iar statuia lui Bruno o poți vedea-n piața de verdețuri: coji de semințe sau scorii scuipa de sus Magicianul, cenușa i-o luaseră pe roți mulți tineri pe motociclete. Genio pagano, un’ ed altro. Un po’ demonico, un po’ scaltro. Aproape-i casa cu stemă a curtezanei Vannozza, (cea care-n secret, ca soț a a
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
avut caracter. Erai un nenorocit e muritor, îmi șopti, cinic, filozoful. Teamă Iată, lumina se strică, are un iz de stârv aruncat în zorii zilei, în ciuda tuturor purităților. Unii oameni o adoră, alții, trecători grăbiți, își fac cruce i-și scuipă în sân. Iată, lumina se strică, are un iz de stârv străin. Poem Voi nu pricepeți, că eu vă iubesc, numai spunându-vă adevărul. La capătul lui Sub tăcere, se ascunde o altă ăcere; și tot așa, se înșiră un
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
groasă și decolorată, îi rânjesc niște buze ca o rană crudă. Gingiile stâlcite îi sunt însemnate pe alocuri cu câte un dinte strâmb și galben. Când are de spus ceva, își dezlipește buzele, ca să întindă între ele o ață de scuipat. De când nu ne-am văzut, ciuperca din spatele urechii i s-a mărit cât țelina și supurează. Un craniu pleșuv, lațe blonde la ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață completează fizicul amicului meu" (p. 155-156). Grotescul expresionist din
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
www.contributors.ro/reactie-rapida/pentru-ce-merita-scuipat-%C8%99i-mazilit-patapievici-guvernului-ponta-nu-face%C8%9Bi-voi-un-du%C8%99-rece/, Ghinea relatează ceea ce i-a spus H.-R. Patapievici într-o discuție: "Dragă Criști, când merg pe stradă, din trei oameni care mă opresc, doi o fac ca să mă scuipe. Lucrul asta devine în scurt timp insuportabil. Nu mai departe de acum o săptămână și jumătate un om m-a întrebat dacă sunt Patapievici și m-a scuipat pe pantaloni. Și nu merit asta, e o monstruozitate"-accesat 22.02
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
stradă, din trei oameni care mă opresc, doi o fac ca să mă scuipe. Lucrul asta devine în scurt timp insuportabil. Nu mai departe de acum o săptămână și jumătate un om m-a întrebat dacă sunt Patapievici și m-a scuipat pe pantaloni. Și nu merit asta, e o monstruozitate"-accesat 22.02.2016. 9 Deși am căutat cu insistență pe internet articolul lui John Gabrian Marinescu de la care a pornit totul, acesta nu mai poate fi găsit pe site-ul
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
-l bem, pînă și apa/ e vin de Ierusalim și apă de Ierusalim./ Păhăruțul din care bem vinul și apa e plin cu aer de Ierusalim// Pîinea turcească a lui Ahmed de la colț și scuipații/ sînt pîine de Ierusalim/ și scuipați de Ierusalim./ }iganul care deunăzi hăcuindu-mi rucsacul în troleibuzul 85/ nu se alese cu nimic,/ este țigan de Ierusalim". O variantă de Isarlîk așadar, propusă de un cetățean al său recent ce fără echivoc se declară ,un cal căzut
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
rareori le adresează cîte o interjecție... Sînt nevoit, adeseori, să închid fereastra și să mă retrag în colțul cel mai îndepărtat al încăperii, să nu mai aud: plimbarea devine alai, cei doi fiind acompaniați de un concert de lătrături furioase scuipate din cîte opt-nouă gîtlejuri parcă lovite de rabie ale maidanezilor din zonă care - era dreptul lor, nu-i așa? - își marcaseră teritoriul. E un mini infern sonor, pe diverse voci, de la alto-ul în falset emis de cățelandri răgușiți, cu
Mame (și tați) de... cîini by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10674_a_11999]
-
de Paști. Problema ți-o rezolv eu după sărbători, că am pe cineva la Bălăceanca, numa' vezi să nu-ți revii între timp... De fapt, e doar un puseu de tip freudian după ce austriacul s-a încontrat Jung... Coryntina își scuipă în sân, Jerome și Schwartzeneger - fiii noștri - încep să scâncească, soacra lui Haralampy comunică în continuare cu Dumnezeu prin scorojeala sufrageriei, iar eu mă luminez că va avea loc o nouă revoluție în comunicații, așa că o "să auzim de bine
Din apocaliptica soacrei lui Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10692_a_12017]
-
versurile (de mai sus), versuri pe care urmează să le recite, pe scenă, la serbarea aces tui sfârșit de an. Mda! Reflectam asupra „versurilor”, presupuselor aplauze de la tribuna, asupra reverenței creatorului și, mai conservatori din fire, ne facem cruce, apoi scuipam. Scuipam și în sân, nu de alta, dar la vremuri noi, tot ei, cu recreații noi! Fără a fi istorici sau critici literări în domeniu, totuși, fie și numai din motivul de a ne bagă singuri în vorbă (nu de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de mai sus), versuri pe care urmează să le recite, pe scenă, la serbarea aces tui sfârșit de an. Mda! Reflectam asupra „versurilor”, presupuselor aplauze de la tribuna, asupra reverenței creatorului și, mai conservatori din fire, ne facem cruce, apoi scuipam. Scuipam și în sân, nu de alta, dar la vremuri noi, tot ei, cu recreații noi! Fără a fi istorici sau critici literări în domeniu, totuși, fie și numai din motivul de a ne bagă singuri în vorbă (nu de alta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
însemnând perspectiva normalității sacrale, de dincolo de “tușea muscăleasca” - cf. Taximetrie, p. 7 - “taxiul” fiind “vehicolul provizoriu” poetic, precum “luntrea lui Charon” pentru dobândirea PERSPECTIVEI ASUPRA ISTORIEI UMA NITĂȚII!), precum și a “plămânilor”, sufocați de istorie și de interdicțiile adevărului istoric se “scuipa adevăruri” (“alte versuri negre și parșive/ își trimit plămânii/la plimbare/scuipa adevăruri”). Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
taxiul” fiind “vehicolul provizoriu” poetic, precum “luntrea lui Charon” pentru dobândirea PERSPECTIVEI ASUPRA ISTORIEI UMA NITĂȚII!), precum și a “plămânilor”, sufocați de istorie și de interdicțiile adevărului istoric se “scuipa adevăruri” (“alte versuri negre și parșive/ își trimit plămânii/la plimbare/scuipa adevăruri”). Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic” - Angusta, Sfântă Tristețe, p. 9 - “an gusta” sugerând, dublu: și “augusta”, Imperiala
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mișcări imprevizibile. Domină asistență cu un tupeu exaltat. Poate să-și ridice poalele peste cap, devenind ridicol cel care nu a evitat-o de la început. Poate fi dura, de o răutate excesivă, fără milă și regrete. țopârlanii râgâie în rame, scuipa flegme la ieșirea din luxoasele restaurante. Asistăm la o întrecere a tatuajelor. Banul conduce. El ne ridica și tot el ne coboară. Prin trecerea bruscă de la stadiul de probabilitate și refuzând șansă, numită posibilitate, am ajuns, invariabil, la inevitabilă perversitate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mai tinere generații de poeți români seamănă, pînă la un punct cu cea a generației flower-power din anii '60. Ca și celebrii hippies, deveniți astăzi bunici, Elena Vlădăreanu și colegii săi de generație se revoltă împotriva realității sociale și politice, scuipă pe regulile și convențiile ipocrite care guvernează societatea și strivesc libertatea individului. Dacă însă hipioții și-au găsit salvarea în astăzi atât de celebrele comunități, tinerii generației 2000 își trăiesc drama în singurătate, se află în imposibilitatea de a se
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
în arena socială: ,ce atac frumos, ce superbă mișcare/ nu există nici un risc/ în această îmbulzeală de merite/ adunate sub masca facială/ ce mod de viață sfărâmicios/ în camera mea nu mă cunoaște nimeni/ lucrurile mă înghit noaptea/ ziua mă scuipă cu o bucurie naivă/ nu-mi pasă cine câștigă/ am să te lovesc prin surprindere". Martelanta anamneză psihică a poetei, bolnave de confesiune și transfigurare, nu exclude ingrediente de sorginte soresciană, adică elegie, umor, tandrețe, și nici repertoriul postmodern de
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]