2,171 matches
-
fie? — Sora. — Nu, spuse domnul Frazer. E o femeie de treabă, foarte inteligentă și capabilă de multă compasiune. — N-am Încredere În preoți, călugări și surori, spuse cel slab. — A avut niște experiențe mai urâte când era mic, spuse cel scund. — Am fost paracliser, spuse slabul cu mândrie. Da’ acum nu mai cred În nimic. Nici la slujbă nu mai merg. — De ce? Ți se urcă la cap? — Nu. Alcoolul mi se urcă la cap. Religia este opiu pentru mase. — Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cucerit chiar de îndrăzneți alpiniști. De la Detunata, stâlpi mereu sfărâmați de trăsnete, până la Duruitoarea, cascadă ca laptele, cu glas neogoit, din taina desișului de brazi, numirile sunt toate evocatoare. Ici e căciula Dorobanțului, o cușmă curcănească în vârful unui stâlp scund de piatră, dincolo, Jghiabul lui Vodă, Gardul Stănilelor, până la Dochia împietrită lângă turmele de oi; toate numirile sunt plastice. Deși vârfu-i ca un turn nu atinge nici măcar 2000 m înălțime, ridicat peste ceilalți tovarăși de piatră, adunați ca mulțime în jurul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
crăpături; acestea sunt calitățile lemnului de paulownia - deși e foarte ușor, este mai rezistent decât multe tipuri de lemn de esență mai tare. Exteriorul era dat cu mai mult de cincizeci de straturi de lac negru, la fel și suportul scund cu patru picioare. Sub praful gros, se vedea că În lac fuseseră sculptați tot felul de spiriduși și zeități și animale mitologice, precum și alte motive magice care se continuau și pe interiorul capacului. Detaliul meu preferat era un spaniel tibetan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zbârcit? Nu că m-aș fi așteptat ca toată lumea să zică: „O, mi-o amintesc pe Bibi, era frumoasă“. Pentru că nu am fost. Încă de mică am avut ochi bun pentru lucrurile frumoase, așa că-mi cunoșteam defectele. Aveam un corp scund, cu picioare scurte, ca un ponei mongol, iar mâinile și picioarele groase ca niște cărți necitite. Aveam nasul prea lung și obrajii prea ascuțiți. Totul era un pic prea mult. Asta o moștenisem pe linie maternă, exces insuficient, prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un piept și spate musculoase, fără păr, era blond și veșnic bronzat cum numai cei cu strămoși norvegieni pot fi. Wendy considera că ei doi sunt complementari. După părerea mea, Însă, contrariile nu sunt În mod necesar complementare. Ea era scundă și cu forme pline, cu o claie de păr roșcat deschis, o piele care se ardea imediat la soare și un nas ca turnat, cadou de la un chirurg plastician când Împlinise 16 ani. Mama ei avea case În San Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
locuiau acolo. Lângă ele stătea un cățel Shih Tzu, știrb și surd, cu blana albă plină de murdărie. Îi amintea lui Esmé de cățelușul de la hotel. Când a simțit-o că se apropie, cățelul a sărit, a răsturnat un scaun scund și s-a prefăcut că se repede la ea, lătrând cu furie. Esmé a țipat. —Fetițo, strigă femeia care lua interviul. Vino puțin să te Întrebăm de ce te-au adus părinții aici. Esmé se uită Întrebător la mama ei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
coperta albastră cu litere aurii, apoi cercetă poza. După care ambii polițiști se uitară la Harry cu un ochi critic. Poza fusese făcută cu șapte ani În urmă, pe când avea părul Încă negru și maxilarul ceva mai ferm. Polițistul mai scund dădu din cap și mârâi ceva care lui Harry Îi sună ca o afirmație de genul „hai să omorâm străinul și să terminăm povestea“. De fapt, polițistul Își Înjurase colegul pentru că uitase sticla cu băutură pe câmpul Înghițit de beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
autohtonă produsă În masă care trece drept primitivă și șic. Baia fu și ea o surpriză plăcută, spațioasă, fără mucegai, cu podeaua acoperită cu gresie albă simplă, iar dușul construit cu o treaptă mai jos și despărțit printr-un perete scund. În camera lui Heidi, băiatul cu bagajele deschise ferestrele. Nu aveau plase, iar lângă fereastră se puteau vedea resturi de bețișoare contra insectelor și borcane cu ulei de citronella, toate semne Îngrijorătoare care confirmau faptul că apele stătute de sub aleile-ponton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Wendy se dădu mai aproape, cu inima bătându-i nebunește. Deci Wyatt a avut de la Început o iubită. Așa se explică indisponibilitatea lui emoțională. —Spuneți-le telespectatorilor noștri, spuse reporterul, cum e Wyatt, și-și Îndreptă microfonul spre o femeie scundă cu păr creț blond oxigenat. Conturul feței Îi era lăsat În dreptul maxilarului și avea conturul ochilor trasat cu dermatograf, gen Cleopatra. Cine dracu’ e asta? mârâi Wyatt. Moff și Dwight Începură să huiduie. Reporterul o rugă pe femeie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nevoie de intimitate. Camera avea un pat construit sub formă de alcov cu ferestre rotunde pe trei părți, și, când se uita spre apele din golf, Își imagina că se află Într-o barcă zburătoare. Exista de asemenea o ușă scundă care dădea spre un balcon Închis cu sticlă cu vedere spre insula Alcatraz. Noaptea auzea leii de mare de pe pontonul 31 lătrând până nu mai puteau. Lui Cuțu-Cuțu Îi plăcea să le răspundă lătrând, dar se oprea de Îndată ce Esmé Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
el, o făceam eu. Înainte să ajungem în stație am vorbit cu bărbatul acela: «Miroase rău! Când ajungem la Kodemmachō să o dăm afară.» Putea să o facă oricare din noi. Cred că avea aceeași vârstă, dar era puțin mai scund decât mine. Părea să fie un angajat de la metrou, dar nu îmi mai amintesc bine figura lui. După ce trenul a plecat din Kodemmachō, oamenii din jur au început să tușească tare. Spuneau: «Să deschidem geamurile!» Pe podea se formase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un copil sănătos, iar în școala generală eram mai înalt cam cu vreo douăzeci de centimetri față de ceilalți copii. Îmi plăcea sportul și mă preocupau diverse lucruri. Din clasa a șaptea nu am mai crescut deloc, acum sunt chiar mai scund decât media normală. De parcă dezvoltarea fizică a răspuns stării emoționale și a involuat odată cu starea de sănătate. Eram un elev cu rezultate destul de bune. Din clasa a șaptea aveam două grupuri de materii, cele care îmi plăceau și cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
apucat!? Vorbesc de unul singur ca nebunii?! Noaptea, pe o bancă, într-un parc?! Am uitat că sunt singur?... Că Filip nu mai e cu mine. Începusem să mă obișnuiesc cu el, cu tabieturile și pedanteriile lui, cu trupul lui scund întotdeauna corect îmbrăcat, cu țigările lui fine tăiate cu briciul în jumătate, cu jurnalul lui cu scoarțe negre în care n-am înțeles niciodată ce naiba nota... Am reușit o dată, cu multe tertipuri, să i-l sustrag și-am încercat să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
există între neamurile războinice: obrazul închis la culoare, fețele late, cu nasul turtit și obrazul însemnat de cicatrici încă de la naștere, ca să-i scape de barba sâcâitoare, ochii alungiți și înguști, enigmatici, precum și armele ce le purtau pe caii lor scunzi, spătoși, nemaipomenit de robuști nu lăsau nici o îndoială; cu siguranță, aceea era vizita cea mai puțin plăcută ce o putea primi. La drept vorbind, nu aveau un aer amenințător, dar Audbert știa că în privința lor nu puteai fi sigur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Creierul lui Peters recepționă impactul cererii cu o supunere totală. Omul ieși; Craig avu o imagine mentală a lui, cum cotrobăia într-o debara de haine. Reveni și se opri în prag, clipind sub impulsul unui gând. Era un bărbat scund, în cămașă, cărând în brațe o grămadă de haine. Privi pe deasupra hainelor și rosti posomorât: - Doamne, Bill, nu poți să te ridici încă. Erai încă inconștient acum jumătate de oră când am prins-o aici pe doamna aia. Se întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
apucat!? Vorbesc de unul singur ca nebunii?! Noaptea, pe o bancă, într-un parc?! Am uitat că sunt singur?... Că Filip nu mai e cu mine. Începusem să mă obișnuiesc cu el, cu tabieturile și pedanteriile lui, cu trupul lui scund întotdeauna corect îmbrăcat, cu țigările lui fine tăiate cu briciul în jumătate, cu jurnalul lui cu scoarțe negre în care n-am înțeles niciodată ce naiba nota... Am reușit o dată, cu multe tertipuri, să i-l sustrag și-am încercat să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar flăcăul scund nu era o altă ediție a crâșmarului din Humulești. Fatalitatea cu care era mânată femeia spre el, zâmbetul lui și mustața leneșă de om pasionat se opuneau oricărei apropieri între cei doi bărbați de pe valea Ozanei. Trăsura noastră zgomotoasă a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vânt. Ozana freca aspru prundișul albiei, cu un șuiet fatal, fără început și fără sfârșit, și nu era vizibilă decât prin câteva pete de argint fără forme fixe, tremurătoare, plutitoare - imaginea stelelor diluată în apă. Prin creștetul brazilor de pe muntele scund din față, apăreau câteva puncte de aur, clătinate de vânt. - De-acu ne-a hi, cucoane! Să plecăm. (Primul plural era abuziv!) Prin Vânători, nici o lumină la case. La crâșma din Humulești - "Despărțirea III a urbei T.-Neamț" - oamenii se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pic de competență oamenii în mașini. Dimpotrivă, îmi efectuam sarcina cu o falsă aparență de unilateralitate soldățească, de supunere la datorie. După câteva minute însă, mi-am dat seama cu claritate că răspundeam nevoilor unei generații predominant mai vârstnice, mai scunde și mai corpolente, așa încât performanța mea de susținător de brațe și închizător de portiere a împrumutat o forță total fantezistă. Am început să mă comport ca un ușier uriaș, excepțional de dibaci, fermecător, cu o tuse aprigă. Dar dogoarea după-amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și a coșmarurilor În care Îi apărea mereu fostul ei soț, percepea realitatea deformat, călăuzindu-se după vechile șabloane sedimentate În memorie. La drept vorbind, uneori toți bărbații i se păreau asemănători, indiferent dacă erau grași sau slabi, Înalți sau scunzi, indiferent dacă purtau barbă și mustăți sau erau rași În cap, toți aveau ceva din Onisei. - Poate că n-ar fi rău totuși, o Întrerupse el din meditație, să-ți duci canapeaua la refăcut. Nu apuci să te Întorci de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acoperiți cu grafice de execuție desenate artistic, multicolor, În care se putea vedea realizările șantierului În anii precedenți, fiind expuse pe primul plan Întrecerile În producție a formațiilor de lucru, dovedind cu prisosință, aici se muncește nu glumă. De statură scund, suficient de gras, “Șeful Șantierului” purta ochelari de vedere fumurii lucru ce-l avantaja: niciodată nu-i puteai ghici expresia ochilor săi. După primele schimburi de cuvinte protocolare, Tony Pavone deduse, În persoana viitorului său Șef, un mare diplomat, cartofor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se așeza). Dar după ce ea Îi dădea Înainte o vreme, el spunea „Gata, gata cu schmaltz-ul ăsta de Weimar. Las-o moartă, Margotte!“. Acea Întrerupere virilă, puternică nu avea să mai fie auzită vreodată În camera asta șuie. Margotte era scundă, rotunjită, Împlinită. Picioarele-i În ciorapi negri de plasă, În special sub coapsă, erau atrăgător de pline. Când stătea jos, Își Întindea un picior ca dansatorii, cu arcul tălpii curbat Înainte. Își punea pumnul mic și puternic pe coapsă. Arkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ar fi fost inadecvați pentru greutatea și netezimea culorii, despărțită cu dificultate de bărci de pescuit - apa albastră, neobișnuit de densă, grea, părea scufundată sub Înălțimile siriene goale. Inima lui Sammler era foarte sfâșiată de sentimente pe când stătea sub bananierii scunzi, curgând de frunze. „Și oare-n vremuri vechi cele picioare Bătură...” 1 Dar aceia erau munții verzi ai Angliei. Munții din fața lui, În goliciune serpentină, nu erau defel verzi; erau rumeniți, cu cavități fumegânde și mistere de o putere inumană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
colorate și că el, În urma ei, era un băț vechi de la care ea avea nevoie doar de o atingere ocazională. Dar apoi, oprindu-se Împreună În fața unui portret de Rouault, amândoi făcuseră aceeași asociere: Walter Bruch. Era un bărbat lat, scund, greu, rumen, cu trăsături groase, cu păr lânos, privind intens, cu față arsă ca de cuptor, ce arăta destul de Îndrăzneț, dar evident incapabil să-și suporte propriile sentimente. Chiar el. Trebuie că sunt mii de astfel de oameni. Dar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Înăuntru, cu Încheietura Îndoită, alunecând pe peretele acoperit de faianță până găsi comutatorul. La lumină o văzu pe Shula Încercând să-și acopere sânii cu cârpa cu care se spăla. Cada uriașă era numai pe jumătate ocupată de trupul ei scund. Tălpile picioarelor albe, observă, triunghiul feminin negru și umflăturile albe cu inele mari maro roșiatice. Venele. Da, da, aparținea clubului. Clubul de gen. Aceasta era o femeie. Acela era un bărbat. Ce să spun, ce mare diferență făcea asta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]